Invierea Cuantica

126 Responses to Invierea Cuantica

1. sonatalunii says:

   23 iulie 2014 la 20:02

   Ianis,

   Diseara voi avea timp pentru documentar. Mersi anyway!
2. gigialuarvinte says:

   23 iulie 2014 la 20:05

   Paul,

   Presupui aberant. Foarte scurt și simplu: Rău sau bine este o problemă de „cum”, nu de „ce” faci.
3. gigialuarvinte says:

   23 iulie 2014 la 20:08

   @ SL

   don’t ruin your evening
4. sonatalunii says:

   23 iulie 2014 la 20:36

   @gigi

   I will keep that in mind. 🙂
5. sonatalunii says:

   23 iulie 2014 la 20:58

   @ Gigi

   In limba româna „rău” se folosește cel mai adesea ca adjectiv (bad) si de aceea e mai ușor de înțeles ca răspunde la întrebarea „cum”. Se pare ca in engleză „evil” răspunde la întrebarea „de ce”. It’s just a thought…
6. Paul Csavdari says:

   23 iulie 2014 la 21:44

   @gigi

   Repeti acelasi lucru ca o placa stricata. Pe tine orice te-as intreba imi rapsunzi ca un tonomat. Ce naiba imi mai pierd timpul cu tine?

   Deci pentru tine, daca cineva o violeaza pe nevasta-ta nu e o problema de „ce” a facut ci „cum”… Bravo! Sa fii sanatos! Eu cu oameni care gandesc asa n-am nimic de discutat. By!…
7. Aurel Ionica says:

   23 iulie 2014 la 21:45

   gigialuarvinte spune:
   Paul,
   Presupui aberant. Foarte scurt și simplu: Rău sau bine este o problemă de „cum”, nu de „ce” faci.

   Deci moarte nu exista, ci exista doar „cum” omori. Si bag de seama ca nici mincarea nu exista, ci exista doar „cum” gatesti. Iar cind noi ne imaginam ca mincam mincare, in prostia noastra nu realizam ca de fapt personificam mincarea si de fapt mincam modul de a gati. Si ziceti ca noi astia popii si profesorii suntem magicieni cu cuvintele? Dar dvs. filozofii ce sunteti? Prestidigitatori?
8. sonatalunii says:

   24 iulie 2014 la 01:22

   Ianis,

   Primul video cand dau comanda „play” imi spune ca „acest video nu este accesibil in tara dumneavoastra”. Ei, asa da! Cineva cu rang izoteric inalt m-a ferit de a-mi ruina (tu) seara. (Thank you, gigialuarvite!) 🙂

   p.s. ar fi cazul sa fii mai serios.
9. gigialuarvinte says:

   24 iulie 2014 la 05:24

   @ SL

   Lorin Furtună ăsta a fost la un moment dat și ceva politician… Iar filmulețe de-alea cu secrete sunt legiune. Este unul care te învață să câștigi la bursă pe baza Bibliei…
10. gigialuarvinte says:

    24 iulie 2014 la 05:39

    @ AI

    Așa, și dacă există moarte, moartea e același lucru cu crima, nu? Mirobolant! Și violul e același lucru cu sexul. Wunderschön!

    Acuma de ce să ne mai mirăm că nebunia lui Augustin prinde la oricine, de la cel cu țâța-n gură pân’ la cel cu barba sură și de la analfabet la academician. Că doar prostia e omniprezentă și nu doare.

    Poți să mori într-o mie de feluri, dar orice moarte e o crima. Poți să faci dragoste într-o mie de feluri și cu o mie de persoane, dar orice fel de sex e o crimă. Că doară de ce să avem nuanțe în gândire? Prostia e mai simplă. Sharia e esența oricărei legi. Ce e bine și ce e rău trebuie foarte clar definit și pedepsit în consecință. Trebuie să avem nume și definiții pentru fiecare „păcat”, că altminteri nouă ne e lene să ne folosim creierele. O taxinomie științifică a răului ne salvează de prostie…

    Iar de aici încolo dezvoltările sunt simple. Sexul e rău în sine, dar există niște excepții în care nu e chiar așa de rău. Cu nevasta, eventual marți seara, e cel mai puțin rău, însă doar pentru a face copii; cu o femeie, alta decât nevasta, dar consimțit, e oricum mai puțin rău decât cu un bărbat sau decât cu o capră. Și tot așa. Halal!

    Îmi place la nebunie când un om descoperă o chestie cu miez (distincția OR-RR), dar apoi face tot ce poate ca s-o ignore și să-și bată joc de ea. Păi moartea ține de OR sau RR, maestre? Mâncarea de care dintre realități ține?

    Adică ce anume era greu de priceput că există moartea ca fenomen bilogic, ce ține de OR, dar și crimă, ce ține de RR? Ce era greu de priceput că mărul ține de OR, în vreme ce mărul copt cu nuci și miere e o chestie de cultură, ce se face după o rețetă creată de mintea cuiva și deci e o realitate reasoned?

