Profeția lui Mao Zedong

167 Responses to Profeția lui Mao Zedong

1. gheorgheboanta says:

   17 august 2017 la 18:37

   Polihronu

   „Pai nu sint eu cel care spune ca Dumnezeu e o intrebare legitima? Problema e ca tu nu te opresti la asta”.

   Nu, nu ma opresc, pentru ca Dumnezeu nu-mi vorbeste numai prin argumente rationale. Imi vorbeste inimii prin Duhul sfant. Si-L ascult adesea, cu multa bucurie, o bucurie care ma implineste, ma umple de sens, de pace, ma umple de credinta, speranta si dragoste. Imi vorbeste inimii si imi arata ce este rau in mine si trebuie sa schimb, ma indeamna sa fiu smerit, sa ma bucur ca sunt iertat si mantuit de Domnul Isus Hristos. Tocmai l-am ascultat pe raposatul Bartolomeu Anania, pe fondul unei superbe muzici liturgice bizantine, care te patrunde pana in cele mai ascunse unghere ale sufletului.

   Tu te opresti la ratiune si nu poti merge mai departe. Ramai blocat, pentru ca iti alimentezi sufletul numai cu arta, cu stiinta, cu tine insuti. Ateismul este o chestiune de blocare in necredinta, de gripare a spritului, probabil, ca o reactie de revolta fata de nedreptatile suferite, dar cel mai des prin infumurare/aroganta/mandrie, prin inchipuire de sine.

   Eu aleg sa merg mai departe, cu speranta ca am sa-L intalnesc in clipa urmatoare plecarii mele din lumea aceasta, cu speranta ca am sa-L vad cu ochii mei. Tu ramai pe loc, cu o multime de intrebari, de neclaritati, de indoieli, de angoase. Ramanerea pe loc inseamna lipsa de progres, oricat de progresist te-ai crede. Cu timpul se instaleaza oboseala spiritului, plictiseala, lipsa de sens a tot ce faci. Si-ti vine o idee: Sa mai bem un pahar! Sa ne uitam necazurile, sa uitam de noi insine!
2. Ianis says:

   17 august 2017 la 18:42

   Poli, reposteaza imaginea cu armonizarea. Nu se vede
3. polihronu says:

   17 august 2017 la 19:08

   My bad (inserting dropbox files ain’t straightfwd). Merge acum?
4. Octavian Matei says:

   17 august 2017 la 19:08

   „Tu te opresti la ratiune si nu poti merge mai departe. Ramai blocat, pentru ca iti alimentezi sufletul numai cu arta, cu stiinta, cu tine insuti. Ateismul este o chestiune de blocare in necredinta, de gripare a spritului, probabil, ca o reactie de revolta fata de nedreptatile suferite, dar cel mai des prin infumurare/aroganta/mandrie, prin inchipuire de sine”

   now.. this is bullshit!
5. gheorgheboanta says:

   17 august 2017 la 19:22

   Octavian Matei

   Inteleg ca acum esti ateu. Ai apartinut vreodata bisericii adventiste?
6. Octavian Matei says:

   17 august 2017 la 21:21

   din fericire nu!
7. polihronu says:

   17 august 2017 la 22:54

   „Dumnezeu nu-mi vorbeste numai prin argumente rationale.”

   Mie Duhul imi spune ca Dumnezeu e un spertar. Si sa vezi ce tresalta sufletul in mine de bucurie cind respir aerul rarefiat al celui de-al doilea cvartet pentru coarde de Schönberg – „Ich fühle Luft von anderem Planeten”. Sau cind apare trompeta deasupra orchestrei de coarde in finalul celei de-a doua simfonii a lui Honegger. Sau cind ascult pasarile din Catalogul lui Messiaen.

   „Tu te opresti la ratiune”

   Nici vorba. Intrebarea despre Dumnezeu se pune cel mai bine prin experienta sublimului – perfect accesibila ateului. Tu pacatuiesti nu prin ceea ce faci „dincolo de” ratiune, ci prin cum iti prostituezi ratiunea.

   „iti alimentezi sufletul numai… cu tine insuti… prin inchipuire de sine.”

   Am vesti proaste pentru tine: asta faci si tu.

   „Ateismul este o chestiune de blocare in necredinta, de gripare a spritului, probabil, ca o reactie de revolta fata de nedreptatile suferite, dar cel mai des prin infumurare/aroganta/mandrie…”

   Din nou, e foarte comic sa spui asta cuiva care n-a ramas blocat in credinta. Asa cum e trist ca incerci sa eviti confruntarea cu demisia adevarului din centrul credintei tale cautind scuze psihologice pentru curajul altora. Eu zic sa faci si tu rost de nitica mindrie, si sa nu te mai prostesti singur – nu e niciun merit in asta.

   „cu o multime de intrebari, de neclaritati, de indoieli, de angoase”

   Angoase nu prea am, pentru ca-mi sint dragi intrebarile, indoielile si neclaritatile. Fara ele, libertatea omului e doar un vis sinistru.

   „Sa mai bem un pahar!”

   Asta am invatat-o chiar de la Qoheleth si Isus.
8. alterego1968 says:

   18 august 2017 la 10:37

   „In primul rand, crestinismul este invatatura lui Isus Hristos despre Dumnezeu si relatia Sa cu umanitatea, intermediata de Persoana si Lucrarea Sa.
   In al doilea rand, este o forma de spiritualitate cristocentrica (Imitatio Christi) si trinitariana (prin Isus Hristos devenim fii/fice ai/ale Tatalui ceresc, intrand intr-o relatie de comuniune de dragoste si credinta cu Dumnezeu, prin medierea Duhului sfant. Astfel, dupa ce invatatura lui Isus Hristos este cunoscuta intelectual, este aplicata in viata practica si traita.
   In al treilea rand, crestinismul este o religie, prin care este traita spiritualitatea crestina. Eu vad in religie o suma de practici si forme rituale, devotionale, de inchinare, de adorare, de consacrare, de disciplinare morala si spirituala, de comuniune eclesiastica, prin intermediul carora se realizeaza, se actualizeaza, se autentifica si se traieste concret, trupeste si sufleteste, senzorial si spiritual relatia cu Dumnezeu. Fara religie, credinta crestina ramane suspendata unde la un nivel de abstractizare searbada, fara emotie, fara vibratie, fara viata. In acele medii neoprotestante, in care este incurajata simplitatea si spontaneitatea inchinarii, se aud adesea declaratii de genul: nu avem nevoie de religie, avem nevoie de relatie; nu ritualuri, ci spiritualitate. Mi se par absurde, tradand o anumita forma de incultura teologica. Ce altceva inseamna religia decat relatie? Religare = a intra in relatie, a face legatura. Daca este eliminata religia, spiritualitatea dispare, iar invataturile crestine se transforma intr-un sistem dogmatic steril.”
   Crestinismul este exact asa cum l-ai definit, prietene! Tocmai de aceea te impiedica sa fi Viata. Crestinismul descris de dumneata mai sus este tentativa de a te mantui exclusiv prin intermediul mintii egotice, al sinelui iluzoriu. Paradoxal, tocmai obisnuinta de a incerca sa inchizi Viata in puscaria gandirii dumitale, de a rezuma Existenta la comparatiile ce au loc intre diverse informatii stocate in memoria dumitale, adica taman zgomotul mental, boala cumplita de care suferim cu totii intr-o forma mai mult sau mai putin grava, taman rationalismul de care suferi, te tine in afara Imparatiei. In asta nu te deosebesti cu nimic de un ateu, as putea spune chiar ca esti un ateu care se pretinde altceva si aici sunt de acord cu cei ce afirma ca religia e o forma de inconstienta mult mai profunda decat ateismul. Asta insa, nu da dreptul ateului sa dispretuiasca religiosul, ateul materialist fie el si dialectic, e el insusi orb atunci cand neaga dimensiuni ale existentei pe care nu si le poate explica. Crestinismul este un construct mental care porneste de la intelegerea eronata a mesajului hristic, la fel si rationalismul materialist dialectic. Ele insele sunt iluzii aflate intr-o competitie la fel de iluzorie, pentru a „produce” Omul. „Omul” nu este o utopie, calea, metoda este utopica, indiferent ce „curent de gandire” o propune. Putem dezvolta daca exista interes.
9. Gheorghe Boanta says:

