Logos 35 – Solutia lui Kant

9 Responses to Logos 35 – Solutia lui Kant

1. dan says:

   26 octombrie 2010 la 14:53

   Analizat stiintific ceea ce numim miros, gust,ura,dragoste, senzatia de frig, foame frica …etc nu e altceva decit neuroni conectati intr-un anumit „pattern” care transmit impulsuri electrice . Daca neuronul 23157 (ex) se conecteaza cu neuronul 212345 si cu neuronul xyz123 samd,intr-o anumita sincronicitate … atunci conectia respectiva se numeste : „mi-e foame”. Aceeasi neuroni conectati intr-un pattern diferit creeaza ,posibil, ideea :”mi-e somn”. Se presupune ca numarul total al posibilitatiilor de conectie intre neuroni ar fi egal cu numarul atomilor care compun lucrurile vizibile din jurul nostru in orice moment.(take that Descates and Hobbes!)
   Interesant cum gindirea a evoluat de-a lungul istoriei si cum istoria a fost afectata de aceste ” firing of neurons is certain specific patterns” . Nu stiu de ce , dar impresia care se contureaza ( in mintea mea doar) e ca in tot acest timp omul a gindit , sau a fost fortat sa gindeasca mai mult ca un raspuns la rezolvarea unor probleme imediate(foame , razboi, injustitie,boala etc.). Analogic vorbind e ca si cum investesc o mare parte a resurselor mele in a mentine caroseria masinii in conditii excelente . O spal, o vopsesc,o protejez de intemperii iar daca mai ramine timp o sa vad ce se-ntimpla si cu motorul , transmisia si alte componente „neesentiale”. Si daca din cind in cind masina nu mai merge (s-a blocat motorul sau transmisia) o duc la tinichigiu sa-i trag o vopsea noua.
   Poate pentru prima data in istorie omul a rezolvat problema existentei imediate( cel putin ca o posibilitate) si a eliminat problema stomacului ( teoretic doar – se mai moare inca de foame pe planeta) , poate, de data aceasta o sa-ncercam sa intelegem mecanismele si complexitatea motorului . Poate o sa avem timp sa mai schimbam uleiul din cind in cind sau cine stie poate chiar un tune-up! Poate METANOIA de care vorbea Cristos, va lua amploare la scara larga.
   WHAT DO YOU DO, WHEN YOU DO, WHAT YOU DO?

   Ca de obicei , emisiune de inalta tinuta!
   Thanks for your time Edi
2. Laurentiu H. says:

   27 octombrie 2010 la 06:53

   Interesant ca in ceea ce priveste procesele neurologice,de la cele mai simple pana la cele mai complexe,exista o stranie fascinatie..
   Cumva,ne asteptam ca gandurile noastre cele mai inalte sa nu fie simple schimburi biochimice in creierul nostru.
   Cumva,vrem sa fie acolo la cutiuta o zona de mister,sa se pastreze un neinteles,macar in zona unde tainele fac legatura intre lumea aceasta si dincolo.Unii au incercat sa cantareasca sufletul.. 🙂
3. dan says:

   27 octombrie 2010 la 15:53

   „Life is empty and meaningless, and is empty and meaningless that is empty and meaningless!” Era sa izbucnesc…, cind am auzit-o si pe asta! M-am calmat insa, cind am priceput tilcul! Am ajuns sa cunosc un singur lucru : ca nu cunosc! Fascinant insa cind reusesc sa „take a peak on a blind spot”. Oxygenul parca arunca o sclipire in intuneric , suficient de lunga ca sa vad ca e ceva acolo, si totusi nu prea lunga ca sa vad deslusit acel ceva. Fascinanta indeletnicirea aceasta la care Dumnezeu a supus pe fii oamenilor!

   Thank you for being!
4. oli says:

   27 octombrie 2010 la 22:16

   da, e bine ca EC a urmarit o idee clara si a reusit sa ii dea consistenta. kant pune el mai multe probleme, dar in fond nu ne intereseaza decat ce are legatura cu subiectul.

   poate kant a fost influentat mai mult de hume decat de hobbes (care e revendicat mai degraba de sociologi decat de filosofi), dar – precum ziceam – nu cred ca asta e important la nivelul acesta al discursului.

   poate ar fi fost de subliniat conceptele de timp si spatiu ca si categorii apriorice si relatia dintre senzatie (pentru ca sinteza implica senzualismul/ empirismul, scoala britanica) si ratiune (Descartes, Spinoza, Leibniz).

   ma intreb totusi cati au cunostintele necesare intelegerii unui asemenea demers si care este legatura dintre teologia practica si filosofia kantiana.
5. eddieconst says:

   28 octombrie 2010 la 00:49

   Oli:

   poate ar fi fost de subliniat conceptele de timp si spatiu ca si categorii apriorice si relatia dintre senzatie (pentru ca sinteza implica senzualismul/ empirismul, scoala britanica) si ratiune (Descartes, Spinoza, Leibniz).

   Cant Nietzsche il declara pe Kant „un paianjen veninos” se referea la metafora ratiunii ca panza de paianjen originara la Bacon. Filosoful nu cunoaste ci proiecteaza legile logicii asupra universului. Kant accepta ca spatiul si timpul ca si cauzalitatea sunt apriorice. Atunci de ce este paianjen? Pentru „Critica Ratiunii Practice” unde considera ca binele si raul pot fi intelese de ratiunea pura. ‘Otravitor”este pentru ca da apa la moara crestinismului.

   Convingerea mea este ca la temelia epistemiologiei si eticii lui Kant se afla tatal tuturor filosofilor, Platon, si are la baza ideea pitagoreica a caracterului absolut al geometriei euclidiene. Sufletul rational cunoaste geometrie si etica pentru ca este din aceasi substanta cu Dumnezeu si Dumnezeu este coezistent cu geometria euclideana. Kant respinge metafizica dar re-aseaza absolutul euclidean pe baza apriorica. Pri aceasta salveaza de fapt nu numai etica dar si teologia crestina care ramane legitima filosofic si mosteneste domenul lucrului in sine. Este ceea ce determina dupa Nietzsche caracterul „veninos” al lui Kant.

   In ce ma priveste cred ca Darwin raspunde la ideea categoriilor apriorice cand spune „read monkeys for preexistence”. Ideea moderna este ca creierul a evoluat impreuna cu categoriile Kantiene, inclusiv binele si rau liar Einstein ne-a explicat cum este cu spatiul si timpul.
6. oli says:

   28 octombrie 2010 la 11:03

   Ei, Nietzsche a fost un bun specialist in filosofia si cultura antice, insa nu a avut – dupa parerea mea – statura lui Kant. El si cu Papini sunt niste demolatori geniali, insa atat, pentru ca nu pun nimic in loc. Multi au fost otravitori in conceptia lui Nietzsche, poate mai ales Isus, deci nu cred ca pozitia lui este relevanta in acest subiect.

   Problema categoriilor apriorice ale gandirii (desi poate ar fi mai corect spus ale mintii, pentru ca acestea transcend gandirea ca functie) este putin mai complexa in conceptia lui Kant decat ca simpla reflectare a unui realism metafizic. Sigur ca intreaga filosofie a erei crestine poate fi privita si ca o variate pe temele platonice si aristotieliene si probabil ca in substanta asta si sunt.

   Faimoasa fraza: „conceptele fara perceptii sunt goale, perceptiiile fara concepte sunt oarbe” (am parafrazat) bate in spatele acestei aparente controverse (Aristotel vs Platon, sau a realismului vs nominalism). De fapt, abordarea lui Kant e aproape psihologica, pentru ca el cauta sa ii impace pe empiristii care sustineau ca in minte nu se afla nimic care sa nu se fi aflat mai intai in simturi si pe rationalisti, care separau posibiitatea cunoasterii de senzorial. Din acest punct de vedere, nominalismul este departe de a raspunde dilemei, ci poate fi folosit cel mult ca argument in semantica.
7. maria says:

