Geneza 11 – Crearea Sufletului

Logos 25 – Intre Adam si Prometeu

Despre indoială ca virtute – scepticul din templu

Astăzi, în loc să vorbesc eu, îl voi lăsa pe Robert Cargill sa vorbească. Și, pentru că nu toți cititorii oxigenului cunosc limba engleză, propun un exercițiu comunitar: eu traduc mai jos primul paragraf; poate se vor găsi cititori entuziaști care să adauge, pe rînd, cîte unul în comentarii. Promit să adun textul, să-l polizez dacă e cazul, și să-l postez aici integral. Enjoy!

Credința este o virtute; tot o virtute este și îndoiala. Din păcate, îndoiala a fost prea adesea contrapusă credinței drept problemă a cărei dezlegare este tocmai credința. Iar în lumea religioasă, îndoiala este de două ori disprețuită ca obstacol de eliminat, un defect anti-credință ce necesită remediu supranatural.