Cu mainile curate

Cea ce numim astazi “canonic” avea candva definitia misterioasa de carte care intineaza sau pangareste mâinile care o ating. Cele mai dezbatute cărți din canonul VT, Cantarea lui Solomon și Estera, erau considerate de mulți rabini ca fiind cărți care nu fac necurat pe cel care le mânuiește. Ceea ce le facea “curate” era tocmai conținutul profan. Cartile sacre intineaza.

Uzia a murit pentru ca s-a atins de chivotul care conținea cuvintele lui Yahveh. Uitați povestea cu Biblia de sub tunica, în care s-a oprit glonțul. Versiunea originara ar fi ca soldatul a murit tocmai din cauza ca purta Biblia la piept.

Ce avem aici este ambiguitatea originara intre sfantit si blestemat, recunoscută de mulți antropologi. Traducerile moderne fac greu de înțeles faptul ca cetățile canaanite “date spre nimicire” erau de fapt “sfințite Domnului” la fel ca faimoasa tunica babiloniana a lui Acan, supralicitata în predici despre păcatul în îmbrăcăminte. Manuirea sacrului implica nimicire sau purificare ceremoniala.

Tocmai din cauza asta sensul cuvintelor lui Yahveh era indiferent. Profetismul era o formă de nebunie. Amintiti-va de Saul între prooroci sau de dansul lui David în fata chivotului. Imaginea scandaloasă este indulcita de traduceri și explicații omiletice. Adevărul este că gestul lui Uzia este rațional dar dansul lui David nu. Uzia moare pentru ca a pus mâna pe chivotul care conținea cele zece porunci. David le calcă pe toate și dansează. Mical ramane sterila pentru ca, la fel ca Uzia, are o reacție rationala la sacru. Sterilitatea este o slabire a naturii. O religie rationala, o religie care face sens moral, este slabirea naturii, adică domesticirea ei.

Domesticirea iudaismului, sau canonizarea lui, are loc în perioada post exilica. Apocrifa 2 Ezra, pe care unele biserici răsăritene au pastrat-o in canon, ne spune ca Ezra a rescris, sub inspirație verbală, părțile pierdute ale Torei. Ezra a rescris cartile sacre ale iudeilor. Dacă a fost sau nu sub inspirația este o problemă secundară.

Ceea ce suspectam în mod legitim este ca Artaxerxes i-a trimis pe Ezra și Neemia, împreuna cu grupul “civilizat” din Babilon, în provincia Yehud, sa domesticeasca Iudaismul. În expresie anacronică, sa il faca corect politic pentru imperiu.

O paralela interesante este (r)evolutia grecilor de la Dionysos la Apollo în aceeași perioada si sub amenintarea aceluiași imperiu, deși dintr-o poziție opusă. Iudeii si grecii vor pune bazele civilizației apusene pentru următoarele două milenii și jumătate.

Iosephus Flavius spune ca perioada profetilor a ținut de la Moise la Artaxerxes. Începutul canonului marchează tranziția la căutarea de sens moral și rațional în Iudaism. Însă pana astazi, puterea religiei vine din perioada irațională.

Maturitatea este stagiul în care putem sa gandim critic explozia de vitalitate adolescenței care se manifesta adesea ca un fel de nebunie. Presupun ca am ajuns la varsta cand putem manuii cartile Bibliei cu mainile curate.