   29 octombrie 2010 la 06:07

   In privinta lui Kant, imi rezerv dreptul de a fi in dezacord cu ceea ce a afirmat Edi Const.
   Stiinta nu inseamna numai asimilarea unor adevaruri experimentale ci si a paradoxurilor.
   Ea vizeaza numai o latura a existentei, si anume, empiricul.
   Kant arata faptul ca cunoasterea depaseste limita empiricului , este transcedentala.
   Realitatea observabila este stiinta, dar este nesigura in plan empiric.
   Iar aici Kant da ca exemplu ideile pure ale ratiunii , care nu sunt certe in raport cu experienta empirica, ci doar in raport cu sistemul lor transcedental.
   Idee accenuata si de Einstein, care exprima faptul ca legile matematice atunci cand se refera la real nu sunt certe, iar in masura in care sunt certe nu se refera la realitate.
   Ideile lui Kant nu sunt fixate pe temelia filozofiei lui Platon, nici nu sunt cuprinse in schema gandirii euclidiene.
   Pasul facut mai tarziu , in matematica la inceput si apoi in fizica, se bazeaza si pe cunoasterea transcedentala, adica ‘ structuri matematice create fara a fi implicata in vreun fel lumea reala’, asa cum se exprima Paul Dirac.
   Pentru Kant cauzalitatea nu este ceva ce se obtine din experienta, pentru ca are un caracter general, universal.
   Intuitia pura a spatiului si a timpului , face posibila cunoasterea matematica.
   Kant nu a respins metafizica, ci a cautat sa puna bazele unei teorii metafizice in stare sa concureze stiinta, ca urmare a ratiunii pure.
   Cu alte cuvinte, sufletul exista printr-o logica si o ratiune pura, pentru ca nimeni nu-i poate atribui sufletului, prin intuitie, un corespondent material.
   Kant vede metafizica ca pe o filozofie critica asupra sensibilitatii, aparenta sensibila, care poate fi cunoscuta empiric, ca realitatea lucrului in sine.
   Fizica moderna a devenit o stiinta apropiata de logica transcedentala, adica lucrul in sine nu poate fi cunoscut in latura lui sensibila, ci numai ca fenomen.
8. clovnul junglei says:

   29 octombrie 2010 la 06:41

   Kant stated the practical necessity for a belief in God in his Critique of Practical Reason. As an idea of pure reason, „we do not have the slightest ground to assume in an absolute manner… the object of this idea…”, but adds that the idea of God cannot be separated from the relation of happiness with morality as the „ideal of the supreme good.” The foundation of this connection is an intelligible moral world, and „is necessary from the practical point of view”; compare Voltaire: „If God did not exist, it would be necessary to invent him.” In the Jäsche Logic (1800) he wrote „One cannot provide objective reality for any theoretical idea, or prove it, except for the idea of freedom, because this is the condition of the moral law, whose reality is an axiom. The reality of the idea of God can only be proved by means of this idea, and hence only with a practical purpose, i.e., to act as though (als ob) there is a God, and hence only for this purpose”.

   Along with this idea over reason and God, Kant places thought over religion and nature, i.e. the idea of religion being natural or naturalistic. Kant saw reason as natural, and as some part of Christianity is based on reason and morality, as Kant points out this is major in the scriptures, it is inevitable that Christianity is ‘natural’. However, it is not ‘naturalistic’ in the sense that the religion does include supernatural or transcendent belief. Aside from this, a key point is that Kant saw that the Bible should be seen as a source of natural morality no matter whether there is/was any truth behind the supernatural factor. Meaning that it is not necessary to know whether the supernatural part of Christianity has any truth to abide by and use the core Christian moral code.

   Kant suggested that metaphysics can be reformed through epistemology.
   Kant believed himself to be creating a compromise between the empiricists and the rationalists.
   http://en.wikipedia.org/wiki/Immanuel_Kant

   http://plato.stanford.edu/entries/kant-spacetime/#WhaTraIde
   http://www.math.uvt.ro/rom/faculty/papuc/texte/gandire.htm

   :shutmouth: :shutmouth: :shutmouth:
9. maria says:

   29 octombrie 2010 la 10:12

   CJ,

   Kant, trezit din somnul dogmatic de Hume, nu a facut un compromis intre metafizica si epistemologie, ci a cautat o sinteza a acestora.
   Nu exista un dualism intre fenomen si numen , ci ele exista ca unitate reala, numai ca fenomenul se distinge pe cale senzoriala, iar numenul adica, libertatea, sufletul, divinitatea pe cale rationala.

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.