    Când vă reveniți din gândirea de cloșcă, poate-mi răspundeți și mie…
11. Ianis says:

    24 iulie 2014 la 05:51

    Sonata
    Am adaugat inca un link (oricum poti cauta dupa The Secret documentary).
    Ezoteric sau nu, ramane de vazut. Cateva din ideile tale sunt dezvoltate acolo, ma gandeam ca poate nu vrei sa reinventezi roata, cand se vinde la chioscul din colt.
12. sonatalunii says:

    24 iulie 2014 la 11:57

    Ianis,

    Nu vreau sa reinventez roata, si nu cred ca la chioscul din colt se vinde ce caut eu, Nu sunt preocupat de ocult sau mai stiu eu ce „secrete ale atractiei”, dar nici nu pot tagadui lupta dintre bine si rau, pe care o observ mai intai in propria mea fiinta, si apoi in ceilalti. Ideea unui Dumnezeu care a creat totul, insa in mod stangaci si imperfect, nu e cu nimic mai atragatoare decat nihilismul intrinsec al ateismului. Biblia ofera un raspuns cu privire la originea raului, cat si solutia pentru eradicarea lui. It is something worth studying, I believe.

    Gigi,

    Scuze pentru personificare, folosesc un limbaj comun, nefilozofic.
13. Ianis says:

    24 iulie 2014 la 12:00

    O idee de la chioscul din colt:
    ” Am putea spune ca gandul se manifesta in realmul legilor cuantice?”
14. sonatalunii says:

    24 iulie 2014 la 12:07

    Înțeleg ce spui si poate e o întrebare nepotrivita, insa nu am avut habar ce se vinde la chioșcurile de la colț. Asemănarea e pur întâmplătoare.
15. Ianis says:

    24 iulie 2014 la 12:15

    Eu astept urmatoarele asemanari pur intamplatoare originale, brand new quantic thoughts
16. sonatalunii says:

    24 iulie 2014 la 12:22

    Aha, din cele cu iluzii, Matrix, si universuri paralele. Got it!
17. Ianis says:

    24 iulie 2014 la 12:32

    Deloc. Urmareste documentarul si trage concluziile la final.
18. Aurel Ionica says:

    24 iulie 2014 la 12:54

    gigialuarvinte spune:
    @ AI
    Așa, și dacă există moarte, moartea e același lucru cu crima, nu?

    Si daca sunt diferite, asta inseamna ca una EXISTA iar alta nu? Si daca ambele exista, ele sunt un „cum” sau sunt un „ce”? Nu asta era discutia?

    Poți să mori într-o mie de feluri, dar orice moarte e o crima.

    Si daca orice moarte „E” o crima, acel „E” poate sa insemne „ESTE” si acest „ESTE” poate sa inseme ca EXISTA. Deci crima poate sa EXISTE dar raul nu! Dar ce este crima altceva decit un caz particular de rau? Deci merele pot sa existe dar fructele nu! (Apropo, nu orice moarte este o crima intrucit moartea naturala nu este o crima, moartea naturala apartinind la OR pe cind crima apartine la RR).

    Acuma de ce să ne mai mirăm că nebunia lui Augustin prinde la oricine, de la cel cu țâța-n gură pân’ la cel cu barba sură și de la analfabet la academician. Că doar prostia e omniprezentă și nu doare.

    Ma indoiesc ca nebunia lui Augustin prinde la aia cu tita-n gura ci din cite vad eu prinde foarte bine la astia care sunt ametiti de filozofie chiar daca au studiat-o ca amatori, ca Edi. Eu vad ca prostia prinde doar la teologi, academici, si filozofi.

    Îmi place la nebunie când un om descoperă o chestie cu miez (distincția OR-RR), dar apoi face tot ce poate ca s-o ignore și să-și bată joc de ea. Păi moartea ține de OR sau RR, maestre? Mâncarea de care dintre realități ține?

    Adică ce anume era greu de priceput că există moartea ca fenomen bilogic, ce ține de OR, dar și crimă, ce ține de RR? Ce era greu de priceput că mărul ține de OR, în vreme ce mărul copt cu nuci și miere e o chestie de cultură, ce se face după o rețetă creată de mintea cuiva și deci e o realitate reasoned?

