Pentru o teologie materialista

3 martie 2018 de 64 comentarii

Filed under Editorial

64 Responses to Pentru o teologie materialista

← Older Comments
  1. Marcus Crassus says:
    11 martie 2018 la 22:42

    Acum indiferent daca ipoteza selectiei grupurilor e valida sau nu, cred ca Haidt a identificat corect cele 6 fundamente ale moralitatii umane universale. Acestea sunt pre-wired si sunt integrate in matricile morale ale tuturor culturilor, cu o singura exceptie – WEIRD (western educated industrial rich and democratic), care produce matrici morale centrate doar pe 3 fundamente: care/harm, fairness si liberty from oppression. Restul ‘receptorilor’ sunt complet anesteziati. E interesant ca doar membrii educati ai societatilor vestice privesc astfel lucrurile; clasele de jos au la locul lor ‘receptorii’ de loyalty, respect si purity. Haidt a dezvoltat un chestionar care evalueaza scorul individual in privinta celor 6 fundatii morale (yourmorals.org) si a observat ca moralitatea conservatorilor este ancorata in toate cele 6 (scoruri de peste 60% la toate), pe cand cea a progresistilor e hiper-ancorata in harm si fairness, medie in liberty, dar complet atrofiata la restul. In urma unui alt studiu a determinat ca progresistii sunt incapabili sa se puna in papucii conservatorilor (cu cat merg mai mult spre extrema stanga), in timp ce ultimii ii inteleg pe primii destul de bine.

  2. Marcus Crassus says:
    11 martie 2018 la 22:47

    „solutia lui Nietzsche la nihilism – aceea ca oamenii creaza valorile mai degraba decat sa le primeasca dintr-o alta lume, ca expresie a vitalitatii biologice, e vredinica de considerare.”

    Meritul conservatorilor e ca iau natura umana ca pe un dat. Haidt a citit studii antropologice despre cele mai diverse culturi, a calatorit in India, Brazilia etc. pentru a observa si a descrie matricile morale ale oamenilor; cele 6 fundamente reprezinta numitorul lor comun, o ipoteza pe care a testat-o in anii care au urmat alaturi de neurocercetatori si care pare sa stea in picioare. Oamenilor le pasa de cei apropiati; evita sa le produca durere. Oamenii au un simt al dreptatii innascut, precum si un simt al autonomiei individuale care-i face ostili fata de tirani. Niciun progresist n-ar nega aceste aspecte care tin de natura umana, insa cand le spui de urmatoarele incep sa se agite. Oamenii se coalizeaza in grupuri in jurul unor valori comune; loialitatea fata de grup – o nevoie umana – se confunda cu loialitatea fata de valorile respective; grupurile cu valori puternice rezista in timp; resources are turned into offspring iar copiii raman parte a grupului TOCMAI pentru ca naratiunea grupului rezista trecerii timpului. Respectul fata de lideri/batrani faciliteaza acelasi scop, la fel si notiunile de puritate morala, fara de care nu ar putea exista distinctii calitative (heaven/elevated vs hell/filth), nici valori abstracte fata de care sa tindem. Nu e nimic normativ in ce am scris mai sus; e o descriere a moralitatii universale. Impreuna cu Nietzsche pot sa admit ca ‘man is a belly with two different needs’; ca fundamentul libertatii a evoluat cumva in tensiune cu fundamentul respectului fata de autoritate spre ex.

    „Nu e aceasta o utopie comunista gen Nebuloasa din Andromeda sau Star-Treck? Cum vei realiza aceasta comunitate quasi-eusociala in contextul societatii bazate pe profit material?”

    Nu e nimic utopic in ce am scris. Haidt spune ca suntem 90% cimpanzei, 10% albine. Am reusit sa traim in grupuri mari, sa formam civilizatii si culturi fiindca stramosii nostri au reusit sa creeze macro-structuri care ne-au ajutat sa transcedem interesul individual; iar in ultimele sute de mii de ani am evoluat sa ne simtim impliniti ca facand parte din acestea. O transa samanica la care participa intregul trib nu e adevarata sau falsa; este umana; it is morally binding and life-advancing. O familie adventista in care membrii coopereaza in pace si afectiune e life-advancing. O familie in care un membru devine fanatic EW iar celalalt new atheist sfarseste in divort, suferinta produsa copiilor; moarte.

    Progresistii in schimb gandesc in termeni normativi si deontologici, de aceea researchul lor in privinta moralitatii capata tonuri autoritare: „to hell with loyalty, respect and purity! care and fairness is the only true morality!” Marxistii voiau confiscarea mijloacelor de productie. Dawkins vrea abolirea religiozitatii care n-ar fi doar un offshoot evolutiv (ca orice altceva) ci un pacat originar. Postmodernii vor abolirea rationalismului lui Dawkins care ar fi adevaratul pacat al vestului; SocJus vor abolirea legaturilor coalitionare de orice fel, eliberarea de sub orice loyalty, respect and purity. Toti gandesc in termeni teleologici si neaga existenta vreunei naturi umane; toti vor schimbari radicale, la fel ca fundamentalistii religiosi care vor o societate trasa la indigo dupa cartea lor sfanta.

  3. Marcus Crassus says:
    11 martie 2018 la 22:51

    Ca si conservator of some sort pot admite ca exista o natura umana, o pot observa in umilinta si pot propune ajustari limitate urmate de mai multa observatie. Aici cred ca e punctul orb al lui Nietzsche – e arogant si periculos sa iti propui sa creezi valori. Si Haidt si Gazzaniga admit ca suntem mai mult decat partea noastra constienta; orice sistem de valori care merge impotriva fundamentelor morale umane va deveni tiranic. Apoi new atheists empiristi iti vor spune ca oricum nu poti crea nimic fiindca esti complet determinat; Hegel parca zice ca esti marioneta zeitgeist-ului and so on. Chiar daca am avea niste urme de interioritate si ne-am folosi rationalitatea, tot nu putem spune ca valorile reprezinta „produsul” interioritatii noastre. They „shine forth” to some degree from that which is outside our realm. Si trebuie sa se muleze pe fiintarea umana care nu e nici „adevarata” nici „falsa”.

    Asta nu e o pledoarie pentru tribalism alt-right sau relativism post-modern. E doar o avertizare fata de tirania rationalismelor de tot felul. Cred ca trebuie sa cautam adevarul ca si societate, dar sa fim constienti ca niciun sistem ideologic nu il va putea contine. Iar daca admit ca exista niste fundamente morale parte din natura umana nu inseamna ca propun o ideologie, nici ca le-am batut in cuie si voi refuza sa le mai investighez in viitor. Pot exista o infinitate de matrici morale care se suprapun pe acele baze. Pot aprecia autonomia si libertatile individuale specifice vestului, dar pot observa faptul ca WEIRD people au o moralitate schioapa care trebuie redresata incorporand celelalte aspecte universale. Cum? In niciun caz prin ethno-states sau religii ale cartii. In niciun caz prin ideologii seculare autoritare. Cred ca „bee-hives” trebuie formate la firul ierbii. Daca exista biserici echilibrate in care oamenii pot trai in comunitati, foarte bine. Daca oamenii se aduna in jurul unor traditii locale sau nationale, foarte bine. Daca exista grupuri centrate in jurul altor hobbies si interese, la fel. Aici sunt de acord cu Lebbeus Woods ca lucrurile trebe sa se formeze de la sine. Resping aspectul anarhic din eseurile lui la fel cum resping ideea ca e nevoie de drepturi si privilegii speciale pt. vreun grup.

    Insa tot WEIRD people strica lucrurile, In obsesiile lor monomane din turnuri lor de fildes creaza ideologii simpliste apoi pornesc sa faca revolutii si creaza probleme mai mari decat cele pe care vor sa le repare. Sau daca nu ajung pana acolo se rezuma la deconstructii; au in ei un foc mistuitor care nu le da liniste pana cand nu au delegitimizat orice metanaratiune. Daca focul e consecinta fireasca a crestinismului, nu stiu; nu-i vad sa-si schimbe tactica vreodata, indiferent de ce naratiune e vorba.

  4. Marcus Crassus says:
    11 martie 2018 la 23:28

    „Adevarata stanga implica coeziunea disciplinata, poate chiar pasul de gasca, in contextul solidaritatii universale a omenirii, manifestata in special ca solidaritate cu cei oprimati. E altceva decat victimizarea post-moderna. Aici stanga istorica (Hegel/Marx) implica o continuitate de la crestinism la modernitate in evolutia spre fratia universala.”
    Selectia istoriei, spune Hegel, este evolutia spre universalitatea umana si autonomia subiectului rational intr-o comunitate rationala. De la Descartes incoace nu mai ne inchinam in fata mitului. Il studiem estetic si atat. Evolutia tehnologiei, limbajelor, institutiilor are loc independent de selectia naturala si chiar de vointa noastra. Poti fi de partea viitorului sau de partea trecutului. In primul caz triumfi, in al doilea pierzi, dar istoria nu o facem noi, se face singura, spune-i Dumnezeu sau Ideea, noi participam.

    Am citit recent o carte de Merleau-Ponty in care autorul argumenteaza convingator ca semnificatia (meaning) lucrurilor nu e in totalitate conferita de latura rationala, responsabila de limbaj, ci e cel putin partial receptionata. Privind un tablou de Monet poti „intelege” adancimea perspectivei lui inainte de „cogito”. Privindu-l cu susul in jos adancimea dispare. La fel si notiunile de stanga-dreapta, sus-jos, inauntru-afara – nu ar tine de intelect (pentru bodiless observer al empirismului stiintific niciuna din aceste notiuni nu are sens) ci de faptul ca suntem in lume ca fiinte corporeale. Perceptia noastra e simbolic-ierarhizata; acorda prioritate anumitor fenomene si le ignora pe altele. Daca toate fenomenele ar fi la acelasi nivel, n-am putea vorbi despre „selectia istoriei, evolutia spre universalitatea umana si autonomia subiectului rational intr-o comunitate rationala”. Ori odata stabilite aceste idealuri, nu am creat o diferentiere intre „adevarata” lume („istoria se face singura, spune-i Ideea”) si lumea umbrelor, a contingentelor?

  5. polihronu says:
    12 martie 2018 la 08:10

    Iata inca o „ideologie simplista” propusa de un WEIRD.

  6. polihronu says:
    12 martie 2018 la 10:16

    Pina ma enervez eu destul cit sa il ciomagesc pe Haidt, ce-ar fi sa nu fii omul unei singure carti? Ai putea sa-l citesti si pe Paul Bloom, de pilda, in Against Empathy – fa-i si lui un rezumat entuziast.

  7. Edmond Constantinescu says:
    12 martie 2018 la 22:07

    MC,

    Sunt multe lucuri in care suntem de acord si cateva in care diferim. Nu am timp acum sa sortez, asa ca ma voi concentra asupra a doua aspecte.

    1. „Natura umana este un dat”. Cand iei natura umana (orice ar fi) ca un dat, adica ca ousia, pasul urmator este atomizarea acestei naturi in monade date: evreu sau goi, nobil sau taran, negru sau alb, roman sau tigan, barbat sau femeie. Urmeza in mod natural stereotipizarea: romanul e hot, ba romanul e dacul ancestral care a fondat Roma, dar ungurii (alt dat) i-au furat istoria. Diferenta intre „we wuz kings” si „yo’ll f@#$*ng monkeys” este doar de nuanta. Punctul de intersectie intre leftards si rightnuts este divizarea unei naturi umane date intr-o serie infinita de naturi sub/supra-umane date.

    Suntem, din punctul de vedere al naturii, variatii ale acelorasi alele care pot fi mai mult sau mai putin frecvente la un grup sau altul. Omul ca om este produsul culturii, care reprezinta o colectie de elemente comune care variaza de la un grup la altul. Tendinta biologica a lui H sapiens este sa se reproduca cu tot ce umbla pe doua picioare si vorbeste. Tendinta culturilor este aceiasi: sa se imperecheze si sa se reproduca. Evolutia omului merge spre universalitate, la fel si evolutia culturii umane. Ce-mi pasa mie daca aceasta tendinta de a construii un turn pana la cer pe o planeta integrata este condamnata de religie sau de multiculturalism?

    Ai postat ceva pe FB despre Sharia in UK. Good point. Dar nu este Sharia cel mai bun exemplu de beehive, cu metafizica si religia cartii, cod de onoare, succes reproductiv, conservatorism social, etc.? Ori mergem inainte, spre universalitate umana, ori ne fragmentam in monade atemporale. Mergem inainte ca Tiktaalik sau dam indarat ca racii lui Peterson.

    2. Monet.

    Partea frumoasa este ca tabloul poate fi redus la un cod pe calculator, fara ca efectul estetic sa se piarda atunci cand calculatorul il repoduce grafic. Si daca este adevarat ca pe langa trairea estetica trecem in tacere, este la fel de adevarat ca, asa cum spunea Hegel, diferenta intre Renastere si Secolul Ratiunii este ca de la cel din urma incoace nu ne mai inchinam in fata operei de arta. De aceea orice reactionar pozeaza in romantic, desi este doar un pragmatist machiavelic.

    Problema cu Merleau-Ponty este aceiasi ca si cu metafizica naturii umane si, implicit, a drepturilor de grup. Nu este Merleau-Ponty bunicul spiritual al lui Susan Sontag si, prin urmare, strabunicul lui Linda Sarsour? Nu se regaseste atitudinea lui fata de stiinta in relativismul epistemiologic si scepticismul filozofic al multor liberali postmoderni? Pot argumenta pentru o estetica FGM (femeia vrea sa arate mai frumos) folosindu-ma de ‘Cézanne’s Doubt impotriva rationalismului. De fapt argumentul nu ar avea nimic de a face cu Merleau-Ponty ci cu sofismul politic, dar asta se face.

    Last but not least, red heriingul asta cu marxismul cultural are ca scop tocmai sa obfuscheze natura comuna a multiculturalismului/relativismului leftard cu conservatorismul rightnuts.

  8. Edmond Constantinescu says:
    12 martie 2018 la 23:56

    „To the extent that some group-level selection ocurred, we can expect religions and religious minds to be parochial – focused on helping the in-group – even when a religion preaches universal love and benevolence. Religiosity evolved because successful religions made groups more efficient at „turning resources into offspring” as Lesley Nelson put it.”

    In continuare, Haidt ofera propria definitie descriptiva a moralitatii: „Moral systems are interlocking sets of values, virtues, norms, practices, identities, institutions, technologies, and evolved psychological mechanisms that work together to suppress or regulate self-interest and make cooperative societies possible.”

    „Societies that forgo the exoskeleton of religion should reflect carefully on what will happen to them over several generations. We don’t really know, because the first atheistic societies have only emerged in Europe in the last few decades. They are the least efficient societies ever known at turning resources (of which they have a lot) into offspring (of which they have few).”

    Haidt nu ofera o definitie normativa, ci una descriptiva; de aceea admite ca pe baza criteriului robustetii grupurilor sectele si societatile colectiviste obtin cel mai bun scor.

    Am o singura problema aici. Hidt nu crede intr-o metafizica a binelui si raului. Din punctul lui de vedere religia este buna pentru ca a cooperarea mareste fitness coeficientul unui grup. Pana aici toate bune. Mai departe: ateimsul pune in pericol o trasatura inscrisa in genele noastre (si stim cat de greu e sa lupti impotriva genelor) catre cooperare, pentru ca rapeste oamenilor rationalizarea metafizica/mitologica a acestei tendinte evoluate dupa legi darwiniene.

    Societatile seculare au aceiasi morala ca si cele crestine, insa, la fel ca Haidt, nu cred ca e de origine supranaturala. Scepticismul fata de baza metafizica a moralei nu inseamna nihilism.

    Aici este ceea ce nu inteleg la Haidt. Haidt crede in morala pe baza evolutionara, dar crede ca noi (prostii?) avem nevoie de un tatic cu batul si morcovul in cer. Atunci pentru cine scrie? Ajungi la teza „opiumjul maselor”, cu diferenta ca opiumul e bun pentru mase.

    Oalta pro blema este ca aceste grupe si secte sunt intr-un continuu razboi de exterminare reciproca pentru ca fiecare crede in absolutul lui. Selectia darwiuniana favorizeaza, dupa toate aparentele, Islamul. Asa ca, hai sa-l facem mandru pe darwin si sa votam pentru Sharia.

  9. polihronu says:
    13 martie 2018 la 08:31

    In primul rind, trebuie spus, pentru cine e interesat de subiect, ca e o semnificativa diferenta intre Haidt si Crassus – cum sa zic, al doilea „construieste pe reputatia” celui dintii, „aruncand cu noroi in el in acelasi timp”. De pilda, Haidt spune foarte clar ca „morality binds and BLINDS” (sublinierea mea), referindu-se la orice forma de sistem moral, nu doar la cele populare printre WEIRDs, in timp ce Crassus crede ca doar „WEIRD people strica lucrurile”. Dar sa-l iertam pe Crassus pentru confuzia in care traieste – stiam deja ca e orbit ideologic – si sa ne ocupam de confuziile lui Haidt.