   18 august 2017 la 10:57

   alterego1968

   Iti raspund saptamana viitoare. Acum sunt presat de alte activitati urgente ce tin de biserica: maine (sabat) si poimaine (duminica).
10. alterego1968 says:

    18 august 2017 la 11:16

    EC si GB
    “Poți cere unui homosexual în numele dragostei să nu revendice dreptul civil de a se căsătorii, dar nu îi poți lua dreptul”.

    Dreptul, civil sau de orice alta natura, este o conventie. El se modifica ori nu, daca cei ce au convenit hotarasc asa. Asa incat chestiunea in discutie nu este cea a dreptului pe care il au sau nu homosexualii.
    Morala, de la ultimul etaj spre parter sau pe acelasi etaj, fie ea si crestina este de asemenea o conventie.
    Ar putea fi discutat daca se „poate conveni” ca e sau nu naturala ca forma de exprimare a sexualitatii. Aici insa discutia ar trebui sa se extinda si asupra cunoasterii notiunii de categorie sexuala, daca Omul este numai forma sau mai mult, in ce masura forma poate fi acceptata ca IDENTITATE(asta daca poate fi) si mai apoi ce inseamna excluziune sau incluziune si daca exista vreun primat.
11. Edmond Constantinescu says:

    18 august 2017 la 16:52

    allegro,

    Există o singură identitate atemporală: Cogito ergo sum, ghost in the shell. Celelalte sunt fluide. Insă drepturile civile și morala nu sunt simple convenții atunci când sunt deduse din principiul cartezian. Eroarea post-modernă este că sunt deduse din identități fluide.
12. alterego1968 says:

    20 august 2017 la 13:07

    EC

    „Există o singură identitate atemporală: Cogito ergo sum, ghost in the shell. Celelalte sunt fluide. Insă drepturile civile și morala nu sunt simple convenții atunci când sunt deduse din principiul cartezian. Eroarea post-modernă este că sunt deduse din identități fluide.”

    Daca iau „cogito ergo sum” separat de „dubito ergo cogito” sunt tentat sa o accept ca „ghost in the shell”. Daca le iau impreuna imi e imposibil sa ignor lantul de cauzalitate. Asta n-ar fi tragic daca ipoteza ar fi corecta, dar pentru ca nu e, ma impinge la argumentul circular venit odata cu continuarea: „cogito(ego sum) ergo dubito, dubito ergo cogito, cogito ergo sum”. Dar nici asta nu e tragic decat in masura in care raman „in plan” sau in tiparul modern euclido-newtonian.
    Paradoxal, secretarul de partid are totusi o intuitie in fata filosofului Petrini, anume faptul ca gandesti nu e neaparat o certitudine a faptului ca esti, aroganta insa il caricaturizeaza.
    Desi zorii postmodernismului coincid cu „relativitatea”, e postmodernismul superior modernismului (sau invers)? Nu, desi e vazut de multi ca salt, in realitate e cat se poate de conservator, e o noua incercare de a mentine status quo-ul, imbracat diferit, folosind aceeasi metoda eronata : incercarea de a intelege cine sunt. Saltul ar fi daca ar putea rezolva chestiunea care-l chinuie pe Descartes, chestiunea lui „e(r)go sum”. Sartre face o observatie interesanta: „constiinta care care spune spune Eu sunt nu e unul si acelasi lucru cu constiinta care gandeste”, adica „ego sum” nu e acelasi lucru cu „ego cogito”. Daca atunci cand vorbesc de ratiune, inteleg Ratiunea care zice Eu sunt, asa cum incearca Descartes, dar nu reuseste si in care „dubito ergo cogito, cogito ergo sum”, e doar o particica fie ea si extrem de importanta, atunci pot accepta afirmatia „cogito ergo sum- ghost in the shell”. Pana la acel salt in constienta, problematica „constiintei de sine” ramane deschisa, lucru demonstrat si de neputinta neurostiintelor de a o demonstra ca produs al creierului.
    Si pardoxal, rezolvarea nu vine cautand sa inteleg cine sunt(cum face Descartes) pentru ca asta e o fata Morgana. Rezolvarea vine prin intelegerea a ceea/cine „nu sunt” cum intuieste Sartre.
    Gandirea analitica ma poate ajuta, prin reducere la absurd.
    Simt in mine o obiectiune, „pai bine da asta nu-i nihilism, si n-o sa ajung ca personajele dostoievkiene sa-mi trag un glonte in cap?” Ei bine, ar putea fi un risc, sa-mi trag la propriu glontele in cap dupa cemi l-am tras in sens figurat, dar numai daca il cred pana la capat pe Descartes care zice ca in afara gandirii analitice nu exist. Daca nu-l cred, as putea avea curajul s-o fac si apoi sa observ curios ce se mai intampla, daca nu cumva golul ramas nu se umple cu o alta dimensiune a lui Eu sunt. Dar cum bine se intuia, asta e o tentativa cat se poate de subiectiva si prin urmare…de necrezut. Asa ca raman doar la ceea ce „este de crezut” sau…cine mai stie.
13. Edmond Constantinescu says:

    20 august 2017 la 16:17

    Paradoxal, secretarul de partid are totusi o intuitie in fata filosofului Petrini, anume faptul ca gandesti nu e neaparat o certitudine a faptului ca esti, aroganta insa il caricaturizeaza.

    Not exactly. Politrucul o fi citit ”Materialism și Empiriocriticism” dar nu a pus mâna pe notele lui Lenin la Hegel din 1915, unde Lenin se pocăiește de materialism la picioarele idealismului german. La fel de paradoxal, singurul comunist în cameră este Petrini.

    Politrucul nu are nici o certitudine că măgarul sau grâul încolțit ”există” altfel decât în mintea lui. Însă în momentul când se îndoiește de propria existență știe că cel care se îndoiește există: ”Dubito ergo sum”. ”Cogito” este doar varianta elegantă literar. Mai departe: pentru a fi sigur că măgarul și grâul nu sunt doar iluzii trebuie să înțeleg legile percepției și felul în care creierul interacționează cu stimulii senzoriali, relația între simțuri și legile fizicii, să reduc toate acestea la matematică, adică la ”Cogito”, și după aceea știu dacă măgarul este real sau doar o hologramă. Așa că dobitocul de activist nu știe ce spune și nu-l cunoaște nici măcar pe Lenin, ce să mai vorbim de Descartes.

    Postmodernismul este apostazia Apusului de la Secolul Rațiunii să preacurvească cu baali și astartee pre-socratice, dar Domnul nu va lăsa Apusul nepedepsit și va trimite lăcustele din Apocalipsa, cine are urechi de auzit să priceapă ce zice bisericilor duhul.
14. alterego1968 says:

    20 august 2017 la 17:38

    Da „certitudinea” e problema!
    Si totusi, fara a pretinde ca politrucul impinge intuitia pana la capat sau macar ca e deplin constient de sensul profund pe care raspunsul sau il introduce, deschide discutia despre „certitudine”, pe care adevaratul comunist o lasa in aer! Petrini zice ca a gandi nu e o conditie necesara pentru a fi, dar suficienta, ca atare bun inteles ca magarul care nu gandeste, exista si el, dar pentru ca gandesc am „certitudinea” ca exist. Oare chiar asa sa fie? Or fi existand certitudini prin universul nostru fizic, certitudini pe care sa construiesc? Acuma, din cata aritmetica mai stiu, o conditie necesara si suficienta (aici „si” ca operator logic nu ca prepozitie), s-ar apropia mai abitir de pretentia de certitudine, asta nu c-ar si atinge-o. Si daca magarul n-are certitudini, asa cum nici dubii n-are(desi eu am mai intalnit unii magari care la raspantie nu stiu incotro s-o ia), e mai vrednic de mila? Poate a evoluat cat sa-si fie suficient siesi si in asta, e poate mai fericit fara pocaintele lui Lenin, ori fara dubiile lui Descartes. Cat despre cel ce porneste pe drumul dubiului…ar putea merge cu exercitiul pana la capat, sa se indoiasca ca se indoieste ori sa deconstruiasca deconstructia, asa…da daca l-ar ridica pe Descartes ori Derrida la patrat…poate, poate.
    „Postmodernismul este apostazia Apusului de la Secolul Rațiunii”. In varianta cu R mare si cu metiunea ca secolul se intinde pe cateva milenii, nu pot decat sa fiu de acord din toata inima.
15. alterego1968 says:

    20 august 2017 la 18:00

    „Însă în momentul când se îndoiește de propria existență știe că cel care se îndoiește există”
    Asta e prea faina ca s-o scap!
    Cum stie? Ca rezultat al faptului ca se indoieste, sau naucit de „momentul indoielii”?
16. Edmond Constantinescu says:

    20 august 2017 la 23:10

    “Însă în momentul când se îndoiește de propria existență știe că cel care se îndoiește există”
    Asta e prea faina ca s-o scap!
    Cum stie? Ca rezultat al faptului ca se indoieste, sau naucit de “momentul indoielii”?

    alterego, alterego, satana te-a cerut să te cearnă ca neghina dar eu m-am rugat să nu se piardă credința ta. Ce să n-o scapi omule că ai scăpat-o când ai citit propoziția prima dată în Discurs și acum ai scăpat-o a doua oară. Predicatul ”dubito” are un subiect și acesta este chiar subiectul cartezian. ”Substanță este ceea ce este subiect în propoziție” spune Leibniz, un alt mărgăritar pe care Petrini îl aruncă în fața porcului în haină de piele neagră.

    Acum, nu te pot învinovăți că până și marele PhD la Univ of Chicago de la Andrews (întreabă-l pe Poli) zice că Descartes este părintele post-modernismului fiindcă caută certitudinea în subiect în loc să o caute în Biblie. I-am zis: ”băi nene (mă rog, nu i-am zis chiar așa) subiect nu înseamnă subiectiv și recursul la metodă este temelia modernismului de care v-ați lepădat voi. Așa că înapoi la metodă altfel nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.
17. alterego1968 says:

    21 august 2017 la 07:07

    „alterego, alterego, satana te-a cerut să te cearnă ca neghina dar eu m-am rugat să nu se piardă credința ta.” Ma iei la sentiment. Ok multam de grija!

    „Ce să n-o scapi omule că ai scăpat-o când ai citit propoziția prima dată în Discurs și acum ai scăpat-o a doua oară. Predicatul ”dubito” are un subiect și acesta este chiar subiectul cartezian.”

    Trec peste faptul ca reactionezi usor deplasat la o intrebare pusa prietenos si fara ai mai mica urma de ironie, da io te-ntreb cum functioneaza motorul si tu-mi vorbesti de marca.
    OK!

Lasă un răspuns:

Scrie un comentariu aici...

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Email (Adresa de email nu va fi publicată.)

Nume

Site web

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Notifică-mă prin email când sunt publicate comentarii noi.

Notifică-mă prin email când sunt publicate articole noi.

Δ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.