Ziua Pamantului: creationism deghizat si infantilism isteric

Pepenele pe care tocmai il alesesem rumega dar nu avea copita despicata. Nu era kosher. Asta mi-a explicat prietenul care ma urmarise prin magazin cu atentia celui care intelege ca este pazitorul fratelui sau. Dupa ce am trecut testul la cateva raioane, am cazut acolo unde ma asteptam mai putin: la fructe si legume.

Sta scris:  „Vam dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele,ca să le aveţi pentru hrană” – a proclamat prietenul meu cu tonul unui Savonarola iudeo-crestin. “Are samanta?” “Cred ca au mai ramas cateva”, am incercat timid. “Are asa cum l-a facut Dumnezeu”? – a continuat el sever. “Stii care a fost pacatul care a dus la nimicirea lumii antedeluvine? Amalgamari, adica, modificari genetice ale Creatiei.”

Prietenul meu crede ca Dumnezeu a facut toate soiurile de pepeni in ziua a treia, Satana a facut spinii si palamida prin experimente genetice, si omul modern a facut fructele fara seminte ca un act de rebeliune specific timpului sfarsitului.

De ce sunt “plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele... pentru hrană? Raspunsul simplu este ca plantele care se raspandesc prin ingestia si defecarea semintelor au evoluat sa aiba samanta in ele si sa fie bune de mancat. Raspandirea pe o suprafata cat mai mare mareste aria de raspandire si diversitatea genetica a speciei, asigurand succesul reproductiv. Plantele care nu se folosesc de fecalele animalelelor, ca mijloc de raspandire si ingrasamant, au dezvoltat arme de aparare, ca otravuri sau spini, sa nu fie mancate. “In biologie nimic nu face sens decat in lumina evolutiei”, spune Theodor Dobansky.

Cu alte cuvinte, samanta in planta si fructul dulce sunt de mancat ca adaptare a plantei pentru folosul propriu. Spinii si toxinele nu sunt pedeapsa pentru pacatul originar ci instrumentul plantei de a se apara pentru a nu fi mancata. Cine a fost facut pentru cine? Plantele pentru om sau omul pentru plante?

Nu suntem buricul Planetei. Pamantul nu are cordon ombilical. Legatura mistica care ne leaga de imaginara Mama este doar o proiectie a fanteziilor infantile.

Intrebarea care se ridica acum este cum poate cineva sa gandeasca atat de simplist. Uitasem sa va spun ca prietenul meu, care este si antivaxer, a umblat la scoli inalte.

Raspunsul este ca ideile sunt supuse aceluiasi joc aleatoriu de sansa si selectie ca plantele. Logica si educatia au un rol secundar. Cele mai multe minciuni “kosher” sunt mancate datorita invelisului placut la privit si dulce la gust, fiind raspandite apoi printr-un proces de regurgitare verbala.  Ideea ca Dumnezeu a facut sistemul imunitar perfect, ca in natura se gasesc leacuri pentru toate bolile, sau ca, pe scurt, natura este buna, ne ispitesc prin sentimentul de sens si ordine morala a cosmosului. Sunt hrana pentru suflet.

Adevarul are spini si este toxic. Adevarul raneste si ucide. Adevarul nu se mananca.

In avalansa de clisee si lozinci regurgitate de Ziua Pamantului, se vad inca semintele YEC. Caile naturii sunt perfecte. Noi suntem rai ca le-am parasit. Pacatul originar este civilizatia, cu demonii ei gemeni, stiinta si tehnologia. Am renuntat la intuitie si am muscat din fructul ratiunii. Am obiectivizat natura in loc sa ramanem in contopire mistica cu ea. Am parasit pesterile unde eram mai aproape de inima mamei. Am coborat din copacii in care ne legana.  Am violat-o si i-am furat bunurile.

Pacatul este denuntat in idiom profetic. Mama s-a maniat. Urmeaza apocalipsa ecologica. Trebuie sa ne pocaim. Am pacatuit impotriva ta si impotriva pamantului, mama natura. Nu mai suntem vrednici sa ne numim copiii tai. Primeste-ne macar sa-ti fim sclavi. Iti promitem ca vom face roade vrednice de pocainta noastra: vom recicla sticlele de plastic si vom manca raw. 

Termenul potrivit aici este complexul Oedip isterizat in penitenta ecologista.

Adevarul este ca mama noastra a fost o tarfa care s-a culcat cu toti hominizii. Nici macar nu nu stim bine cine ne este tata. Mamei nu-i pasa de noi. Daca existam inca ca specie, ba am ajuns chiar o specie invadatoare ca sobolanii, este pentru ca ne-am departat de caile ei.

De 22 Aprilie propun sa mergem un pas mai departe in iconoclasmul ratiunii. Sa punem ciocanul pe ultimul idol, sa-i smulgem naturii ultimul bun, sa dirijam evolutia. Si da, vom deveni o specie spatiala, adica orfani. Cu atat mai bine.