Nebunia crucii si crucea nebuniei
24 noiembrie 2010 70 comentarii
Nu, n-am de gand sa tin vreo predica sau vreun discurs. Nici macar n-o sa fac colecta la final. De cantare de deschidere nici nu se pune problema, prefer un soundtrack melo-dramatic à la Jerry Bruckheimer.
Vreau doar sa imi exprim o uimire si o dilema.
Nebunia crucii.
Majoritatea suntem familiarizati cu expresia nebunia propovăduirii crucii (1 Corinteni 1:21), lansata de Pavel ca si justificare pentru „ciudatenia” mesajului crestin in contextul lumii greco-romane. Nebunia care nu e nebunie ci, dimpotriva, sursa virtutilor.
Intrevad in cuvintele astea o instigare la non-conformism si creativitate.
Asa a inceput crestinismul. Si bine ar fi fost daca se tinea de „nebunia” lui si de cruce. Era o formula perfecta si promitea revolutii. Chiar a rasturnat imperii si a creat altele in loc. Pentru individ a destupat creiere, a holbat ochi, a dezlegat limbi, a indreptat cocoase.
Nu stiu cum si nu stiu cand, dar au pierdut crucea pe drum.
Crucea nebuniei.
Suntem familiarizati, de asemenea, cu expresia: trebuie sa iti porti crucea (Luca 14:27, etc)
Nu se mai stie ce insemna, la origine, expresia asta. Multe predici, in functie de necesitate, izvorasc de aici, ca din cornul abundentei.
A devenit pretext pentru tot felul de manifestari masochiste.
Te bate sotul? Trebuie sa iti porti crucea
Vrei sa inveti vioara dar ti se rapeste puritatea si copilaria? Ssssst, trebuie sa iti porti crucea.
Pilotii misionari aduna banii cu lopata, precum Iosif granele Egiptului, pentru ca Domnul vine curand iar tie, chiar daca mori de foame, oricum nu iti trebuiesc? Lasa, trebuie sa iti porti crucea!
Cand Saddam Hussein a fost executat, cineva a filmat cu telefonul mobil intrega scena, banalizata astfel in mod barbar. Cu viteza luminii video-ul, uploadat pe internet, a ajuns si in Bible Belt iar reactia generala a fost una de lauda la adresa lui Dumnezeu pentru acest act neprihanit de razbunare. Ce bine a fost ca ne-am purtat crucea! (doar ne-am rugat pentru soldatii trimisi, Domnul sa le dea ochi de vultur si mana sigura)
Sa il introducem in scena si pe sotul care, de rusinea divortului si ca sa fie consecvent invataturilor Bibliei, isi fidelizeaza sotia cu levierul si apoi o arde, inca vie, in masina personala, nou-nouta si, la final, se preda politiei? Asta da cruce! Dar inca nu se stie a cui: a celui ce va deveni domnisoara de onoare la Jilava, a copiilor ramasi fara parinti, a unei biserici cu membrii normali (dupa declaratia pastorului)?
Ce ziceti de profesorul de teologie care, dezamagit ca interlocutorul sau virtual are o opinie ne(o)-ortodoxa (evident, dupa o definitie personala sau chiar una institutionala) il improasca cu blesteme, incat si un wicca worshiper s-ar simti complexat? Grea e crucea de crestin poema de Florin Paunescu.
Orice asemanare cu realitatea e absolut intentionata. Nici un animal n-a fost ranit in timpul scrierii articolului.
Ziceam ca s-a pierdut crucea? Nu mai sunt asa sigur. Unii isi fac propriile cruci si apoi le pun in seama cerului. Iti trebuie ceva creativitate sfanta pentru asta. Pavel ar fi chiar multumit ca mesajul lui e viu si in forma. Iar crucea chiar „se poarta”.
Am citit ca exista o legatura foarte stransa intre creativitate si schizofrenie:
sistemul dopaminergic al persoanelor sanatoase si deosebit de creative seamana cu cel al bolnavilor de schizofrenie. Iar wikipedia zice ca schizofrenia se manifesta prin: halucinatii, deliruri, tulburari formale de gandire, tulburari afective, tulburari de comportament, dezorganizarea personalitatii. Pai si eu despre ce am tot povestit pana acum?
De asemenea am gasit si ideea urmatoare: oamenii foarte creativi fac parte de cele mai multe ori din familii cu istoric de boli psihice.
Lasand deoparte indivizii si indreptand lentila spre crestinism, parca incepe sa se vada luminita dinspre capatul tunelului.
Creativitate? Da, din belsug (depinde acum de perspectiva)
Familie cu istoric de boli psihice? Cezaro-papism, inchizitie, cruciade, ghetto-uri, bible-belt….
Creativitate sau schizofrenie, nebunia crucii sau crucea nebuniei?
Asta e dilema mea.
oxigen2 
Ianis, dilema ta, si nu numai a ta, vine din faptul din ce in ce mai evident ca , pe parcurs, „nebunia propovaduirii crucii” si-a pierdut tot mai mult crucea lui Hristos devenind intre timp crucea nebuniei. Fara prezenta Lui, ai dreptate, crestinismul devine cretinism, iar evanghelia vesnica plina de putere o manea de prost gust.
Nu e nevoie neaparat sa fii un teolog ca sa intelegi asta. Legea a doua a termodinamicii poate fi de ajutor ca sa intelegi ce s-a intamplat cu crestinismul organizat. Energia vine numai de la corpul cald spre cel rece, niciodata invers.
