Cu mainile curate
10 decembrie 2019 12 comentarii
Cea ce numim astazi “canonic” avea candva definitia misterioasa de carte care intineaza sau pangareste mâinile care o ating. Cele mai dezbatute cărți din canonul VT, Cantarea lui Solomon și Estera, erau considerate de mulți rabini ca fiind cărți care nu fac necurat pe cel care le mânuiește. Ceea ce le facea “curate” era tocmai conținutul profan. Cartile sacre intineaza.
Uzia a murit pentru ca s-a atins de chivotul care conținea cuvintele lui Yahveh. Uitați povestea cu Biblia de sub tunica, în care s-a oprit glonțul. Versiunea originara ar fi ca soldatul a murit tocmai din cauza ca purta Biblia la piept.
Ce avem aici este ambiguitatea originara intre sfantit si blestemat, recunoscută de mulți antropologi. Traducerile moderne fac greu de înțeles faptul ca cetățile canaanite “date spre nimicire” erau de fapt “sfințite Domnului” la fel ca faimoasa tunica babiloniana a lui Acan, supralicitata în predici despre păcatul în îmbrăcăminte. Manuirea sacrului implica nimicire sau purificare ceremoniala.
Tocmai din cauza asta sensul cuvintelor lui Yahveh era indiferent. Profetismul era o formă de nebunie. Amintiti-va de Saul între prooroci sau de dansul lui David în fata chivotului. Imaginea scandaloasă este indulcita de traduceri și explicații omiletice. Adevărul este că gestul lui Uzia este rațional dar dansul lui David nu. Uzia moare pentru ca a pus mâna pe chivotul care conținea cele zece porunci. David le calcă pe toate și dansează. Mical ramane sterila pentru ca, la fel ca Uzia, are o reacție rationala la sacru. Sterilitatea este o slabire a naturii. O religie rationala, o religie care face sens moral, este slabirea naturii, adică domesticirea ei.
Domesticirea iudaismului, sau canonizarea lui, are loc în perioada post exilica. Apocrifa 2 Ezra, pe care unele biserici răsăritene au pastrat-o in canon, ne spune ca Ezra a rescris, sub inspirație verbală, părțile pierdute ale Torei. Ezra a rescris cartile sacre ale iudeilor. Dacă a fost sau nu sub inspirația este o problemă secundară.
Ceea ce suspectam în mod legitim este ca Artaxerxes i-a trimis pe Ezra și Neemia, împreuna cu grupul “civilizat” din Babilon, în provincia Yehud, sa domesticeasca Iudaismul. În expresie anacronică, sa il faca corect politic pentru imperiu.
O paralela interesante este (r)evolutia grecilor de la Dionysos la Apollo în aceeași perioada si sub amenintarea aceluiași imperiu, deși dintr-o poziție opusă. Iudeii si grecii vor pune bazele civilizației apusene pentru următoarele două milenii și jumătate.
Iosephus Flavius spune ca perioada profetilor a ținut de la Moise la Artaxerxes. Începutul canonului marchează tranziția la căutarea de sens moral și rațional în Iudaism. Însă pana astazi, puterea religiei vine din perioada irațională.
Maturitatea este stagiul în care putem sa gandim critic explozia de vitalitate adolescenței care se manifesta adesea ca un fel de nebunie. Presupun ca am ajuns la varsta cand putem manuii cartile Bibliei cu mainile curate.
oxigen2 
Articolul este magistral.Deși ideea principală este aproape „common wisdom”, este cumințită prin expunere didactică și revoluționară până la scandal în același timp.Suntem privilegiați.
Si cum gasiti voi sensul ala “moral” si “rațional” in Bibliei? Folosind “rații” si formule matematice? Si cind voi minuiti cartile Bibliei cu “miinile voastre curate,” ce scoateti din ele? Exact ce scoate si Florin Laiu, si anume, ca rocile au 6000 de ani, ca Eva a comis pacat originar cind a mincat din pomul cunoasterii, etc.? Ca miinile voastre or fi curate, asta nu stiu ca nu stiu pe unde umblati cu ele, dar m-ar interesa sa stiu cam ce este in capul vostru cind minuiti cartile Bibliei ca ce este atunci cind minuiti cartile lui Darwin si ale lui Nietzsche stiu.
„Uzia moare pentru ca a pus mâna pe chivotul care conținea cele zece porunci. David le calcă pe toate și dansează.”
Capricios dumnezeul vechiul testament, îi mai dificil decat omul , ba îl apucă gelozia și-l ucide pe unul (sau toată cetatea, până și animalele), ba îl iubește pe altul ce încalcă toate legămintele, promite ceva și face altceva.
Cred că Geneza ar trebui sa fie cam așa:
Geneza 1.26
Apoi Omul a zis: „Să facem* un Dumnezeu după chipul Nostru, după asemănarea Noastră;
Geneza 1.27
Omul a făcut pe Dumnezeu după chipul* Său, l-a făcut după chipul lui omului; parte bărbătească** şi parte femeiască i-a făcut.
În contextul articolului, ce-am putea zice despre sfinții din specia miticilor, din lumea patericelor, a isihasmului? Sfinții de care pomeniți adesea sunt de alta natură, acolo e un psihic simplist și ușor de înțeles pt noi. Dar cei de mai sus sunt în zona irationalului, au și calități morale adaptate la situațiile concrete, își inhiba vitalitatea sau o sublimeaza în cazurile fericite, astfel ca se vorbește de extazuri, lacrimi de fericire sau de alta natura, etc., care sunt manifestări de vitalitate. Sunt ei adolescenți sau maturi, Dionisos sau Apolo? Asta în cazul în care nu sunt doar personaje literare cu scop propagandistic. La cei trecuți prin lagăre e tot o situație ambigua dacă aș vrea să-i analizez prin prisma articolului. Nu ma refer la toți, cred ca știți la ce categorie mă gândesc. Pe Jung îl văd plonjand în nebunia și vitalitatea inconștientului și apoi analizându-și rațional experiența. Fac o paranteza. Am o slăbiciune pt oamenii care explorează „lumea cealaltă”, metaforic denumind-o așa și înglobând în termen toată paleta de experiențe de altă natură decât cea rational-experimental-pozitivista, dar o explorează echipați cu metodele rațiunii. Un om rațional care respinge posibilitatea de a avea o experienta mistica, extracorporala, psihedelica, etc. îmi apare ca fiind nesincer în căutarea adevărului, asa cum și inversul e valabil. Cu mulți ani în urmă, într-o perioadă de maxim scepticism, am descoperit ocultismul și nu am zis că-i o prostie ci iată, o posibila cale de a vedea, după expresia mea de atunci, dacă este ceva dincolo de atom, adică de materie. Am experimentat, și materialul de analizat nu s-a lăsat așteptat. Dacă am ajuns sau nu la o concluzie, dacă e reala sau falsă, e mai puțin important și tine mai mult de cât ma duce capul. Ce contează e spiritul cu care trebuie căutat adevărul sau explorat universul.
„-DMT-ul e o prostie pt luzări drogați!
– Ai cinci minute la dispoziție să-ți verifici afirmația prin experiență directa și personala? Partea buna e ca nici nu trebuie sa crezi!”
Subiectul articolului s-a desfășurat la scară istorică, oare la nivel individual nu trebuie sa retrăim procesul? Legat de moralitate, nu cred că experiențele despre care vorbesc te fac mai bun sau mai rău, cred ca doar rațiunea și cunoașterea pozitivă, împreună cu impulsul altruist de natura biologică, poate face lumea mai bună. Cele de mai sus pot rezolva probleme personale, uneori, pot ridica probleme ontologice, științifice și, în mod sigur, ne îmbogățesc viața interioară, oferindu-ne universuri de explorat, iar noi ca specie suntem exploratori și nu doar hrana ne impinge
la asta. Este o carte cu o serie de seminare susținute de Jung. Am citit vreo doua pagini în care vorbea de imaginația activă, care pt el e mai importantă decât visul. Știam de ea dar nu știam ca are un nume. E un catalizator către inconștient. Am reușit din prima, doar că entuziasmul reușitei m-a scos din stare și de atunci n am mai avut succes. Deci, dacă e cineva interesat, funcționează treaba dar trebuie un pic de muncă. Asta pt cine are prejudecăți sau frici legate de alte metode. Încă o întrebare ar fi dacă credeți că partea de nebunie vitală era necesară, atât istoric, cât și la nivel individual.
Daca faceti dumnezeu dupa chipul si asemanarea omului cu parte barbateasca si parte femeiasca, nu faceti nici o brinza ca de astfel de dumnezeu este plina istoria, voi ati da lovitura daca ati face un dumnezeu dupa chipul si asemanarea orangutanului si atunci ati vedea cum se inghesuie toti sa se inchine aici la voi, ca sa te inchini asa la dumnezei inexistenti nici pe comunisti nu i-a tinut entuziasmul prea mult si pina la urma au ajuns sa se pupe-n bot cu popii.
Edi, am si eu o intrebare, acum ca esti tare in politica si in raspunsuri la intrebari grele mai ceva decit Solomon, am citit la stiri ca in Finlanda a fost aleasa cea mai tinara prim-ministra din lume, dar ceea ce mi-a sarit in ochi este numele ei, ca nu pare deloc nume scandinav, pentru ca o cheama Sanna Marin. Asa cum stii, eu vin din zona Maglavitului si a Bailestiului unde aproape pe oricine il cheama Marin, ca de citeva ori unii m-au intrebat cum de am scapat eu sa nu ma cheme Marin, asa ca intreabarea mea este asta: Ce crezi, s-ar putea sa fie o nepoata a lui ne-a Marin?
Cand ar trebuii de fapt sa manuim cartile frantzujilor cu sex incert care au zapacit mintile americanilor naivi.
Asi spune ca Ortodoxia are elementul dionisiac de la traci mai degraba decat din Bizant. Barbarul trac, la fel ca si cel german, nu a avut lipsa de vitalitate a intelectualului elenist sau a eunucului birocrat din perioada tarzie a imperiului, si si-a torturat trupul viguros pentru a traii experienta spiritual-morbida a elenistului degenerat. Este Dionisos, dar natura se intoarce cu violenta impotriva ei insasi.
Mulțumesc!
Ai raspunsul aici, Suca.
We need someone new
Somethin’ new
Somethin’ else to get us through
Da, asa este, aveti nevoie de o fetita care sa predice evanghelia asta oxigenata a voastra ca oamenii de stiinta, cu apocalipsa asta a incalzirii globale, au gasit o fetita care ii trage de urechi pe toti conducatorii de tari ori de cite ori deschid gura ca nu fac ce trebuie si acum toata lumea asculta la fetita asta cum n-a ascultat nici la Billi Graham, asa ca daca vreti ca evanghelia oxigentata sa inceapa sa lase omenirea cu gura cascata, treuie sa gasiti si voi o fetita ca Edi este prea batrin ca sa-l mai ia cineva in serios.