Ultimul delir paranoic in Adventism

Pana ce Walter Veith ne va explica cum au provocat iezuitii criza din Ukraina, Doug ne ofera o noua predica traznitoare despre papa. La data cand scriu, emisiunea video de la AF a ajuns deja epidemica si a fost tradusa in romaneste.

Despre ce este vorba?

De curand a avut loc o mică conferința în Texas, unde un grup de lideri harismatici au ascultat o prezentare a episcopului anglican Tony Palmer, urmata de un videoclip inregistrat pe celularul sau, in care papa adreseaza audientei din Texas un apel la unitate in diversitate. Tony Palmer a facut introducerea cu o prezentare destul de trunchiata a istoriei reformatiunii si contrareformatiunii, insistand ca ruptura intre lutherani si catolici s-ar fi incheiat odata cu semnarea unei formule teologice comune cu privire la Justificare. Este timpul, spune el, ca si evanghelicii sa semneze acest document. In treacat fie spus, declaratia comuna nu este cu nimic deosebita de felul in care teologia adventista mainstream defineste Justificarea.

Papa a vorbit cu umilinta ca de la egal la egal si nu a facut nici o aluzie ca evanghelicii sa se intoarca sub jurisdictia Romei. Argumentul lui a fost acela ca iubirea de aproapele este mai importanta decat doctrinele care ne separa, si a lasat sa se inteleaga ca recunoaste bisericile protestante, atunci cand le-a cerut sa se roage pentru el. Francis nu s-a prezentat pe sine ca „parinte” ci ca „frate”. Palmer insusi a subliniat ca notiunea de catolicitate nu insemneaza Romano-Catolicism ci universlitatea crezului crestin.

 Pe scurt, suna mai degraba ca un Interfaith Prayer Breakfast decat ca o conspiratie pentru impunerea decretului duminical. Asadar, unde e problema?

Explicatia lui Doug este un splendid non sequitur. Pe romaneste, unde dai  si unde crapa. Intalnirea asta este inceputul decretului duminical. Argumentul? Noi stim ca vine decretul, deci intalnirea trebuie sa fie despre decretul duminical.

S-a intamplat odata ca o femeie care tocmai ma depasea pe un drum rural mi-a facut semn sa las geamul jos. Am facut cum spunea, presupunand ca ma va anunta ca nu-mi merge becul din spate. Spre surprinderea mea, a inceput sa urle la mine: “I am wondering why you bastards continue to follow me?” Am pus acceleratia la podea si am demarat cu rotile scartaind, mai inainte ca femeia sa ma impuste in self-defense.

Morala: cand cineva care te ajunge din urma pretinde ca este urmarit de tine, nu are rost sa apelezi la ratiune. La fel cum nu are rost sa rationezi cu un sot care se plange ca tipul de la TV se uita mereu in directia sotiei lui. Omul are argumentele lui. E urmarit de politia secreta, are o camera in TV, show-ul a fost regizat de serviciul secret special pentru el, iar sotia, care stie toate acestea, flirteaza cu agentul secret. Se numeste delir paranoic.

Nici eu nu voi incerca sa conving pe nimeni ca intalnirea din Texas nu are nimic de a face cu profetia. Orice argument as aduce va fi considerat o dovada ca sunt fie apostat fie infiltrat. Intrebati psihiatrul.

Aveti dreptate. Bisericile noastre in care ingerii casca si demonii textuiesc sunt monitorizate de papa si infiltrate de iezuiti.Toate evenimentele din ultimele doua decade, de la razboiul din Irak la conflictul din Ukraina, au fost regizate de iezuiti/iluminati cu cu scopul final de a ne neutraliza pe noi, care suntem ultima piedica in calea noii ordini mondiale. Numele noastre sunt scrise pe lista neagra a papei. SUNTEM IMPORTANTI. Acum ne putem ocupa de ceva serios?