Fiziologia istoriei ideilor

Ce ma nelamureste in discutiile recente de pe O2 legate de distinctiile si spurapunerile modernism/postmodernism este legitimitatea distinctiei intre diverse epoci intelectuale.
O descriere a legaturilor si relatiilor cauzale (din punct de vedere ideatic) intre indivizi separati de zalele lantului istoric – reprezinta o preocupare bizara din punct de vedere epistemologic si intotdeauna viciata de politic.

Pentru o fiziologie a istoriei ideilor iti trebuie o anatomie. Ori constituirea anatomiei epocilor de gandire prezinta cateva inconveninente: poate fi doar un demers taxonomic (unde criteriile de clasificare reflecta prejudecatile metodice si metodologice ale cercetatorului) pentru scopuri didactice; poate fi o maniera de manipulare politica (vezi falsele dihotomii nete intre scolasticism si umanism, sau intre scolasticism si renastere/reforma); poate fi doar o uzanta de limbaj in comunitati care folosesc diverse nume pentru diverse clustere de proprietati ale unor “worldview-uri” (intr-o folosire, cel mai adesea, arbitrara a termenilor).

Chiar si juramantul de credinta acordat unei anatomii acceptate arbitrar nu garanteaza o intelegere adecvata a fiziologiei. Cum se pot stabili relatiile dintre diversi filosofi/teologi/ganditori? Cum se poate stabili ca cineva a transgresat granitele unei epoci intelectuale? In contra amicului Gigi (de la care astept clarificari) faptul ca te nasti intr-un interval de timp istoric determinat nu te atribuie cu necesitate unui spirit al veacului (ma asteptam ca un libertarian sa aiba un individualism metodologic mai pronuntat, dar…). La nivel de mase, common sense realism este cel mai adesea tot ce trebuie, inflatia terminologica a academiei are un impact minor aspura “taranului de pe camp” si tocmai de aceea scolarizarea trebuie sa “educe” masele asupra modului “adecvat” de gandire.

Poate in intentiile, laudabile pedagogic, de categorizare a oreintarilor intelectuale le bagam prea adesea pumnul in gura unor genii defuncte, care, daca ar fi de fata, “ne-ar da injoseala”

Istoria, defectuoasa metodologic, a gandirii si ideilor umane presupune in mod ciudat un lector omniscient anistoric si un hiperstructuralism deghizat in obiectivitate – pentru istoricul/clasificatorul care are perspectiva de nicaieri a fluxului ideilor. Derutante sunt doua aspecte: faptul ca occidentul este cu precadere focusul preocuparilor noastre legate de istoria gandirii (da, sa se arunce cu pietre pentru ca remarca este postmoderna) si ca limbajul pradigmelor/worldview-urilor/epocilor/epistemelor a devenit, pe cat de nenatural, pe atat de inevitabil.

Anunțuri

20 Responses to Fiziologia istoriei ideilor

  1. ”Istoria, defectuoasa metodologic, a gandirii si ideilor umane presupune in mod ciudat un lector omniscient anistoric si un hiperstructuralism deghizat in obiectivitate – pentru istoricul/clasificatorul care are perspectiva de nicaieri a fluxului ideilor.”

    O fraza moderna, dorinta dupa ”calculatorul” obiectiv, dupa ”metoda” obiectiva, oare de ce dureaza atat de mult ”nasterea” lor?

    Oare nu pentru ca se centreaza cautarea doar in registru scientist? Nu isi configureaza aici modernitatea propriul sau handicap? Deci pentru a fi pe deplin obiectiva modernitatea trebuie sa faca in sine un proces de dedublare, sa iasa in exteriorul ei pentru a se privi mai bine pe sine. Dar acest proces nu ar fi posibil obiectiv vorbind, si iata-ne in impas. Nu cumva altcineva este chemat sa priveasca din exterior ? Care este mintea aceea obiectiva si care este paradigma aceea obiectiva care poate scana fiziologia aceasta a ideii(lor) cu metoda si sens?

    ”Perspectiva de nicaieri a fluxului ideilor” – aceasta este o expresie postmodernista, daca nu ma insel.

    -Perspectiva ”de nicaieri” sa fie perspectiva obiectiva/adecavata ?

    Am mai avut si mai inainte vaga senzatie ca se amesteca din cand in cand planurile intre ele,

    modernist/postmodernist. Nu ar fi totusi o lipsa. Ele sunt uneori suprapuse sau in continuitate. In aceeasi fraza insa mi se pare totusi…

  2. mariusandy says:

    Cand spun „cineva” ma refer la filozof/teolog. Acum mi se pare corect sa scoatem din ecuatie teologul intru cat ii este interzis de modernitate. Pot fi aduse critici la afirmatia de mai inainte dar sa o consideram valida din perspectiva modernitatii. Ii ramane deci filozofului sarcina „metodei” , „calculatorului”. Cel ce are caderea sa intre in anatomia ideii cum bine este denumita este deci filozoful.

  3. mariusandy says:

    Pentru o posibila teodicee

    In discutia despre existenta/nonexistenta zeului, despre teism/ateism se produce o exacerbare daunatoare. Ceea ce conteaza in esenta este transmiterea unor valori . Aceasta inseamna toleranta, respect, iertare, bunatate. Absenta ignorantei, cultivarea unei cunoasteri spornice, dar si constiinta limitei. In esenta zeul este decis sa reunte la multpomenita sa prezenta in lume in schimbul ramanerii in lume ale acestor valori. El stie ca fara de sine asta ar fi imposibil. Dar el nu poate ramane peste acceptarea modernitatii. Si atunci accepta sa fie evacuat. Nu inainte de a se asigura ca lasa in urma niste valori.

    Este aceasta o teodicee postmoderna?

  4. Ibrian,

    Nu am numărat niciodată istoria printre științe, deși este o modalitate de cunoaștere utilă, dacă reușești să treci peste precaritatea epistemică a discursului. Dar distincțiile dintre epoci intelectuale sunt absolut legitime într-un sens: apariția unei lucrări, de exemplu, ce poate fi consultată de oricine sau un eveniment istoric ce poate fi cunoscut de oricine sunt repere după care insistența pe un drum prost este prostie sau rea-intenție.

    După octombrie 1946, pentru nazism și fascism, de la sfârșitul lui 1973, pentru socialism și comunism și după aprilie 2011, pentru pragmatism și progresism, „harul s-a închis”. Orice pretenție de legitimitate intelectuală merită cel mult să fie luată în râs. Nu avem de-a face cu forme de gândire, cu atât mai puțin cu gândire critică, ci cu ideologie – forma depreciată și pernicioasă a folosirii intelectului. Dintre curentele „contemporane” ale filozofiei, singurele care au supraviețuit naufragiului sunt fenomenologia și filozofia limbajului, îndatorate mai curând lui Kant și Descartes decât mărețului filozof de școală și de curte Hegel.

    Sigur, nu intră aici „filozofia puței”, întrucât chiar n-are treabă cu filozofia; psihanaliza, din ceasurile sale aurorale, nu este decât succesoarea părții debile intelectual a totalitarismului religios; cine nu e bun de teologie slujește pe big brother făcând intelligence în confesional.

    Altminteri, după cum știi, mă interesează originile ideilor. Nu cred în „spirite ale timpului/veacului”, iar improbabila noțiune de „worldview” îmi face greață. „Paradigmă” nu are treabă cu epoca, nici „epistemă”.

    Nu mă incomodează defel ideea de filiație intelectuală. Avem motive să credem că Hegel l-a citit pe Platon. Că Husserl l-a citit pe Descartes. Că cvasitotalitatea teologilor medievali l-au citit pe Aristotel și, chiar dacă nu l-au citit, erau impregnați de gândirea acestuia prin educație.

    Faptul că m-am educat după 1973, dar înainte de 2011 înseamnă că nu mai am voie să „pun botul” la hegelieni, la Nietzsche și Marx, la Weber și Chesterton, dar sunt permeabil la tâmpeniile unor Dewey sau William James.

    Așa că în loc de common sense realism, vei găsi la mine un common sense categorization. Nu pun căruța înaintea boilor și nu prezum incultura sau autismul autorilor. Cu ce greșesc?

  5. polihronu says:

    „harul s-a închis. Orice pretenție de legitimitate intelectuală merită cel mult să fie luată în râs. Nu avem de-a face cu forme de gândire, cu atât mai puțin cu gândire critică, ci cu ideologie – forma depreciată și pernicioasă a folosirii intelectului.”

    si

    „nu prezum incultura sau autismul autorilor”

    Ha, ha, ha

  6. ibrian says:

    @Gigi

    Singura remarca adresata specific tie era cea legata de „ne-am nascut in epoca X, atunci apartinem X”. Celelatle aspecte nu te vizau, ca doar nu ne stim de azi sau de ieri.

    Legat de comentariul tau, bineinteles ca nu am pretentii de hard science de la istorie, dar tinand seama de aspectul asta – nu cred ca este onest sa ti se dea in cap sau sa fi etichetat cand ai incalcat granitele epocilor intelectuale, granite stabilite dogmatic de catre academie.

    Ca sunt anumite opere care marcheaza epocile, da sunt! Dar si aici frumusetea e in ochii privitorului – intr-un anumit grad. Imi pare rau sa o spun – dar nu doar epoca Y a produs tone de scrieri ideologice. Nu stiu unde stau ganditorii „puri”, dar orice fel de cunoastere e infectata de ideologie, indiferent de sinceritatea producatorului. De aceea, ma amuza cand Edi ii considera pe filosofii analitici „capitalisti”, sau manipulati de marile corporatii…dar despre asta, poate alta data….

  7. ge2oana says:

    Fiziologie !?

    Mai degraba producatori de …..injoseala.

    Filmul bate realitatea, ca intotdeauna !!

    http://www.990.ro/filme-236927-Courageous-online-download.html

    Sa mai zica cineva ceva de idei, de idioti , si de mama lor de hoti !

    La toti !!

  8. Eric says:

    Interesanta discutie. „Cum se pot stabili relatiile dintre diversi filosofi/teologi/ganditori? Cum se poate stabili ca cineva a transgresat granitele unei epoci intelectuale?”

    ibrian,
    „nu cred ca este onest sa ti se dea in cap sau sa fi etichetat cand ai incalcat granitele epocilor intelectuale, granite stabilite dogmatic de catre academie.”
    De acord cu dvs., mai putin cu ultima parte.
    „[aspect derutant] limbajul paradigmelor/worldview-urilor/epocilor/epistemelor a devenit, pe cat de nenatural, pe atat de inevitabil.”
    Ditto.

    distinctiile si suprapunerile modernism/postmodernism … legitimitatea distinctiei intre diverse epoci intelectuale

    Se numesc norme socio-culturale (n-as spune „stabilite dogmatic de catre academie”). Insa chestiunea in discutie este chiar „legitimitatea”, desigur. Nu se poate raspunde atat de facil (si obiectiv! – ironic) intrucat ne lovim (facem apel la) tocmai de „limbajul paradigmelor/worldview-rilor/epocilor/epistemelor”.
    „Un lector omniscient anistoric” este de negasit, iar ideea se pare ca a fost abandonata demult, odata cu „absolutul”. Insa asta nu-i (nu a fost) capat de drum.

    ge2oana,

    Filmul bate realitatea

    Desigur. https://vimeo.com/118529138 – N-am inteles cine erau idiotii si cine au fost hotii.
    [Revenind pe un ton serios] Dar tocmai despre asta este vorba aici (in contextul discutiilor recente). Despre realitate si obiectivitate.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Obiectivitate_%28filozofie%29
    Cum vom diseca istoria ideilor cand suntem (ne suntem) noi insine (homo sapiens) subiecti?

  9. ge2oana says:

    Eric,

    Albert Camus zice :

    „Moartea e singura problema filosofica „.

    Is de acord cu el, restul e fix pix si…..”Asterix&Obelix ” vs imperiul roman.

    Hotii si idiotii !!??

    Uau, era doar o zicere , exact ca si :

    ” ….´tu-le mama lor de hoti, si nevstele la toti….! ”

    Nu , acuma serios, io cred ca fiecare e sigur de …obiectivitatea lui in fata realitatii.

    Doar ca realitatea e perceputa de fiecare 100% subiectiv.
    Eh, asta da problema filosofica !!

    Mai ceva ca moartea lu´ monsieur Camus !!!!!!

  10. Eric says:

    ge2oana,

    Albert Camus zice :
    “Moartea e singura problema filosofica “.

    Din cate imi aduc eu aminte, parca era vorba despre sinucidere. Eu prefer alta perspectiva asupra mortii:
    “I do not fear death. I had been dead for billions and billions of years before I was born, and had not suffered the slightest inconvenience from it.” – Mark Twain
    Iata ca pot fi si alte subiecte (nu neaparat probleme) filosofice:

    realitatea e perceputa de fiecare 100% subiectiv.

    Nu stim daca exista realitate obiectiva (desi imbratisez realismul stiintific), dupa cum nu stim daca exista doar realitate subiectiva (resping solipsismul), asa ca nu m-as pronunta cu certitudine. Realitatea, inclin sa cred dpdv filosofic, nu este nici obiectiva, nici subiectiva; doar este. Constiinta noastra (a fi constient) nu-i un scop in sine si nici nu defineste realitatea (in ea insasi).

  11. @ Ibrian

    Păi remarca mea era cea mai beutră cu putință. Dacă facem deosebirea între postmodern și postmodernist, toți ăia ce suntem încă în viață suntem postmoderni. Cultural sau filozofic, prefer „modernitate târzie”

    Cât despre periodizare, poți să te iei de gât cu academia, problema ar fi că dacă noi învățăm la școală „comuna primitivă”, „antichitate”, „ev mediu” etc., schimbarea termenilor face discursul neinteligibil.

    „Ca sunt anumite opere care marcheaza epocile, da sunt! Dar si aici frumusetea e in ochii privitorului – intr-un anumit grad.”

    O fi. Dar problema e alta: errare humanum est, perseverare autem diabolicum, et tertia non datur. Uită-te la felul în care se face că nu înțelege ce zice SonataLunii despre ecologie răcănelul transformat în pirandă ce-și ridică poalele să i se vadă cherhanaua.

    „Nu stiu unde stau ganditorii “puri”,”

    Nicăieri. Problema e de onestitate. Una e să greșești „din greșeală”, alta e să greșești pentru că-ți aduce profit. Cui prodest, cherchez la femme, but first of all follow the money.

    „dar orice fel de cunoastere e infectata de ideologie,”

    Nu cred. Dacă practicanții cercetării științifice ar înțelege „esența tehnicii” și ar înțelege că „sutor, ne ultra crepidam” li se adresează, ai vedea că ideologiile ar muri de la sine. Doar că a existat unul Fröbel care a făcut un lucru bun, după care a mai existat unul Dewey, care a dus totul în zona în care dorea ideologia. Și așa au apărut ienicerii progresismului.

    „indiferent de sinceritatea producatorului”

    Nu e vorba de sinceritate, repet, ci de onestitate. Lăsăm șarlatanii, că ne-am plictisit, și ajungem la orgolioși. Marx n-a răspuns niciodată, chiar întrebat insistent, cu privire la violența revoluției.

    Marile corporații sunt cele mai bune mașini de vid pentru diverși ratați care și-au scris prea devreme cea mai bună carte, pentru orgolioși și șarlatani in spe; doar că au nevoie de o carcasă de aspirator strălucitoare, iar aici, din lăcomie, majoritatea instituțiilor cândva serioase se prostituează cu idioțenia numită „contribuție”. Un fel de fasole bătută în staniol, ca la „Gospodina”.

  12. @ Eric

    „http://ro.wikipedia.org/wiki/Obiectivitate_%28filozofie%29”

    Mă dau bătut, nu înțeleg o iotă…

  13. polihronu says:

    Ca si cind jiji nu-i ultracrepidarian.

  14. Aurel Ionica says:

    gigialuarvinte:

    Doar că a existat unul Fröbel care a făcut un lucru bun, după care a mai existat unul Dewey, care a dus totul în zona în care dorea ideologia.

    @gigialuarvinte

    Sunteti sigur ca idiotul care a scris Geneza nu a priceput cum se realizeaza “consensurile” astea in care 10.800 vorbesc limba aia pura a gradinii Edenului si numai la 2 li s-au incrucat limbile si vorbesc peltic, limba de care sunt atit de indragostiti racaneii astia care s-au inrolat in cohortele de ieniceri ale academiei? Sau daca Geneza a fost scrisa de un caprar si nu de un sandalar ca Fröbel, nu conteaza la inventar!

  15. @ AI

    Habar n-am. Să fie asta:

    אז הוחל לקרא בשם יהוה׃

    ideea?

  16. sonatalunii says:

    @gigialuarvinte

    Personal nu stiu cum functioneaza Wikipedia in limba romana (n-o folosesc), adica nu stiu daca este o (incercare de) traducere a articolelor de pe site-ul englez, sau ceva independent. Articolul despre Obiectivitate (filozofie) in romana nu are din pacate nici o legatura cu Objectivity (science) unde m-a trimis Eric.

  17. Aurel Ionica says:

    @gigialuarvinte
    Nu! Nu are nimic de a face cu לקרא בשם יהוה׃. Din contra, cu absenta lui שם יהוה.

  18. @ AI

    Și numele ăla absent e nominalist sau realist considerat?

  19. Aurel Ionica says:

    @gigialuarvinte
    Numele ala nu este nici nominalist, si nici realist, ci este secret, ca doar de aia exista fara se existe. Dar daca chiar sunteti curios sa stiti care este nume ala de-i face pe oamenii astia de stiiinta sa vorbeasca in „consens” in proportie de 10,800 la 2 cum descopera ca dumnezeu este mort, tineti aproape de sonata ca sa va traga de mineca atunci cind pune sus urmatorul articol, desi s-ar putea ca asta sa fie hrana cam tare chiar si pentru stomacul dvs. care a demonstrat ca poate sa inchita orice, spre deosebire de stomacelele oxigenatilor de aici care, cum nu le dai laptelul lor smintinit de „consnsul” oamenilor de stiinta ca sa nu existe nici urma de credinta, ideologie, opinie, subiectivism, dogma, interese politice, etc., cum fac indigestie.

  20. polihronu says:

    Mai ceva ca Stan si Bran.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: