Împotriva iubirii creștine
17 decembrie 2016 86 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
17 decembrie 2016 de Edmond Constantinescu 86 comentarii
Filed under Video Tagged with Compasiune, Empatie, Religie
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
„Totul e paradox in crestinism… o relatie directa si personala cu Dumnezeu”
Vezi, e la mijloc un cacat imens. Totul e paradoxal si in ateism. Da’ macar ateul are bunul simt sa nu aiba „relatii directe si personale” cu infinitul ala nerupt, nezdruncinat.
Ceea ce pot spune este ca dl Edi Constantinescu are perfecta dreptate cand afirma ca nu putem sa renuntam cu totul la ceea ce este natural si firesc, de exemplu dragostea deosebita pe care o are un parinte fata de copilul sau. Ideea aceasta ca tot ce e natural trebuie abolit si ca trebuie sa ne detasam de toate legaturile noastre, inclusiv cele familiale, mi se pare o idee gresita care seamana mai degraba a budism decat a crestinism. Unde mai pui ca e si gnostica. Ceea ce este natural si firesc departe de a fi rau, este ceea ce ne caracterizeaza mai adanc ca fapturi umane si fie acest lucru va fi prezervat etern, fie omul va inceta sa existe ca om.
Inseamna ca, daca e sa ne intoarcem la distinctia lui Sarot intre love*l si love*b (/benevolence), Dumnezeu e musai sa fie mai miscat decit l-ai vrea tu.
Pai eu n-am spus ca nu e miscat. Fiindca tocmai am precizat ca El iubeste si nu uraste. Si ca compatimeste. Am spus doar ca asta nu duce la o ruptura in interiorul divinitatii. Stiu ca pare paradoxal, dar e singura solutie.
Nu, nu e deloc singura solutie. Sint destui teologi crestini care nu sint multumiti de „solutia” facila a proclamarii paradoxului credintei, care vad nonsensul postularii atemporalitatii, al aseitatii divine etc. Care vad in ruptura fix natura interioritatii divinului. Care reaseaza tragedia in miezul fiintei.
Poate ca sunt astfel de teologi, nu neg. Berdiaev este unul dintre ei. Eu insa prefer sa dau crezare celor care nu doar au filozofat, ci au experiat in viata lor iubirea lui Dumnezeu. Arhimandritul Sofronie sau parintele Siluan Athonitul sunt doi asemenea oameni. Stiu, putem nega faptul ca ei l-au cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu si sa spunem ca totul este rodul inchipuirii lor, al auto-sugestiei etc. Dar daca nici ei nu l-au cunoscut pe Dumnezeu, atunci cine poate spune ca l-a cunoscut ? Si daca nimeni nu il poate cunoaste, atunci la ce bun un astfel de dumnezeu ?
Aha, adica tragedia lu´ Dumnezeu….
Deh, e si El sfasiat de contradictii, sentimente, iluzii si neamplinri, in fine….uman.
Poli,
Pe bune!?
Chiar tragedie in mijlocul fiintei, adica te referi la EL sau la fiinta-om !?
Adica chiar ca IOV !? ……” ai si Tu ochi de om , vezi si judeci ca un om….?? ”
Vai , domane , ce de ziceri !!
Geo,
daca m-a ridicat Sono la rangu’ de teolog, ce dracu’ vrei sa fac? 🙂
AV,
pai, Berdiaev nu l-a „experiat” pe dl. Ala? Da’ io, ca ateu, deci crestin adevarat (na-ti paradox!), nu-l experiez?
„Si daca nimeni nu il poate cunoaste…”
Esti pe drumul cel bun, fiule.
Vorba apostolului: stai tu cu ochii pe dl. Zeu, ca eu te vad pe tine.
Eu cred ca iubirea Lui este atotbiruitoare. Este iubirea care are pana la urma ultimul cuvant in fata raului si a mortii. Este iubirea triumfatoare si care stie ca totul va fi bine, fiindca El a biruit moartea. Cred ca acestea sunt reperele pe care ar trebui sa ne bizuim.