Oricat s-ar screme crestinismul sa radieze imprejur caldura, fara Hristos e o nebunie. Dar nu cea la care se referea Pavel.
Welcome to the fray, bro. Sa vezi ce cruce ti se pune in spate dupa asta.
Thanks chief. Merg in siaj. Sunt safe 😛
Zi-le, colega!
Mi-a placut in mod deosebit editorialul tau, Ianis. Mi se pare insightful&witty. 😉
Articolul stiintific la care faci tu referire prin intermediul celor de la Discover a aparut in PLoS One, asa ca este disponibil integral. Imi plac din ce in ce mai mult PLoS (Public Library of Science) si revistele de specialitate publicate de ei in regim open access, iar unul dintre motivele pentru performanta lor este componența Board of Directors, unde au oameni precum Richard Smith, pe care il apreciez pentru activitatea lui la British Medical Journal.
Well done, mr. Ianis! Și n-ai tras deloc la întâmplare! Keep going bro!
Thanks, guys.
Study, multumesc de PLoS. E incredibil
Bine Ianis , bun debut , chiar m-a pus pe ganduri , si chiar ai merita o colecta speciala .
Hai Ianise ,mai lasa si tu modestia aia si tine din partea mea o felie de pepene zemoasa . :pizza:
„Poarta-ti crucea cu placere/Fii credincios/Domnul bun iti da putere/Fii credincios”… Parca asa era? Am dat un search in memorie si versurile astea au iesit la iveala. Crucea egal instrument de tortura. Isus Insusi a cazut sub povara crucii. Sper ca memoria mea imi joaca feste si nu era asociata crucea cu placerea. Astfel de versuri iti spala efectiv creierul.
Indemnurile la purtarea crucii abunda in biserica. Odata ce te confrunti cu dificultati/neplaceri/necazuri, invariabil cineva vine cu sloganul expirat „Asta e crucea ta”. Sau, viteaz, insusi cocosatul sub povara zice cu iz de intelepciune „Ce sa fac? Asta mi-e crucea.”
Sloganul asta cu crucea este cea mai mare justificare pe care crestinii o au sa nu faca nimic. Nu fac nimic pentru ca sa-si rezolve problemele, considerandu-le povara care trebuie purtata… Nu fac nimic sa-si elibereze semenii de lanturile pe care le poarta, si au drept justificare pentru asta faptul ca e o dovada de crestinism ca nu-ti negi crucea, ci sa o imbratisezi bucuros, ba chiar sa te mai falesti cu ea uneori. „Crucea” a devenit unda verde pentru abuz si cu ea in brate crestinii nu mai au loc si pentru oamenii pe care ar trebui sa-i imbratiseze.
PS: Ianis, good job!
Poate că nu e politicos să fii sincer cu gazdele, dar cum dumnealor se declară mare amatoare de ”creativitate”, ”revoluții”, probabil, pe aceeași linie, și de ”spontaneitate”, ”sinceritate”, etc, atunci am să-mi spun și eu părerea.
Articolul mi se pare f slăbuț. Un defect supărător este acela că utilizează concepte profunde, precum acela de ”dilema”, cărora le ratează fără grație sensul. Articolul nu a pus nici o dilemă. Aceasta din urmă se naște în urma creionării unei probleme, în fața căreia se prefigurează cel puțin două soluții aparent egal de legitime.
Articolul nu pune nici o problemă. Se mulțumește să speculeze comod istoria creștinismului, ptr a insinua că lucrurile nu stau tocmai bine cu acesta. Aruncă apoi asocierea crucii christice cu creativitatea, înțeleasă în registrul vag al unei grupări cinstite de hippioți sentimentali din anii 70, ptr care revolta de principiu și creativitatea erau cuvinte totemice. La ciorba asta neîncălzită mai adaugă și o trimitere (neapărat) ”științifică”, cum că cei creativi sunt de extracție dementă, și rețeta devine ”genială”.
Haha. Nu vă supărați, dvs vă mai uitați și în oglindă? Recte, mai utilizați uneori și un ochi critic întors spre sine? Probabil că nu ați mai făcut sportul ăsta de multișor. Altfel, ați simți o oarecare jenă…
PS. Știu că unii se vor precipita să se consoleze ieftin pe ideea că eu urmăresc nu știu ce agendă. Îmi pare rău să vă dezamăgesc. Nu mă plătește nimeni, sunt un agent liber, cu totul neafiliat. Pot fi critic și față de adventism și față de detractorii lui. Așa că, ptr a ocoli oglinda, folosiți altă rețetă.
Sa va zic o poveste? (paul moga, tu esti expertul! Nu poti avea concurenta la povestit pe aici, felicitari)
Daca o stiti, iertati-ma! Asta e crucea povestitorului: se mai repeta 😉
Se zice ca un frate care n-avea muschii prea oteliti (nu prea facea sport!?!) s-a suparat intr-o zi pe crucea lui (mai degraba, pe greutatea ei). Si fara sa gandeasca prea tare, puse mana pe un fierastrau si hars-hars, isi scurta crucea. Fericit, si-o ridica in spate (Simon era in… Cirene) si pleca pe… calea vietii inguste. Si cum bine stiti din „Calatoria Crestinului” (cine n-a citit-o sa… vada filmul :p), pe cararea asta a omului spre cer mai sunt si denivelari… si in fata unei prapastii pe care n-o putea trece, fratele nostru vru sa-si foloseasca crucea drept pod. Si? Cu cat nu era, cu atat nu se ajungea! Ii lipsea bucata pe care tocmai o taiase…
Morala mea: pe calea vietii este interzisa folosirea uneltelor de scurtat cruci. Daca atat au facut-o romanii (stramosii nostrii, nu noi), ce drept ai tu sa vrei o cruce mai scurta? Taci si cara!
