Cum au rămas unii creștini fixați în faza orală

Una dintre cele mai importante contribuții aduse de psihanaliză a fost etapele de dezvoltare a vieții psihice, culminând cu complexul Oedip. Conform acestei teorii, copilul trece prin niște faze pe care, într-o dezvoltare normală, le parcurge cu succes ajungând la maturizare psihică. Există posibilitatea ca persoana, devenind adultă biologic, să rămână ”fixată” într-una dintre dintre cele trei faze (sau faza orală, sau faza anală, sau faza falică oedipiană). În acest caz, omul va avea o modalitate de relaționare cu sine și cu ceilalți conform fazei în care a rămas „prizonier”. Cum e posibil, totuși, ca cineva ajuns la vârsta adultă să se poarte, practic, ca un copil? Ei bine, conform teoriei psihanalitice, odată ce etapele dezvoltării psihice s-au încheiat (în jurul vârstei de 5 ani, după care se intră în faza de latență), restul vieții afective (nu cognitive!) nu va însemna altceva decât o repetiție inconștientă a ceea ce s-a întâmplat în aceste etape, o repetiție a achizițiilor dobândite (sau nu), exprimate, desigur, prin alt comportament decât al unui copil, dar, ghidându-se, în principiu, după aceleași mecanisme de funcționare.

Prima etapă de dezvoltare a vieții psihice este faza orală și debutează imediat după nașterea copilului. În această perioadă, modalitatea de relaționare a copilului este manifestată prin supt. Suptul nu împlinește doar nevoia fiziologică de hrănire a bebelușului, ci și cea de holding afectiv, de securizare emoțională. În această fază, copilul se identifică cu mama (sau funcția maternă, în lipsa mamei biologice), neavând încă structurată ideea de „eu” (nici măcar fizic), nedeținând niciun fel de autonomie și raportându-se în totalitate la mama sa. Drept pentru care, atunci când aceasta lipsește din câmpul bebelușului atunci când acesta are nevoie de ea, el se confruntă cu ceea ce se numește angoasa de abandon pe care o va gestiona destul de greu. Principala achiziție a fazei orale este erogenizarea orificiului bucal. Asta înseamnă, așa cum spuneam mai devreme, că sânul mamei nu constituie doar un instrument prin care copilul se hrănește, ci și un obiect care îi produce o nespusă plăcere (poate ați observat ce liniștiți sunt copilașii atunci când adorm la sânul mamei).

Ce legătură există între faza orală descrisă de Freud și unii creștini? Ei bine, există un „soi” de creștinism regresat în acestă fază, creștinism care constituie, din păcate, marea majoritate. Creștinii fixați în acest stadiu de dezvoltare au ca principală achiziție satisfacția orală. Ei se hrănesc permanent. Dar nu au autonomie în dobândirea hranei, ci mănâncă tot ce li se dă. Și pentru că ei se identifică 100% cu ”funcția maternă”, care este fie Biserica, fie vreun conducător al bisericii din care fac parte, fie vreun membru mai cu influență, nu dobândesc niciodată un simț critic. Ei se constituie în tipologia creștinului care aderă la McChurch, McBible și McJesus – adică o religie de tip junk-food. Religia este pentru ei o plăcere care trebuie satisfăcută, întotdeauna pe cale orală. De aceea sunt încântați de o religie de tip enterteinment în care ei doar consumă și nu produc niciodată nimic. Atâta vreme cât Biserica le oferă hrană (nu contează dacă e vorba de lapte sau lături pentru că, în această fază, ei nu au conștiința a ceea ce este bun sau stricat), se simt mulțumiți. În momentul în care se întâmplă să nu mai fie susținuți de această „proteză”, ei cad într-o disperare soră cu moartea. Atunci când se confruntă cu realitatea din afara Bisericii, care se-ntâmplă să fie adevărata realitate, devin speriați, anxioși, imposibil de a se adapta noii lumi. De aceea, creștinii aparținând acestei tipologii vor fi mulțumiți întotdeauna cu statutul din biserică, se vor supune mereu și nu vor contesta niciodată ”adevărurile” propovăduite de aceasta. Ca model de relaționare, vor adopta o matrice dependentă, aproape fuzională cu instituția de care aparțin (vă sună cunoscută expresia ”sânul Bisericii”?).  Regresia la această fază de dezvoltare, stagnarea în acest mod de funcționare va duce către inadaptabilitate, autism religios, irelevanță pentru lumea exterioară și, în final, va provoca moartea psihică a creștinului.

Anunțuri

55 Responses to Cum au rămas unii creștini fixați în faza orală

  1. maria says:

    Constantin,

    Iau o idee a lui Pliniu cel tanar, care zicea ca teama este o calauza nesigura in domeniul moral.
    Teama fata de Dumnezeu inceputul intelepciunii ?
    In biserici nu se face hermeneutica, hermeneutica o fac teologii.
    Cat despre profetii, tocmai ele duc spre nesiguranta.
    Adevarul este relativ, iar minciuna este o afirmatie care este contrazisa de experienta, de fapte.
    Daca biblia e contrazisa de fapte atunci cum e ?
    Daca hristos e adevarul absolut, poate absolutul atarna doar de credinta ?
    Credinta in lucrurile care nu se vad ?
    Dar aici, mintea poate fabrica atatea !
    credinta in lucrurile care nu se vad avand la baza o certitudine , aceea a invierii ? Da
    Dar atunci cand ceritudinea e relatata intr-o carte plina de incertitudini si nu exista nici o dovada reala ?
    Adica martorii, apostolii sunt personaje destul de controversate .
    De ce-ar fi lasat dumnezeu o stare de confuzie atat de mare ?

  2. Constantin says:

    Tom,
    O interpretare care ar putea servi foarte bine scopului:

    http://tinutinu.wordpress.com/2011/05/03/se-poate-demonstra-ca-biblia-si-numai-biblia-este-de-natura-divina/

    Desigur depinde foarte mult de acurateţea datelor istorice! Şi de concordanţa lor evident! Am rezerve atât în privinţa acureteţei cât şi a concordanţei datelor dar pot să spun că am concomitent şi un procent mult mai mare de încredere. Ce să zic? Ca la piaţă! Dau şi eu ce am! Şi mă hrănesc şi eu din ce am.

  3. Constantin says:

    Maria,
    1. Poţi să-mi spui părerea ta referitoare la întrebarea:
    Care este diferenţa între INTELIGENT şi ÎNŢELEPT?

    2. Teama faţă de Dumnezeu începutul înţelepciunii?
    Da! O propoziţie nu numai perfect adevărată dar extrem de folositoare pentru a te poziţiona la stadiul de înţelept. Acolo nu se vorbeşte de o teamă ca faţă de fiarele sălbatice sau tirani. Eu nu cred de exemplu că, dacă ai fost înţeleaptă, ţi-a fost teamă de tatăl tău din cauza pedepselor. Cred mai degrabă că, de la o anumită vârstă evident, ţi-a fost teamă să nu-l dezonorezi pe tatăl tău cu boacănele mai mari sau mai mici pe care le-ai fi putut face. O astfel de teamă trebuie cultivată faţă de Dumnezeu! Nu o frică ca de lup!

    3. Hristos nu este adevărul în felul în care bănuiesc că-ţi imaginezi. N-are nimic de-a face cu absolutul şi nici credinţa nu este bazată pe absolut. Textele cu pricina, dacă sunt analizate cu discernământ şi mai ales cu imparţialitate au o cu totul altă semnificaţie.

    4. Credinţa în lucrurile care nu se văd? Da, nu cred că este nimic contradictoriu în această propoziţie! Mai ales dacă cercetăm contextul. Contextul spune că în baza lucrurilor care se văd şi care sunt demonstrabile până la acea dată, deci reprezintă nu credinţa ci realitatea, ei puteau avea nădejde (credinţă) că se vor realiza şi promisiunile viitoare. Lucrurile certe (trecute şi prezente) conferă lucrurilor promise un caracter credibil. Asta vrea să spună textul.
    De exemplu: Presupunem că fratele meu vrea să plece în America, şi a hotărât să stea acolo 20 de ani. La plecare îmi promite că-mi va aduce de acolo o maşină de ultimă generaţie care o să mă-ncânte la maxim.
    Ce zici, eu trebuie să cred că fratele meu există? Sau să fiu sigur că el există dar să cred că ceea ce mi-a promis se va împlini? Aşa este şi cu existenţa lui Dumnezeu!

    La o analiză mai atentă se va vedea că starea de confuzie nu este chiar aşa de mare, iar dacă există o stare de confuzie, ea este bine argumentată (pare puţin forţată ideea) şi trebuie acceptată pentru că este foarte demonstrabilă şi până la urmă absolut necesară! Nu râde, c-aşa-i! Nu mă avânt în afirmaţii fără ca să am un fundament pe care se poate construi.

    Ca reoluţie a discursului: La psihologie nu mă bag că nu-mi fierbe oala, dar la probleme de credinţă da!

  4. Constantin says:

    @tom,
    ce zici de argumentele mele? Te întreb sincer. Mă interesează chiar dacă vei spune că nu eşti de acord cu ele! De fapt nici eu nu vreau să greşesc. N-aş vrea să mă amăgesc singur.

    @maria,
    Exprimarea mea nu merită nici cea mai mică atenţie?

  5. tom says:

    @Constantin
    Nu am prea mult timp pt internet ci doar din cand in cand. Am citit in fuga articolul de pe blogul tau. Sa it spun parerea: argumentarea ta nu poate fi valida. Nu poti dovedi ca biblia e adevarata argumentand… tot cu biblia.
    Tu spui:
    „Desigur depinde foarte mult de acurateţea datelor istorice!”
    Insa date istorice nu exista! Biblia nu e carte de stiinta nici de istorie. Poti dovedi ca datele din biblie cu privire la data botezului, rastignirii sau invierii sunt atestate in vreo alta sursa istorica decat in biblie?

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: