Poate fi asanată mlaștina bisericii?

Are dreptate Zizek: în situațiile rare cand electoratul iese din apatie și iși exprimă voința politică, media corporată vorbeste despre “criza democratiei” si ne aminteste versiunea Hollywood/History Channel a alegerii lui Hitler (N.B: Hitler nu a venit la putere prin vot). Furia, disperarea, conspiraționismul absurd, partinitatea deschisa a mediei, isteria „fake news”, își au originea in faptul că americanii au dezbrăcat culorile politice și s-au unit pentru asanarea „mlaștinii” din Washington.

Ce este „mlaștina”?

Cuvantul mlaștină este o metaforă politică pentru statul adânc. Statul adânc nu este elita politica sau vreo conspirație ocultă în stil Illuminati. Este vorba despre o rețea non-guvernamentala de corporații, fundații non-profit, familii, brokeri de putere, lobbiști, organizații religioase, care acționează ca contractori și middle-men în orice program social și investiție în complexul social-militar-industrial-informatii. Efectul este creșterea exponențială a costului oricărui program sau investiții pe care îl suportă clasa de mijloc. Vezi programul pentru asigurare medicală universală la Obama sau cele 4 miliarde pentru jetul prezidențial al Jokerului, care i-a invitat insă politicos să fac(ă ce trebuie)yourself.

Statul adânc nu are culoare ideologică. Este la fel de confortabil într-o teocrație evanghelică sau musulmană și într-un paradis gender-fluid. Are totuși o opțiune ne-negociabilă: status-quo sub linia de plutire.

Să lasăm politica în pace, că acele ființe maiestoase care traiesc fără pacat și oxigen pe Saturn au deschis Shabbatul. Să ne întorcem la probleme mai duhovnicești: poate fi asanată mlaștina în care este împotmolită biserica?

Mă refer la acea rețea de familii (în primul rând familii), „activități” si structuri, inclusiv cele ”independente”, care întrețin showul misiunii de spectacol pentru un ban câștigat la umbră.

Hai să ne întoarcem la un exemplu din statul adânc: afacerea cu furtul secretelor campaniei electorale a democraților. Când șeful a primit un phishing email ”de la Google” anunțându-l că i-a fost spart contul, și că trebuie sa dea click pe un buton pentru a reseta parola, acesta l-a trimes mai departe la expertul în securitate de internet, cu întrebarea dacă emailul este legitim. Răspunsul expertului: ”is a legitimate email, change the password”. Restul e istorie. Timp de câteva săptamâni, diverși mileniali  s-au distrat toată noptea în mansarda parinților, punând să danseze pe Internet scheleții din debaraua șefului.

Cum a fost posibil? Explicația expertului: a fost un typo. A vrut să scrie ”is a illegitimate email” dar l-a mâncat pe „i”. Omul pare să nu știe că ortografia corectă este ”an illegitimate”. Lăsând la o parte ortografia, e clar ca se pricepe la securitate de internet la fel de bine ca bunica care ascultă predici pe Intercer. Cum de a fost angajat?

Nu e greu de înțeles. Cineva ”din familie”, poate un donator generos, i-a spus șefului „am și eu un baiat care se pricepe sa umble pe computer”. Păcat de el. A ratat șansa să lucreze pentru președintă.

De la statul adânc la biserica adâncă.

Cand cineva ține un seminar pentru creșterea bisericii, când se schimbă un cuvânt sau armonia la o cântare veche, când se tehno-redactează noua carte, când se publica pagini de hârtie scumpă pe care nimeni nu le citește, când se publica tone de Marea Luptă, când se fac evanghelizări de spectacol, când sunt angajați copii „din familie” ca IT sau secretare, când se fac diferite proiecte media sau de mega-construcții, cand sunt platite bilete de avion și camere de hotel, când se merge la pescuit de balene înecate sau de indieni în Peru, când se deschid „câmpuri noi” în țari comuniste sau ex-comuniste, cineva face bani și altcineva plătește. Și de cele mai multe ori, cel care face bani este un amator mediocru al cărui singur merit este lanțul de cromozoni sau interese care îl leaga de Familie.

Pe când o criză a democrației în biserică?