Lasand povestea la o parte, stau si ma intreb daca nu cumva dorinta crestinului de a purta crucea (sau karma) nu este un amestec ciudat de auto-flagelare cu incercarea de „imitatio Christi”. In dorinta de a fi ca Domnul lor, crestinii vor sa-si poarte crucea… se pare ca au uitat ca Isus nu s-a impotrivit celui care L-a ajutat (Simon).
Acum, am si eu o cruce: ce se poate face pentru astfel de oameni? Aveti vreo idee?
PS: Imi amintesc cu haz de reactia altui „frate” cand a auzit povestea de mai sus: eu o sa o tai (crucea) si o sa iau bucata taiata intr-o sacosa. La nevoie, o pun la loc!
No comment!
@El-gabri, multumesc pentru : „In dorinta de a fi ca Domnul lor, crestinii vor sa-si poarte crucea… se pare ca au uitat ca Isus nu s-a impotrivit celui care L-a ajutat (Simon).”
Am si eu o „cruce”. ATI MAI INTALNIT PE DRUM VREUN SIMON?
Priviti cum arata un simon actual = pastor:
„Nu stim de ce, dar Dumnezeu ingaduie uneori sa bem si pahare mai amare. Am baut si eu cateva. Nu e deloc usor dar sa stiti ca fac bine!
Eu cred cu tarie ca acest caz….. cum il numiti, este si pe agenda de lucru a lui Dumnezeu. Si mai cred ca de aici ne pot veni vesti imbucuratoare. Sa le asteptam in tacere pentru ca El vrea sa ne lege ranile si sa le vindece.”
Probabil vor fi pareri pro si contra. Le astept, dragi cititori ai O2!
Apropo, ianis, nu stiu daca ai citit ce scriam io nu demult aici.
Intradevar, mr.Ianis a mers dupa principiul ‘sectarismul nu e reformatiune ci e reactiune’.
Adica, ‘trebuie sa-ti porti crucea’ in mod comprehensiv pe baza exemplului hristic de demnitate, s-a transformat intr-un ‘trebuie sa-ti porti crucea’, pe baza agendei unui dumnezeu creat pentru a strange cat mai multi ‘purtatori’ atat de cruci cat si de lovele.
Numai ca cei reformati,din momente de introspectie, mai bat apropouri, pentru ca nu le strica niste bani in buzunar.
Binenteles, tot de la ‘purtatori’, sau ca de la ‘purtator’ la ‘purtator’, unii cu crucea, altii cu punga, caci asa devine reformatiunea sectarism.
Doar sectarii omoara, flamanzesc, duc o ‘agenda’ in spate de forma unei cruci, adica sectarii naivi, caci cei destepti stiu miscarea, si poate le iese ceva din incantatiile la adresa lui dumnezeu, vreo afacere, sau masina, sau ….ca doar vine sfarsitul lumii.
Si din momentele de introspectie si jena profunda, rasuna cuvintele umile ale reformatilor, adica ‘zi-le , ca le zici bine’, insa mai usor, mai bland, pana mai intram putin in ‘sfera noii lumini revolutionare’, caci mai avem nevoie de banii ‘vaduvei, ai schizofrenicilor cu delir religios’, pana iesim in criza, chiar daca am intrat in zeitgeist.
#10 sertorius
simţiţi-vă în tot largu lu dvs să vă daţi cu părerea p-aicea, d-aia am şi fost bucuroşi când aţi apărut p-aicea; da nu ştim de ce aproape că credem că părerea dvs o să fie negativă, cam cum aveţi dvs obiceiu d-alfel despre tot ce nu ie scris şi spus de dvs
ce părere aveţi, dak punem un mesj mai vechi d-al dvs de la fro altă iemisiune,şi-l semnăm cu numele nostru, punem pariu că şi p-ăla o să-l criticaţi cu sinceritate? punem pariu? 😀
oooo, be our guest! domnu sertoius, domnu sertorius, de ce nu puneţi şi dvs aicea un articol d-ăla mai grăsuţu, obez chiar, ca să-l citim şi noi? nu v-am invitat noi la aceasta? păi ăla nu ie bun , ăla nu ie bun, ăla ie slăbuţ; aveţi onoarea dle! deci? :sarcasm:
dvs parcă cetiţi şi limba spaniolă, nu? dle ie o carte buna „el otono del patriarca” de gabriel garcia marquez, şi-n cartea aia cănd dictatoru ăla bătrânu şi vejnicu a devenit tot mai patriarh, pe la o suta şaij de ani, turna pe gâtu la păsărele picături fiincă iele nu mai cânta la fel de tare ca-n tinereţea lui, fiincă abia le mai percepea cu oreleu dânsului, prietenii ştie de ce! oricum poate o citiţi, şi dak o citiţi, nu vă sfiiţi să-i faceţi tot o recenzie sinceră, şi binenţeles negativă, dupe care puteţi să scrieţi şi dvs una să-i arătaţi lu dl mgarcia-marquy cum se scrie o carte aşa mai barosană!! 😎 😎
da, da, aicea aveţi dreptate dle sertorius! se vede imediat că dvs obijnuiţi să cetiţi biblia la rând, nu suntem siguri dak chiar trei pagini pe zi, da la rând da, ce părere aveţi despre iepistola a treia a lu dl ioan, nu ie aşa că ie iescepţional modu cum creionează dânsu problema şi cum se prefigurează cel puţin două soluţii aparent iegale de legitime? :smug:
păi da domnu sertorius, păi da, nu v-am invitat noi aicea pe dvs să puneţi o integramă d-aia d-a dvs plină de problemei, şi cu cât mai multe necunoscute ( adik cât mai multe cuvinte necunoscute vroiam să zicem)?
dle ie unii care se mulţumeşte să speculeze comod articolele lu alţii, insinuând că lucrurili nu stă bine cu iele. prietenii ştie iar de ce! :kissblow:
aicea ne vedem nevoiţi să vă recomandăm sfatu inspirat a lu sfântu apostol pavel, dak frunu din noi scrie în limbi, ie obligatoriu să pună şi traducerea lângă ce-a zis iel pe limba lu sfinţii îngeri; să ştiţi că nu toţi trăieşte deja în împărăţia cerurilor domnu sertorius, şi nu înţelege cuvintele de la profeţia dvs d-aicea!!! O:-) O:-) O:-)
ps. suntem total de acord cu dvs că asocierea crucii christice ar trebui obligatoriu făcută cu credincioşia , înţeleasă în registru precis al unei adunări cinstite de iubiţi fraţi şi stimate surori din secolu 21 iera noastra, ptr care studiu scripturilor şi rugăciunea ie cuvinte totemice! ( da ce nedumereşte din ce ziceţi dvs, totemu ăla nu ie un fel de icoană? şi ştiţi ce zice dl dumnezeu în legea vejnică a lu cele 10 porunci)
pps,. neapărat să puneţi şi traducerea :clap:
aha, se pare c-asta v-a încurcat puţin, dvs sunteţi obijnuit cu trimiterile alea mai vechile cu parafă pe iele, şi ciorba nu vă place decât dak ie plină de găluşti d-alea umflatele, de ce nu luaţi legătura cu sora marian, dânsa se pricepe de minune la ciorbe d-astea pline de tot felu de neologisme şi cu gust genial de plic, cum se pare că vă place dvs
da ce părere aveţi de creativitatea lu dom profesor şi a lu dom colecţionaru? nu că vă sugerează mai degrabă o trimitere (neapărat) religioasă şi de iestracţie divină? :worship: :pray:
daaa, ie f jenat domnu ianis, are ditamai paiu în ochi la dânsu; da n-aţi putea, aşa din spirit creştinesc doar, să-l ajutaţi puţin pe dl ianis şi să-i scoateţi paiu afară cu ajutoru de la bârna dvs minusculă, ca să nu-i lăcrimeze ochiu, ştiţi, dupe aia sigur că poa să vadă mai bine-n oglindă; acuma dak tot aveţi dvs daru ăsta oftalmologicu al deosebirii ochilor :doctor: 😮
stati liniştit domnu sertorius, nu vă bănuie nimenea de nimik, toată lumea vă ştie, dvs sunteţi sărac şi cinstit în calitatea dvs de agent liber şi neafiliat, da nu ne spuneţi şi nouă de ce anume sunteţi liber şi unde nu sunteţi afiliat? şi cum v-aţi ieliberat de aventism în special şi de dl iehova la modu general? ?:-) ?:-)
ştiţi cum ie vorba aia, odată aventist, pt todeauna aventist! dle, virusu ăsta ie unu din cei mai rezistenţi la tot felu de tratamente, dvs cum reuţişi să ocoliţi oglinda aia? să nu ziceţi c-aţi întors-o cu spatele la dvs! da, credeţi că puteţi să fiţi şi un pic autocritic şi faţă de aventism şi faţă de detractorii lui? 😎
ps. să nu ziceţi acuma că în iefortu dvs d-a ocoli oglinda sunteţi şi dvs ateist de ziua a şaptea?
@samson
lasa-l mai taticule, lasa-l pe Serto ca ie baiat bun si foarte inteligent (numai c-o mai ia iel pe aratura cateodata din exces de zel filozofic)… ne ie simpatic si ie binevenit aici.
stii si tu ca il asteptam si avem nevoie si de opinia domniei lui… ma rog, oarecum… „ca si cand” (hihihi :giggle: )
te pup! :-* 😛
iescelent comentariu asta al dumitale! :highfive:
__________
ps: i-auzi aicea
„Este postmodernismul in slujba fundamentalismului.” :yes:
iescelent, iescelent!!!
Paul Moga #8
Bun pepene, da’ parca are gust de pizza 😀
Sertoriu # 10
One should never channel surf before going to bed.Sa fii iubit.Poli #13
Foarte fain. Raspunde la multe din intrebarile mele. Mi-a placut expresia:
Suntem in plina epoca medievala.
Maria #14
Poti sa bagi in google translate?
Samson
You made my day! Thanks
@polihronu#13 – multumesc pentru „Blasfemia crucii”.
El-gabri #11
Eu as intreba: cine/ de ce (se) perpetueaza o teologie in care urmarea lui Isus este asociata cu suferinta irationala, mai ales cand vine din partea fratilor?
