Sentința împotriva creștinismului

11 februarie 2017 de Edmond Constantinescu 18 comentarii

Filed under Video Tagged with Crestinism, Politica, Religie

18 Responses to Sentința împotriva creștinismului

Sonata says:

12 februarie 2017 la 00:42

Isus le spune ucenicilor „voi sunteți sarea pământului” dar exista condiția ca ei sa „rămână in Isus” pentru a aduce roadă. Sarea nu este creștinismul ci însuși Isus. Creștinismul, pentru ca nu a „rămas in Isus”, a ajuns sa-si „piardă gustul”. Soluția este condamnarea si eliminarea pseudo-creștinismului, este întoarcerea creștinismului spre Isus, adevarata sare a pământului.
polihronu says:

12 februarie 2017 la 08:33

„Soluția este condamnarea si eliminarea pseudo-creștinismului, este întoarcerea creștinismului spre Isus”

So, tu n-ai priceput inca ca crestinismul si pseudo-crestinismul sint totuna. Ca nu exista cale de „intoarcere a crestinismului spre Isus”. Ca singurul loc in care il poti intilni pe Isus este in afara crestinismului – fie si in ateism.
Ianis says:

12 februarie 2017 la 12:06

Imi plac solutiile astea finale: „condamnare”, „eliminare”. Paradis pe pamant. Adevaratul paradis 😉
Daniel Becheru says:

12 februarie 2017 la 13:27

Realmente fabulos
alterego1968 says:

12 februarie 2017 la 13:38

” Invatatura lui Isus nu poate sa ramana decat daca crestinismul dispare..” !!!!

Asta-i aproape profetica. Edi!
Carmen Stefan says:

12 februarie 2017 la 14:45

Am înțeles. Nu mă mai pokaiesc.
Andrei Voiculescu says:

12 februarie 2017 la 15:09

Problema e foarte complicata si nu cred ca va putea fi rezolvata atat timp cat va dura istoria. Exista intr-adevar motive serioase sa spunem ca incepand cu epoca constantiniana crestinismul a inceput deja sa-si piarda, putin cate putin, puterea de a sara. A facut pactul cu puterea politica, deci cu Mamona, cum spunea Gandhi, si s-a anchilozat, s-a institutionalizat, s-a transformat in religie politica. Iar in modernitate, cand statul a devenit secular, biserica tanjeste dupa perioada cand avea toata puterea si privilegiile acestei lumi. Intr-adevar, Dostoievski a avut dreptate atunci cand a spus ca toate ispitirile diavolului din pustia Carantaniei se rezuma la refuzul libertatii oamenilor, la indemnul catre Hristos de a domni silnic peste constiintele oamenilor. Lucru care s-a si intamplat atat in apus cu papo-cezarismul episcopului Romei cat si in rasarit cu cezaro-papismul imparatilor bizantini. Din acest punct de vedere istoria crestinismului este un esec. Insa problema poate fi pusa si altfel. Eu imi pun intrebarea daca este interzis crestinilor sa spere si sa doreasca o lume mai buna in aceasta lume. La prima vedere asta ar semana cu refuzul crucii. Dar nu trebuie sa uitam ca este legitim sa acceptam crucea atunci cand e vorba de crucea noastra. Insa poate fi diavolesc sa impunem crucea celor care nu o doresc sau care nu sunt pregatiti pentru ea. Daca in perioada crestinismului primar crestinii erau aruncati la lei si fiare salbatice, oare nu era normal ca un crestin sa doreasca schimbarea acestei stari de fapt, nu pentru el insusi, ci pentru ceilalti? Cum poate evita crestinul, atat cat traieste in lume si in istorie, orice amestec cu istoria ? S-ar parea mai degraba ca toata istoria nu e decat istoria tensiunii dintre imparatia lui dumnezeu si imparatia cezarului si ca asa va ramane pana la sfarsit. Este normal ca aceasta stare de lucruri sa ramana nerezolvata pana la sfarsitul timpurilor. Balanta nu va inclina definitiv in nicio parte. Abia la sfarsit se va alege graul de neghina. Intr-un cuvant, pozitia mea este mai putin radicala decat cea a domnului Edi Constantinescu. Se aseamana mai degraba cu conceptul de „marea lupta”. Istoria este permanent terenul infruntarii intre bine si rau. Verdictul va fi dat la final, nu pe planul istoriei, ci pe cel eshatologic.
alterego1968 says:

12 februarie 2017 la 18:07

AV

Sa intelegem din ceea ce spuneti, ca eschatologia inseamna finalul istoriei, finalul speciei umane?
Va contrazice chiar Apocalipsa care descrie acest moment mai degraba ca un moment istoric de inflexiune, decat ca pe un final implacabil. Raiul e cat se poate de istoric!
Crucea este arhetipul suferintei umane. Hristos stie ca este vesnic, stie ca va invia, El nu se teme de moarte pentru ca moartea nu are putere asupra Lui. Hristos cere Tatalui sa indeparteze paharul suferintei de la El, acceptand in acelasi timp ca intr-o lume a inconstientei, acest lucru e irealizabil : „totusi, faca-se voia” Dumnezeului care Eu Sunt si nu voia egoului meu. Candva credeam si eu, potrivit celor afirmate de psihologi, ca in spatele tuturor fricilor noastre sta frica de moarte. Privind la Hristos pe cruce am realizat ca nu ea este radacina, ci frica de suferinta care insoteste iesirea noastra dintr-un stadiu al evolutiei, pentru a intra in altul. Efortul spre Constienta este un efort dureros si de aceea il refuzam, il amanam cat de mult putem. Momentul acesta al istoriei e caracterizat de frica de a accepta suferinta, lucru care duce la si mai multa suferinta – dukkha asa cum o numea Buddha! A fi sincer cu tine nu e de ici de colo si totusi alta varianta nu exista pentru noi ca specie. Omenirea se va afla in fata unui obstacol pe care nu il va putea depasi daca nu va face acest salt in constiinta si asta se va intampla, mai devreme sau mai tarziu, insa acest moment nu inseamna sfarsitul istoriei, nu e decat un alt inceput, generat de faptul ca suferinta va atinge masa critica, va deveni atat de puternica incat se va autodistruge. Apocalipsa inseamna de fapt speranta, nu deznadejde, e un mesaj al luminii, nu al intunericului. Nu de pomana „imparatii lumii” s-au angajat, aidoma lui Constantin, in acest efort de a impune Republica Christiana. Va fi un cer nou si un pamant nou, dar nu asa cum adeptii globalizarii ni-l propun.
Andrei Voiculescu says:

12 februarie 2017 la 18:48

Alterego, preiau ideea despre eshaton asa cum am gasit-o la Staniloae. El spune urmatoarele:
1. sfarsitul chipului actual al lumii coincide cu invierea mortilor
2. mortii vor invia in trupuri transfigurate, care nu mai sufera de durere, boli si moarte, care nu mai au nevoie de mancare, bautura sau relatii sexuale
3. istoria va lua sfarsit in sensul ca acest chip al lumii cazute va trece si va veni intr-adevar „un cer nou si un pamant nou”
4 . Staniloae, ca si BO sau BC de altfel, respinge milenarismul.
5. in lumea ce va sa vina toti sfintii se vor cunoaste unii pe altii
6. niciun rau nu va mai tulbura armonia finala
7. sfintii vor fi indumnezeiti, insa vor pastra vesnic constiinta ca sunt dumnezei prin har, sau dependenti, cum zice Staniloae, nu prin fiinta cum e Sfanta Treime
8. desi nu putem afirma ca pe o certitudine aceasta intrucat trebuie pastrat liberul arbitru al fiecaruia, este ingaduit sa speram macar la mantuirea tuturor oamenilor.
alterego1968 says:

13 februarie 2017 la 01:27

AV

Da, sfarsitul lumii acesteia se incheie odata cu invierea mortilor. Lumea de azi e o lume a mortii, cine intelege asta a si trecut de la moarte la Viata! nu apela la diverse surse de autoritate, mergi la Sursa!
Paul Csavdari says:

13 februarie 2017 la 14:14

@Edi,

Pai si cine este „autorul” crestinismului gen „spectacol”? Nu ziceti voi ca sfantu’ Pavel este teologul de frunce’ a Hevangeliei „crestine”? Si-atunci e de mirare ca tot crestinismu’ lui Pavel este un spectacol de teatru, cu „roluri” interpretate de Tatal, Fiu’ si Duhul Sfantu’? E de mirare ca la „cruce” s-au dat in spectacol „persoanele” divine jucand piesa de teatru intitulata „Uite mortu’, nu e mortu”?… 🙂

Iar daca sarea si-a pierdut gustu’, ce faci? Folosesti piperu’-n loc de sare? Sau te-apuci sa „sapi” pana gasesti sare buna si proaspata? Ha?…
Ianis says:

13 februarie 2017 la 15:44

Paule
In spectacolul bisericii, sarea este un element de recuzita. La urma urmei in loc de sare ar putea avea si zahar, totul depinde de capacitatea actorilor de a se preface.
Poate ca spectatorii si-au pierdut simtul papilo-gustativ si au nevoie de vreun tratament cu socuri electrice a la Kellog.
Paul Csavdari says:

13 februarie 2017 la 16:47

@Ianis,

totul depinde de capacitatea actorilor de a se preface.

Fii linistit, ca sfantu’ Pavel si-a instruit bine „urmasii” cum sa se pre-faca, de-au ajuns bietii cre(s)tini sa nu mai stie nici ei care-i iudeu si care-i grec… 🙂

Asa ca „the show must go on”… iar cata vreme iese ratingu’, nu conteaza ce se prezinta pe „sticla”… Spectatori sa fie, ca de actori e plina lumea… !
beniamin51 says:

15 februarie 2017 la 15:38

Edi

Ca întotdeauna prezinți multe idei bune și unele foarte bune Partea proasta este însă modul în care legi unele din aceste idei și ce concluzie ajungi sa tragi la urma.

În adventismul sabatarian exista un fir rosu de la început și pana în prezent ,iar acest fir rosu este firul dezamăgirii ce străbate existenta terestra a acestei secte creștine.
UN PROVERB SPUNE CA ….O DORINȚA CE ESTE AMÂNATĂ MEREU, ÎMBOLNĂVEȘTE INIMA.
Aceasta atitudine de a te pregăti, fără sa ști adevăratul standard,îngemanata cu o frica apocaliptică în mijlocul unei organizații sectanțe. ce seamănă tot mai mult cu asa numitul babilon din care pretinde ca a iesit,e și normal sa creeze imaginea unui edificiu ce trebuie sa se prăbușească.
Știi foarte bine ca adventismul sabatarian nu este un bun reprezentant al creștinismului istoric iar în ce priveste ortodoxia lui Sint multe semne de întrebare.
Da ai dreptate toate sectele creștine de sorginta historicist sau futuriste ,în viitorul apropiat vor trebui sa.și revizuiască escatologica.
Perspectiva escatologica este ceasul cu bomba care le va arunca în aer.
Îmi place ideia ta post.milenista-preterista , ca undeva la un anumit final ,Raul va fi eliminat pe aceasta planeta prin predicarea și acceptarea evangheliei lui Isus și Pavel .

Organizațiile creștine apar și dispar ,dar Isus spunea ca își construiește o BISERICA și aceasta biserica va domina lumea noastră.și nici chiar „porțile iadului”nu vor fi în stare sa.i stea împotriva.

Eu am ales apriori (vorba lui I.Coman)sa.l cred pe Isus.
Bogdan Dumitru Toader says:

19 februarie 2017 la 04:06

Super tare , prezentarea ! acum vreo doi ani am prins Ordonanta de Urgenta prin care pastorii trebuiau sa faca penitenta publica si sa ……..planga ! am vazut show-ul asta in Portland si o cunostinta din Colorado Springs mi-a confirmat lacrimile varsate de pastorul lor !
Hollywood Crestin sau The Apprentice cu un Terminator batran si gangav in engleza !
Thank you , Edi ! You made my day !
Mihaela Barna says:

21 februarie 2017 la 08:18

Mi-ar place să vă cunosc părerea în legătură cu afirmațiile POLITICE din video-ul de mai jos : https://www.youtube.com/watch?v=SQMwumCc5oE
Edmond Constantinescu says:

22 februarie 2017 la 00:19

Mihaela,

Părerea mea este că Veith pune cap la cap aspecte separate ca să-i iasă chestia cu decretul duminical. Dacă ne referim la cel mai catolic membru al echipei lui Trump – Bannon – care ține într-adevăr de o extremă catolică pre-Vatican II – nu are ambiții mai teocratice decât interzicerea avortului – și asta pe bază etică, nu religioasă. Purtătorul de cuvânt al revistei lui Bannon este un homosexual deschis (Milo). Dreapta creștină se luptă de o jumătate de secol să interzică avortul și să nu se legifereze căsătoriile homosexuale – și nu a reușit nici măcar să țină transgendării afară din WC-ul de femei. Cum ar putea să dea un decret de a lua drepturile civile și chiar viața celor care nu țin dumineca? Barierele constituționale sunt imposibil de trecut și pe deasupra o asemenea moțiune de lege ar fi întâmpinată cu hohote de râs. Nimănui nu-i pasă ce zi ții și ce religie ai în US.

Trump a fost ales din cauză că lumea s-a săturat de corectitudine politică față de Islam. Dar ține cont că în profida atacurilor teroriste Trump nu a reușit nici măcar să țină afară pe musulmanii din țări care nu pot oferii informații despre ei – deși a dat un ordin executiv. Judecătorii au anulat decizia pe bază constituției. E vorba de o religie care este asociată direct cu terorismul. Cum ar putea Trump să întoarcă un sistem politic în care deja s-a împotmolit împotriva unui grup de cetățeni cinstiți încălcând flagrand constituția și bazele filozofice ale Declarației de Independență, la care americanii se închină?

Din punctul de vedere al bisericii catolice, nu numai că Francisc este opus lui Trump, dar dreptul canonic Catolic al bisericii nu are nimic cu ”ereziiile” altor biserici. Papa ar putea cel mult să poruncească catolicilor să țină duminica, însă biserica catolică nu consideră ca ”a schimbat sabatul” cum credem noi ci că VT nu este obligatoriu iar duminica este doar zi de liturghie pe baza legilor canonice ale bisericii, nu ca poruncă universală.

Walter Veith este un șarlatan care face un ban la umbră vânzând gogoși adventiștilor.
Edmond Constantinescu says:

22 februarie 2017 la 00:38

Încă ceva Mihaela. Duminica este sacră la catolici din cauza liturghiei, nu invers. Liturghia catolică nu acceptă partciparea ne- catolicilor sau a catolicilor care nu sunt în ordine cu biserica. Un decret duminical ar impune participarea ne-catolicilor la liturghie – ceea ce este interzis de dreptul canonic. Papa este interesat doar de legi care să permită catolicilor să vină la liturghie duminica, nu mai mult.

Vei fi surprinsă să afli ca Francisc a înființat o nouă dioceză a bisericii catolice din etiopia care ține sâmbăta în loc de duminică. Atunci când unele biserici copte au optat pentru liturghia de duminică – Vaticanul s-a opus pe motiv că reduce diversitatea și că copții au moștenit sâmbăta din vremurile apostolice. Mai mult. există în US tot mai multe biserici care fac liturghii de sâmbătă după amiază pentru cei care nu pot venii duminica. Să mai adaug că o asistentă adventistă are mai multă înțelegere pentru absența în sabat la un spital catolic decât la unul adventist unde riscă să își piardă jobul. Nu vei auzii despre astea de la WV.