    Da, ati inteles bine notiunile astea pe care le-am introdus eu si nu tocmai asta am explicat si eu intr-un comentariu anterior ca cu notiunile acestea orice confuzie in a defini ce este bine si ce este rau dispare? Da, un mar care creste intr-un pom apartine la OR iar o placinta cu mere apartine la RR dar ambele sunt mincare, nu? Si daca un mar este stricat, atunci nu este corect sa spui ca este o mincare rea iar daca o placinta cu mere este bine facuta, nu este corect sa spui ca este o mincare buna? Si atunci nu se cheama ca atit raul cit si binele exista, uneori sub forma unui mar stricat, alteori sub forma unei placinte reusite? Adica exista masini Ford dar nu exista automobile? Nu credeti ca-i datorati lui Paul niste scuze ca l-ati tamponat degeaba?
19. Ianis says:

    24 iulie 2014 la 13:38

    Edi, in continuarea alegoriei tale cu „invierea cuantica” ramane loc si de o „viata vesnica cuantica”
    Vezi Quantum Zeno effect (Turing paradox)

    Sonata
    Uite ceva frumos pentru tine „quantum mind”
    (sper ca la wikipedia ti se permite accesul :), daca nu te ajung rugaciunile lui arvinte, ca la clipul The Secret )
20. gigialuarvinte says:

    24 iulie 2014 la 14:49

    @AI

    „Si daca sunt diferite, asta inseamna ca una EXISTA iar alta nu? Si daca ambele exista, ele sunt un “cum” sau sunt un “ce”? Nu asta era discutia?”

    Evident că nu asta era discuția. Există moartea și există crima. Nu și răul. Moartea nu e nici bună, nici rea. Crima e rea. Dar e o problemă de cum. A da cu toporul în copac dacă vrei să-l tai să te încălzești sau să-ți faci casă nu e nici bine, nici rău. A da cu toporul în cap e rău. A da niște substanțe cuiva ca să-l vindeci e de-a dreptul bine. A da altă doză din aceleași substanțe ca să-l omori pe altul e rău. Mereu „răul” e problemă de cum, nu de ce.

    „Si daca orice moarte “E” o crima, acel “E” poate sa insemne “ESTE” si acest “ESTE” poate sa inseme ca EXISTA. Deci crima poate sa EXISTE dar raul nu! Dar ce este crima altceva decit un caz particular de rau? Deci merele pot sa existe dar fructele nu! (Apropo, nu orice moarte este o crima intrucit moartea naturala nu este o crima, moartea naturala apartinind la OR pe cind crima apartine la RR).”

    Bună dimineața!… Evident că nu era părerea mea acolo, ci un „rezumat” ironic al doctrinei păcatului originar.

    Dar ce cloșcă reușește să fie foarte aristotelică acum? Deci există substanța „rău”, iar „crima” accidentul? Sau esența? Sau răul e gen proxim și crima cazul particular? Și crima nu există decât în măsura în care are ousia de rău, nu?

    Oricum, dacă răul există, atunci trebuie ca cel care afirmă asta să și spună ce e răul ăla.

    „Ma indoiesc ca nebunia lui Augustin prinde la aia cu tita-n gura”

    Demonstrația s-a făcut deja în comentariile anterioare. Și văd că nici cei care polemizează cu Aristotel și Augustin nu scapă de dogmele lor…

    „Si daca un mar este stricat, atunci nu este corect sa spui ca este o mincare rea iar daca o placinta cu mere este bine facuta, nu este corect sa spui ca este o mincare buna?”

    Evident, nu. Mărul stricat e un măr stricat și atât. Plăcinta poate să fie făcută bine sau rău, dar și în acest caz avem de-a face cu un sens depreciat al cuplului bine/rău.

    „Si atunci nu se cheama ca atit raul cit si binele exista, uneori sub forma unui mar stricat, alteori sub forma unei placinte reusite?”

    Nu. Mărul stricat rămâne măr, nu devine „răul”, ca substantiv. Iar plăcinta rămâne plăcintă. Repet, chiar și în cazul sensului depreciat (tehnic), e o problemă de cum, nu de ce.

    Și, da, genurile nu există decât în limbaj. Există mașini Ford sau Dacia, niciodată „automobile”.
21. gigialuarvinte says:

    24 iulie 2014 la 14:51

    Cât despre Paul, când o să se facă mare și o să poată purta o discuție fără să se supere ca ciobanul pe sat, mai vedem. Până atunci văd că e bine apărat de aripile cloștii.
22. Aurel Ionica says:

    24 iulie 2014 la 16:20

    gigialuarvinte spune:
    @ AI
    Nu. Mărul stricat rămâne măr, nu devine „răul”, ca substantiv.

    Atunci va doresc sa mincati un mar stricat, sa plescaiti din buze de placere si sa spuneti la toata lumea cit este de bun. Daca chiar nu realizati ca ati ajuns sa discutati exact ca un Ianis sau un Marcus Crassus, este grav.
23. sonatalunii says:

    24 iulie 2014 la 16:48

    @ gigialuarvinte

    Imi cer scuze pentru confuzia făcută (ce/de ce). Si pentru „evil” care tot atribut este.
24. gigialuarvinte says:

    24 iulie 2014 la 18:48

    @AI

    „Atunci va doresc sa mincati un mar stricat, sa plescaiti din buze de placere si sa spuneti la toata lumea cit este de bun.”

    Adică eu zic că mărul rămâne măr, nu devine nici pară, nici prună, nici rău, iar răspunsul dvs. e că mie-mi plac merele stricate? Minunat! Și tot cu felul în care discut eu e o problemă…

    Dar probabil că așa se întâmplă când oamenii reușesc să mănânce „binele și răul”, în loc de mere sau gutui…
25. Paul Csavdari says:

    24 iulie 2014 la 20:40

    Aurel,

    Iti pierzi vremea cu gigi. El nu poate accepta ca gandeste cu ochelarii lui Aristotel nu cu capul lui.
    Adica nu exista CUM ci doar CE, fiindca asa l-a invatat sfantul Aristotel si cum sa pacatuiasca fata el si sa-i spuna franc in fata: esti un prost Arisotele, fiindca nici un CE nu exista fara CUM. Unde vezi tu ca exista una fara alta? Tu nu realizezi ca atunci cand vorbesti despre un CE vorbesti de fapt si despre CUM?

    El se lauda in gura mare ca a priceput ce-i aia rationalitate, OR, RR si tot felul de alte chestii dar cand e sa le foloseasca, foloseste tot „frumuste” de logica, de asta nici nu reuseste sa observe ca e irational cand face opozitie intre CE si CUM doar ca sa-i iasa doctrina ca una exista iar alta nu.

    Eu nu-mi mai bat capul cu filosofii ca sunt mai bigoti ca popiii. Macar popii spun ca ei „asa cred” si n-ai ce le face ca prin credinta eI isi scuza irationalitatea si pot crede si in cai verzi pe pereti, dar astia cu logica nu doar ca nu vor recunoaste ca ei asa „cred” fiindca asa le cere sfantul Aristotel, dar se lauda ca ei nu „cred” ci ca „vad realitatea obiectiva”.

    De asta orbirea lor ramane, ca zic ca ei vad macar ca isi tin ochii inchisi ca sa nu vada!…
26. gigialuarvinte says:

    24 iulie 2014 la 21:27

    @AI – continuare

    Pentru a se înțelege mai bine de ce sensul „tehnic” sau depreciat al cuplului bine/rău trebuie gândit diferit de sensul „moral”, o sa iau câteva exemple.

    Prima observație este că în sens tehnic, bine/rău comportă grade de comparație.

    De exemplu găsesc pe jos, prin iarbă, un măr care a căzut din pom. Are culoare mai intensă, deci sigur este mai copt decât cele de pe crengi. (Pentru cine nu știe, merele nu se coc toate în același timp.) Așa că mi se pare mult mai plăcut să mănânc mărul mai copt și mai dulce din iarbă decât să culeg unul din pom.

    Numai că are o bucată putredă. Așa că mușc (sau tai) bucata cu pricina și o arunc, iar restul mărului îl mănânc cu plăcre și la urmă voi plescăi din buze de plăcere. Promit.

    Mai putem găsi încă o mie de astfel de exemple, în care găsim lucruri mai bune și mai puțin bune, lucruri la care ceea ce e rău e amestecat cu ceea ce e bun.

    Nebunia vine atunci când translatăm acest sens depreciat al lui bine/rău în zona morală. O să găsim destui oameni care să spună că a omorî un om în chinuri este mai rău decât a-l ucide cu o singură lovitură (cum zice la scriptură). La fel, vom găsi destui care să opineze că a viola un copil e mai rău decât a viola un adult.

    Doar că e stupid. Dacă eu omor pe cineva în chinuri, ală va fi mort. Dacă-l omor cu tunul, astfel încât să nu apuce să simtă nimic, tot mort va fi. Numai că, spre deosebire de mărul ăla cu o bucată stricată, cel ucis instantaneu nu va fi mai puțin mort decât cel schingiuit. Faptul că a ucide în chinuri e „mai rău” decât a ucide rapid, sau că a viola un copil e abominabil sunt judecăți de gust, nu judecăți morale.

    Gradarea pedepselor nu are legătură cu binele și răul, ci cu altceva.

    ***
    Cred că e evident pentru oricine că, în raport cu moartea, crima e un „cum”, nu un „ce”. Pentru că dacă rezultatul e același, diferența între moartea produsă de boală și cea produsă de crimă de de „cum”.

    ***

    PS – pentru puișorul foarte gureș de sub aripile cloștii: să faci glumițe cu sfântul Aristotel e acceptabil când poți să produci un text în care să dovedești că l-ai citit și priceput. Cloșca ta mi-a dovedit asta, până acum. Tu ești doar penibil.

    Mult mai spre miezul lucrurilor s-a dus Sonata Lunii, aducându-l în discuție pe „de ce”.

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.