Manipulare, control….sau simpla schizofrenie?
„te-astept ca si cand…”
:silly: :silly: :silly:
hai oxigen2, hai sus… cine e cu noi striga LA FAMILIA OXIGEN!
:victory: :victory: :victory:
ceea ce nu te omoara, te face mai puternic. 😉
DGH
Nu stiu exact al cui e citatul pe care il aduci, dar imi suna cunoscut. Am trecut si eu pe aici, ca oricare alt crestin.
Problema mea e asta: cu ce L-ar ajuta pe Dumnezeu faptul ca eu dau pe gat cateva pahare amare?
Il convinge ca merit sa fiu ajutat?
Ii declanseaza compasiunea pentru suferintele ce mi le-e provoc?
E satisfacut ca sufar si considera ca mi-am platit pretul?
Mi-e teama ca ne-am creat un dumnezeu expert in sadism si sa satisfacerea lui e direct proportionala cu masochismul personal.
Ianis,
Adica, o data ‘a-ti purta crucea’ inseamna drumul spre libertate , adica cum zice biblia, si uzual ‘a-ti purta crucea’ , adica drumul spre indobitocire cum zice secta.
Si vin revolutionarii, care nu mai sunt nici oi nici lupi, si zic :”Zi-le frate ! Ca bine le zici ! Curata dilema!”.
Pai, ce revolutie, ce evrica de moment, sa descoperi dilema timpurilor, cat inca esti in tarc!
Si aici vine beneficiul tarcului, pentru pastorii care s-au gandit sa sparga ‘zidul noului berlin’, si anume ,ca mai prinde din banii bietelor oite, care pot fi si lupi.
Insa , uita sa le spuna bietelor animalute ingradite ca iesirea din tarc s-ar putea sa duca in labirint.
Oricum, orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare, pentru ca nu vorbim de fabule, adica numai oamenii vorbesc, animalutele cotizeaza.
Maria
Tu esti in tarc sau in labirint? (nu, nu ala de la nr 116 🙂 )
”Ianis 19
Eu as intreba: cine/ de ce (se) perpetueaza o teologie in care urmarea lui Isus este asociata cu suferinta irationala, mai ales cand vine din partea fratilor?
Manipulare, control….sau simpla schizofrenie?”
Amigo
Oricat de putin mi-ar face placere, trebuie sa-i dau dreptate lui Sertorius… Ratezi fara gratie esentele in dorinta ta de a face pe plac sefului/guru-ului tau .
Suferinta irationala face parte din ”ingredientele” credintei crestine veritabile( de care te instrainezi din ce in ce mai tare prin imitatio Edi C-tinescu in loc de imitatio Cristi…)
Suferinta irationala este inevitabila, si doar irationala fiind se dovedeste un test al credintei ( vezi revolta lui C S Lewis la moartea lui Joy, vezi Steinhardt in Jurnalul Fericirii, etc).
Oricat de trist si ”neingurgitabil” ti s-ar parea, urmarea lui Isus este asociata cu suferinta irationala(dar straina de cazurile nebunilor la care faci aluzie pe aici), mai ales cand vine din partea fratilor: vezi Iosif si fratii sai, Isus si fratii sai, Pavel si fratii sai etc
Cat despre manipulare, control…. ai face mai bine sa te uiti la relatia ta cu EC…
” Ianis 21
Problema mea e asta: cu ce L-ar ajuta pe Dumnezeu faptul ca eu dau pe gat cateva pahare amare?
Il convinge ca merit sa fiu ajutat?
Ii declanseaza compasiunea pentru suferintele ce mi le-e provoc?
E satisfacut ca sufar si considera ca mi-am platit pretul?”
Iti recomand sa recitesti Iov,”Jurnalul Fericirii” si ”Problema suferintei” de C S Lewis, daca se poate fara lentilele guru-ului…
Si nu in ultimul rand:
”Există o singură artă creştină, care nu-i nici gotică, nici romantică,nici barocă, arta de a purta crucea (Franz von Baader). ”
Poate inainte de a arunca la gunoi Evanghelia lui Cristos in schimbul celei a lui EC te mai gandesti introspectiv o data la fraza de mai sus. Edi e un artist …dar nu crestin! (in ciuda pozelor comerciale…)
Pro(-)scris
Suferinta irationala face parte din ”ingredientele” credintei crestine veritabileReteta asta imi pare ca il are ca bucatar pe Antonie cel Mare (si alti parinti ai desertului)
Suferinta irationala este inevitabila, si doar irationala fiind se dovedeste un test al credinteiDe acord ca suferinta irationala e inevitabila, pentru ca noi suntem irationalii ce o provocam :). De aici si masochismul: ne inducem credinta prin provocarea suferintelor sau prin integrarea oricarei intamplari si nenorociri in schema.
Din cate inteleg aici: cu cat suferinta e mai irationala, cu atat mai mare credinta :). Fratele de la Vadu, cel cu levierul, imi pare mare credincios, dupa regula asta.
In nici una din cartile la care faci referire nu am gasit raspuns la intrebarile de la #21.
Ianis,
Chiar daca ai incercat sa-mi trimiti o directa, nu m-ai facut knock out.
Am ramas in ring nu pentru a asista la luptele fundamentalisto-liberale , nici pentru a primi ‘directe’, nici pentru a ‘da’, cu toate ca de la un timp se pare ca mi-am pus manusi de box.