Iar eu cred ca „iubirea Lui este atotbiruitoare” e o propozitie fara continut, un chimval zanganitor – in limbajul paulin. Asa cum cred ca „a birui moartea” nu e nici macar de dorit. Dumnezeu este moarte. Moartea atotbiruitoare. Atotiubitoare.
Faux-Chesterton are cuvintul:
We are tempted to rank our three friends, Mr Atheist, Mr Anglican and Mr Puritan in ascending order of intensity of religious belief. This is quite the wrong way around. Prayer, contemplation and chapel attendance are indeed one way of worship, but they are as small, in comparison with the other ways, as the church is in comparison to the world as a whole. Verily (as preachers are fond of saying) the Puritan’s worship is the smallest, for it seeks to shrink God, and pen Him in a narrow mind made of plaited commandments, rules, obligations and repressions. The Anglican, though perfectly conventional in his piety and assiduous in his church attendance, is the next smallest in terms of the magnitude of his worship: for although the box in which he seeks to confine God is bigger than Mr Puritan’s oligophalic skull, yet it is a red-brick, steepled and coloured-glass box for all that. No, of the three, the Atheist has the largest mode of worship, although he himself doubtless does not realise it. He alone instinctively understands that God fits into no box at all, not even the capacious container marked ‘belief’ (for we bestow belief on a swarm of things). The atheist worships God with the holy innocence of the fool and the animal, unwittingly, by being the creature God made, moving through the world God made, and filling his heart with all the human emotions in which God delights. Of all the three, Mr Atheist is the only one who does not consider himself in some manner superior to his maker, a feat he manages by not believing in him at all. The other two, however much they might deny it, and however genuine those denials might be, cannot boast as much: for they worship a boxed God, and might as well pray to sticks and stones… God is both the principle of creation and of restriction, of heaven-and-Earth in seven days, and the list of 10 thou-shalt-nots. But the former so dwarfs the latter, the possibilities and thou-maysts so vastly outnumber the prohibitions, that it is mere perversity to concentrate one’s worship upon the latter. And the atheist instinctively knows this. Christ took Moses’ 10 commandments and replaced them with two, to love God and one another. The atheist is bolder still: he replaces all 12 with one – thou shalt not attempt to fit God inside thy mortal mind – and thereby frees all the creative possibilities from their bonds.
Eu percep moartea ca pe ceva silnic si absurd, in niciun caz ca pe ceva iubitor.
N-ai nicio perceptie a mortii – ca propria moarte e singura care conteaza. Iar crestinismul numeste moartea ‘odihna’ – sabat.
Viata e silnica si absurda.
Ce percepi tu ca „silnic si absurd” e tot viata – viata ta fara un parinte trecut la odihna, viata ta intr-o lume in care Dumnezeul tau e ok cu disparitia subita a celor dragi intr-un accident sau a milioane intr-un masacru.
In rest, jertfesti in fiecare zi viata la micul dejun.
Edi, total de acord cu ceea ce spui despre avort. Macar daca i-ai vedea pe pro lifeisti ca sunt printre primii care incearca sa inteleaga nevoile copiilor, sa fie interesati serios de educatia lor, etc., dar cum spui, nu le pasa prea mult. Sunt mai interesati de lupta „buna” pentru o viata „neformata” decat de ceea ce au in fata ochilor.
Eu cred ca avortul este uciderea unui copil nevinovat. Bineinteles, toti copiii sunt nevinovati. Dar in mod cert, in opinia mea, avortul nu poate fi scuzat. El poate fi iertat prin pocainta, ca orice pacat, dar nu cred ca poate fi justificat. Este si un act de lasitate fiindca este indreptat impotriva unei fiinte lipsite de aparare si care nu se poate apara.
Eu cred ca un fat e, pina la nastere, un organ in corpul unei femei.
Si ca avortul e, macar uneori, (in) apararea femeii.
AV „avortul este uciderea unui copil nevinovat…(ucigasul) poate fi iertat prin pocainta”.
Foarte tare pocainta asta. Are credit nelimitat?
PS: vezi de ce valorile umaniste sunt mai cilivizate decat cele ale zeilor? In lumea pamantenilor, un criminal dovedit nu este iertat pe ochi frumosi (puppy eyes).
Poli
Iubirea crestinilor evanghelici sionisti , isi are radacinile in dragostea lor pentru evreii ortodoxi asemenea celor din viseo-ul de mai sus.
Un proverb spune: „spume-mi pe cine admiri ca sa-ti spun cine esti „”
κοπροφόρος
Beni, tu chiar te-ai specializat in bullshit?
Poli
Crezi sau nu crezi , asta este ce evreii religioși cred despre goym.
Da este bullshit ,dar este bullshitul evreilor .Asa cred și asa vorbesc în Israel despre orcine nu este evreu.
Eu am vrut doar sa arat stupiditatea creștinilor sionisti (baptisti,penticostali și toti charismaticii.
La acest subiect adventiștii Sint mai realiști și nu au sărit în barca sionistilor.
Beni, Beni
Nu e vorba de crezut sau necrezut. E vorba de pus botul la manipularile execrabile ale unui David Duke. There’s no such thing as „asta este ce cred evreii religiosi despre goyim” – pentru simplul motiv ca „evreii religiosi” sint de tot soiul. Or, a-i pune in aceeasi barca pe Bernanke si pe vreun „ribi” lubavitcher nu e decit o timpenie interesata. Nu mai vorbesc ca e loc si de evrei mesianici in ciurda asta de bezmetici. ‘Shiksa’ nu inseamna „curva”, ci „necurata”, „abominabila” – ceea ce nu e cu nimic mai naspa decit jargonul adventist (noutestamentar, baga de seama!) cu ‘biserica’ (ba chiar ‘ramasita bisericii) si ‘lumea’ / ‘filistenii’ (mai ales ‘filistencele’). Daca tot te pisi pe crestinii sionisti, vezi sa nu te pisi in bataia vintului.
Si nu vine dispretul pentru neamuri din gura lui Yahweh, ala din Vechiul Testament (/Biblia crestina): „dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta”?
Lasa dracului propaganda sulfuroasa a lui David Duke si ia de aici un studiu just in chestiune al unui evreu religios. Si n-a fost Isus un „evreu religios”? Da’ amicu’ tau, apostolu’ Pavelica?
Hai s-o iau si eu pe urmele saracului cu duhul, David Duke: crestinismul nu e decit tentativa evreilor de a cuceri lumea. Esti crestin? Esti o sluga a cabalei paulisto-sionisto-novomundiste. Na! „Vina imparatia!”
Poli
De la tine am pretenții mai mari decar de la Jiji lui Arvinte .Eu nu Sint rasist sovinist,xenofob și nu am nici un fel de fobie împotriva nici uneia din etniile de pe aceasta frumoasa planeta albastra.
Da ,Isus și Pavel au fost evrei ,însă ei amândoi nu au promovat rasismul liderilor religioși și politici din vremea lor și de aceea au fost omorâți amândoi.
Da ai dreptate ,creștinismul sionist a devenit o unealta în mina SIONISTILOR evrei .
N-am deplins niciunde rasism, sovinism sau xenofobie. Doar crunta lipsa de spirit critic.
Poli
„”Lipsa crunta de spirit critic ”
As aprecia mult sa.mi dai câteva exemple concrete și nu doar vorbire generala.
1 ,,,,,,,,,,,,,
2,,,,,,,,,,,,,,,
3,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
4,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,
Te las pe tine și o fac cu mare placere sa înlocuiești punctele de mai sus cu exemple clare de lipsa crunta de spirit critic.
Merry Christmas to you.
Pointless. I’ve said enough.
Poli
E ok, poate ești supra ocupat cu pregătirile de sf. CRACIUN
Eu am rrăbdare.
Bucura.te se spiritul frumos adus cu ocaziarul sărbătoririi nașterii lui Isus.
Merry Christmas!!!!!
Nici vorba. Imi petrec ‘sarbatorile’ la pat. Iar eu unul nu mai am nici rabdare, nici vreun motiv sa-mi reprosez asta.