Inca astept, si inca mai am de inteles multe, inca mai sunt oameni pe care-i apreciez, cu toate ca de la un timp, unele ‘fete’ sfinte, imi produc o alergie pe care incerc sa o tratez prin rabdare atat cat se poate, rabdare nu intelegere.
Antonie nu degeaba e mare 🙂 Dar nu la el fac referiri, nici la asceza monahala…
Suferinta e irationala pentru ca pacatul e irational, dracul e nebun si lumea condusa de el la fel!
Ti-am zis ca nebunii la care faci aluzie nu intra in discutie. Eu vorbesc de esente, tu de nebuni…
Ce fel de raspunsuri ai vrea sa gasesti? Ele sunt acolo, problema e daca le accepti sau nu ( ca si Ivan Karamazov…)
Maria
ringul, mai ales cel inchipuit, poate fi o cruce tare grea. Pro(-)scris ti-ar spune ca asta e testul credintei tale.
Lasand poezia deoparte, as vrea sa te intreb: de crezi ca intrebarea mea ar fi o lovitura directa pentru tine in timp ce, exprimarea aceleiasi idei de catre tine, o postare mai jos, n-ar fi lovitura?
Those in glass houses should not throw stones.
Pro(-)scris
Teologia cu cat mai irationala suferinta, cu atat mai mare credinta vine, dupa parerea mea, de la acei „mari”, cocotati pe un stalp si facand greva foamei la poarta raiului.
Tropar (Glasul 1):Al răbdării stâlp ai fost, râvnind Părinţilor celor mai dinainte, cuvioase;
lui Iov întru patimi, lui Iosif în ispite şi vieţii celor fără de trup
Simeoane, Părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre
E adevarat ca teologia asta se poate regasi si la scriitori mai contemporani, ne-proprietari de stalpi, dar inspirati.
Ce zici de asta? Hai ca o stiai, e clasica, avem si noi monasticismul nostru casnic:
It is not pure, holy love which leads the wife to gratify the animal propensities of her husband at the expense of health and life. If she possesses true love and wisdom, she will seek to divert his mind from the gratification of lustful passions to high and spiritual themes by dwelling upon interesting spiritual subjects. It may be necessary to humbly and affectionately urge, even at the risk of his displeasure, that she cannot debase her body by yielding to sexual excess. She should, in a tender, kind manner, remind him that God has the first and highest claim upon her entire being, and that she cannot disregard this claim, for she will be held accountable in the great day of God. (A Solemn Appeal, 1870, 175.)
Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
http://en-gb.facebook.com/people/Liviu-Simionescu/662324746
Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
http://www.azsromania.org/ploiesti/Sion/index.htm
Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
http://www.pasi.ro/stiri-si-evenimente/scrisori-de-informare-sesiunea-de-primavara-2008.html
Ianis,
Un punct pentru tine.
f fain articolul ianis. felicitari 😀
frumos formulat: „Creativitate sau schizofrenie, nebunia crucii sau crucea nebuniei?”
Deviezi subiectul si caricariturizezi… Rusinica!
http://www.azsforum.org/forum/viewtopic.php?f=21&t=2801&start=240#p76481
Ianis,
banuiesc ca apelul era valabil si pentru frati si pentru surori. Oare de ce numai barbatii sunt acuzati de…animal propensities? 😀
It is not pure, holy love which leads the husband to gratify the animal propensities of his wife at the expense of health and life. If he possesses true love and wisdom, he will seek to divert her mind from the gratification of lustful passions to high and spiritual themes by dwelling upon interesting spiritual subjects. It may be necessary to humbly and affectionately urge, even at the risk of her displeasure, that he cannot debase his body by yielding to sexual excess. He should, in a tender, kind manner, remind her that God has the first and highest claim upon his entire being, and that he cannot disregard this claim, for he will be held accountable in the great day of God.
bravo ianis!
lelitza la portitza
Reciteam pasajul si ma frecam la ochi. Nice job :))
Ca sa raspund la dilema ta, as zice ca EGW inlocuieste aici vechiul pretext „ma doare capul” cu unul spiritual „hai sa ne rugam”. N-am prea auzit de barbati acuzand dureri de cap 🙂
she will seek to divert his mind from the gratification of lustful passions to high and spiritual themes by dwelling upon interesting spiritual subjectsMasochism at his best…
Pro-scris
Cred ca amesteci putin ,,sticlutele” cu suferinte. Sunt doua feluri de suferinte ,iar una din ele este cea descrisa de cineva care tocmai a facut pledoaria suferintei.
Cunosti cumva pe cineva care atunci cand are un gand negativ dureros ,sa nu il inlocuiasca cu unul pozitiv?
Sau care nu fuge de raufacatori , de accidente , de saracie si tristete?
Iar alta suferinta este cea care nu o poti evita si trebuie sa o infrunti , precum moartea cuiva drag ,sau problemele impuse de situatie…
Este cat se poate de moral , cat se poate de etic ,sa iti cauti propria fericire, asta bineanteles daca esti sanatos la minte .
Mie mi se pare absurd si nebun unul care se poate bucura in catastrofele inevitabile care se abat asupra vietii cuiva .
Eventual ,pe cat este posibil ,tot ce pot face este sa le accept ,si asta fara sa imi iau eventualele lacrimi si sa le duc in laboratoarele bisericii , ca sa le fac o analiza ,ca sa vad daca se gasesc in ele ceva urme de credinta.
Thank Goodness Not God on Thanksgiving
http://newsweek.washingtonpost.com/onfaith/panelists/daniel_c_dennett/2006/11/thank_goodness_on_thanksgiving.html
something to think about
Samson #15,
Recunosc că meritam să primesc un mesaj de la tine. Nu știu ce m-a apucat azi de dimineață să trag cu tunul în vrăbii.
Dar m-ai nimerit pe alocuri la fix. E probabil ca dacă postați un mesaj mai vechi de-al meu, fie și sub semnătura mea, să fac un comentariu critic.
Clovnul #16,
Ești de treabă, dacă nu mi-ai luat în nume de rău mesajul acela cu nepriceperea discuției dintre mine și Eddi. Nu voiam să te simți înjosit, constatam pur și simplu împrejurarea ca atare. Nimeni nu poate fi cunoscător în toate, așa că nu e nici o rușine ca anumite chestii să nu le știi la un moment dat.
serto… no hard feelings. 😉
ti-am mai zis (si pe azsforum), te simpatizez chiar daca nu sunt de acord cu tine.
tocmai de aceea nu ti-am raspuns (desi as fi putut s-o fac, m-am abtinut).
daca nu ti-ai dat seama, eu cu samson ne bucuram sa te vedem aici, pe oxigen2. dar asta e stilul nostru sarcastic de a-ti raspunde atunci cand criticam erorile din rationamentul celuilalt. daca n-ar fi fost asa, te-am fi tratat ca pe dom’ profesori. :silly:
te salut! :handshake:
#42.
Domnu’ Clovnu’, cum adică, „no hard feelings”, dom’le? Păi se poate una ca asta? E frumos din partea mneavoastră să jucați în Capra cu Trei Iezi rolul… iezilor pe care i-a păpat Lupu?…
Eu până azi mă socoteam un fel de observator, un gură-cască de pe margine, unul de la ”și alții”. E drept că s-a străduit domnu’ profesoru’ să mă înalțe în grad, să mă bage direct în Clubul Bilderberg, condus de… Aristotel, însă cum ”pătratul rațional” al dumnealui, după cum s-a dovedit la cercetările ulterioare, mitralia ”obiectiv” pe toată lumea care deranja subiectivitatea lui domnu’ profesoru’, onoarea nu s-a lipit de mine.
Ei, dar mai nou, însuși Pontifex Maximus mă declară, nici mai mult nici mai puțin, drept ”postmodernismul pus în slujba fundamentalismului” (ia-o p-asta!). Așadar, ”liberalii” (adicătelea, ”nenea Trahanache, Partidul, noi și ai noștri”), stăteau la mijloc. Au fost educați să nu deschidă ușa la necunoscuți. Venea unul care făcea nasoale, decretau ”postmodernist”. Venea altul, care făcea nasoale, îl băgau la celula din partea opusă, ”fundamentalist”. Cel mai concludent ex., dl Ianis. Nici n-am apucat să zic două vorbe pe aici, și m-a și ocărât zicându-mi că mi-a priceput el ”agenda”. Acu, după declarația asta a lui Edi, bietul om nu mai știe ce să facă cu mine. Îmi pregătise pijamale vărgate undeva, dar nu mă mai încadrez la niciun pavilion. Așteaptă precizări, că celulă de hibrizi pesemne că nu au în dotare.
Așadar, domnu’ clovnu’, aveți grijă că v-a lovit simpatia exact când și pe cine nu trebuie! Vă dați seama că eu sunt un… nazist cominternist? Sau, mă rog, un cominternist nazist. Păi, ating o perfecțiune a atrocității, ce mai. Dacă mă luam la întrecere cu Satana însuși sau cu Antihristul, îi luam la faza asta.
Retractează-ți simpatia. Urgent.
@sertorius… 😀
lol… m-ai facut sa rad, nebunule! :rotfl: nu, tu nu vei fi niciodata ”și alții”!!!
numai ca edi nu prea mai suporta metafizica
(sau mai exact speculatiile metafizice) si marseaza inspre stiinta (tocmai de aceea intra in „conflict” cu relativismul postmodernist anti-stiinta, anti-realitate obiectiva) si umanism radical teologic (1 Ioan 4:20). 😉 si bine face!
cat despre „dom’ profesor”, lasa-l in durerea (patratului) lui. :evilgrin:
nu retractez nimic. e batut in cuie. :silly: :hugleft: :hugright:
hai mai, asteptam articole din partea ta aici pe oxigen2, cand ai timp si inspiratie.
pe bune! eu chiar te asteptam.
te salut! merci pentru acest comentariu. mi-a inseninat dimineata. 🙂
clovnii si samsonii te saluta
Ianis,
Bun articol!
Pro(-)scris, #24:
Nu cred ca CS Lewis ofera o mana de ajutor pentru argumentarea conceptiilor teologice traditionale(inclusiv problema suferintei), ci dimpotriva; le cam darama daca nu-l citesti cu ochelarii crestinului interesat sa-si hraneasca mandria si trimful religios.
Cu astfel de ochelari il gasesti pe Lewis conformat oricarei denominatiuni; fara ei, ajungi sa-l vezi si pe el un ucenic de-a lui Edi pentru ca multe din framantarile lui Edi le-am intalnit mai inainte la Lewis. Nu neaparat puse sub tutela „conflictului” religie vs stiinta ci mai degraba sub tutela conflictului religie vs realitate/provocarea umanismului. Prin umanism nu ma refer la „om ca masura a tuturor lucrurilor si pretentia de-a lua locul lui Dumnezeu” cum vor sa inteleaga neaparat unii, ci inteleg prin umanism, aproapele ca si criteriu ultim de stabilire a ce este bine si ce este rau(in sensul pacatului).
Haosul din univers, neavand tangenta cu „un aproape” nu cred ca este o consecinta a pacatului. Pacatul are de-a face cu ceea ce se petrece intre oameni. Asa lucrurile fac sens cu realitatea pentru ca universul nostru a insemnat moarte(in sensul distrugerii) inca de la inceputul sau. Nu identificam o „cadere in pacat” in existenta universului, moment de la care sa fi inceput existenta distrugerii, ci ea(moartea,distrugerea) a insotit universul de la inceputurile sale.
Asadar moartea, ca si consecinta a pacatului trebuie sa insemneze altceva decat moarte in sensul distrugerii.
De aici gasesc justificate intrebarile lui Edi(nu numai pt ca ii sunt ucenic prin „imitation Edi C-tinescu” ) cu privire la inmultirea exponentiala si ce s-ar intampla daca nu ar fi existat moarte(distrugere).
hihihihi 😀 da, da… suntem cu totii pe-aici ucenicii lui Edi. 😉
mi-a placut expresia! si ai exprimat f. bine si concis viziunea noastra, a tinerilor dilematici – sceptici, agnostici sau/si atei, in comentariul #46. felicitari, eduard! :yes:
de fapt, noi ne cunoastem deja opiniile (virtual)… orice ar spune unul dintre noi, nu mai surprinde pe ceilalti. parca am fi frati. 😛
aaaa… si edi – taticul nostru. :rotfl: (lol, poate incepe edi sa ne traga de urechi dupa ce citeste pe-aici)
va pup, mai sandibelilor! m-am obisnuit cu voi (cu multi dintre voi) si ma simt bine.
Apropo de ‘imitation Edi C-tinescu’.
Si mie imi reproseaza unii treaba asta desi am fost cu intrebari inca de mic. Inainte li se pareau interesate si provocatoare discutiile cu mine, acum nu ma mai baga prea mult nimeni in seama pt ca sunt intrebari de-ale lui Edi. Hmmm…
Observ ca Edi a devenit un fel de tap ispasitor rastignit pentru intrebarile oricui.
Pro(-)scris si ceilalti ingrijorati de fenomenul acesta: Nu Edi e vinovat ca avem aceste intrebari in capul nostru. Le aveam si inainte de aparitia lui Edi pe scena. Cu mult inainte. Diferenta consta in faptul ca Edi ne-a descatusat de superstitia cu privire la autoritatea bisericii si a pastorului si de asemenea cu privire la blestemele si furia lui Dumnezeu. Astfel am devenit si noi niste mici ghimpi in coaste. Nu pentru ca ne-am pus pe rebeliune ci pentru ca ne-am saturat de jocul cu prefacatoria. Vb unui unchi de-al meu – are si el un tricou cu doua fete ca adventistii.
Cred ca va deranjeaza mai tare stilul nitel agresiv si ironic pe care-l avem. Stati linistiti…de lucruri mai marete eram in stare acum cativa ani in numele domnului. Tonul pe care-l avem e mai degraba modul prin care ne demonstram durerea si regretul fata de noi insine pentru ca uneori ne-am lasat intimidati mai josnic decat consideram acum acceptabil. Tenta de agresivitate e un fel de-a ne exprima hotararea ca nu ne vom mai da vreodata atat de usor mintea pe mana altora.
Ca sa continui cu acelasi ton de sarcasm:
E un fel de hotarare in genul evlaviei instantanee care ne umple firea cand decidem sa-l marturisim fara rusine pe Dumnezeu data viitoare; si imediat ce-o punem in aplicare devenim niste sectari prozeliti, insistenti si care te deranjeaza cu tupeul lor.
Agresivitatea si sarcasmul nostru actual deranjeaza la fel ca tupeul prozelit pe care-l aveam in alte vremuri. S-au schimbat doar persoanele care trebuie sa ne suporte. Atunci era lumea, acum este „mana care ne-a hranit”. Lumea s-a descurcat bine. Sa vedem cealalta.
Dvs. provocati sa ne decidem intre imitatio EC si imitatio Cristi.
Eu pun o intrebare post-modernista dar relevanta; ca doar pana la urma nu intrebarile post-moderniste sunt gresite in sine ci modul in care le abordezi poate fi gresit:
Cine traseaza o linie prin care sa defineasca modul corect si complet prin care trebuie imitat Isus? Cine stie…poate Edi chiar adauga o „veriga lipsa” :p
Cine are ultimul cuvant in a stabili ce am voie si ce n-am voie sa consider ca face parte din modelul lui Isus?
Evident, in ultima instanta, pentru a nu permite subiectivitatea si haosul, rolul il ia vocea atotstiutoare a bisericii, care exprima pana la urma gandirea unui grup restrans de oameni. Inspirati. Nu foarte ancorati in realitate dar inspirati.
hey efidiles:
http://imgur.com/rIIKM 😉
i love eduard, my bro! :victory: :victory: :victory:
f tare cj