    Metafora papilelor gustative e pur si simplu proasta. Simturile functioneaza in regim de totul-sau-nimic, in timp ce un „pilon moral” e un spectru valoric care poate fi ‘incarcat pozitiv’ la ambele capete. Crassus insusi s-a laudat recent, de pilda, ca sint situatii in care „disensiunea devine un soi de obligatie sacra”, in opozitie cu loialitatea oarba sau obedienta obsecvioasa. Faptul ca WEIRDs obtin scoruri mici la anumite dimensiuni morale nu inseamna ca ei nu functioneaza in acea dimensiune morala, ci ca o ‘polarizeaza’ diferit. Nu mai vorbesc ca niciunul dintre pilonii morali nu functioneaza in abstract – obiectul loialitatii/disensiunii poate diferi. Ceea ce ne aduce aminte ca WEIRDs nu-s deloc o exceptie – au si ei comunitati, traditii, lideri, eroi, sectarisme etc.

    O alta problema a lui Haidt e definitionala. Pentru el, moralitatea pare sa fie masura succesului a 10% din natura umana (albina) asupra a 90% din natura umana (cimpanzeul). Or, asta nu mai e descriptiv, ci implicit prescriptiv. Nu noul ateism a inventat morala WEIRD, ci Isus (si altii inaintea lui) – asumindu-si in mod clar si insuccesul reproductiv (sau pariind pe un succes de public, dawkinsian). Nu mai vorbesc ca Haidt spune cu jumatate de gura ca nu putem sa nu fim religiosi (lucru pe care l-am spus si eu, ateul), dar ii acuza pe atei cu cealalta jumatate de gura pentru ca abandoneaza religiile.

    In fine, modelul lui Haidt e departe de a fi fost testat exhaustiv, iar exceptiile sint batatoare la ochi – Japonia de pilda (sau ordinele calugaresti). La fel, sugestia lui cu privire la o relatie univoca intre moralitate si succesul reproductiv e aberanta, si din punct de vedere evolutionist, si din perspectiva statisticilor populatiei.

  10. Marcus Crassus says:
    13 martie 2018 la 21:01

    Punctul de intersectie intre leftards si rightnuts este divizarea unei naturi umane date intr-o serie infinita de naturi sub/supra-umane date.”

    Mie mi se pare ca leftards neaga complet existenta unei naturi umane si cred ca suntem blank slates at birth. Natura s-a oprit respectuos la pragul h sapiens, de atunci totul e cultura. Unda verde pentru utopii de tot felul. Gender has nothing to do with sexuality, e un construct cultural. Indivizii aleg sa se identifice ca x si societatea e obligata sa consemneze x in lista de categorii in continua expansiune. Urmeaza si aici stereotipizarea: barbatul alb cishet e opresor / toxic samd (white cishet definite ca si constructe culturale) Minoritarul e cu atat mai pur cu cat urca pe ierarhia opresiunii.
    Toata nebunia asta ar inceta prin simpla recunoastere a faptului ca genul si sexul biologic sunt intr-o corelatie foarte stransa; deci prin admiterea componentei naturale.

    Cand iei natura umana (orice ar fi) ca un dat, adica ca ousia, pasul urmator este atomizarea acestei naturi in monade date”.

    Asta se intampla doar in ideologiile care idealizeaza starea „naturala” a omului. Sociobiologia nu e o metafizica; ceea ce e biologic nu e automat bun sau pur; insa nici nu poate fi ignorat.
    De ce nu ne putem opri aici: „Suntem, din punctul de vedere al naturii, variatii ale acelorasi alele care pot fi mai mult sau mai putin frecvente la un grup sau altul”?

    Faptul ca inchisorile sunt populate cu barbati in proportie de 93% are si cauze biologice care trebuie intelese. Argumentul tau e adus de YEC impotriva darwinistilor; ideea lor e ca teoria evolutiei e o ideologie, ne invata ca doar specia conteaza, nu individul, a dus la lagare de concentrare samd. Insa revenind la metafizici – toate ideologiile fac recurs la ele, inclusiv cele care neaga cu totul componenta naturala. Spre ex:

    selectia istoriei este evolutia spre universalitatea umana si autonomia subiectului rational intr-o comunitate rationala. De la Descartes incoace nu mai ne inchinam in fata mitului. Poti fi de partea viitorului sau de partea trecutului. In primul caz triumfi, in al doilea pierzi

    Urmeaza stereotipizarea: dusmanul de clasa, obscurantistii, reactionarii; cei care continua sa se inchine in fata mitului si sunt de partea gresita a istoriei. E ok sa omori cateva zeci de milioane atata timp cat mergi inainte in marsul asta spre viitor; victimele nu sunt ok chiar daca traiau vieti meaningful si nu faceau rau fizic nimanui.

    Omul ca om este produsul culturii, care reprezinta o colectie de elemente comune care variaza de la un grup la altul.

    Afirmatia asta mi se pare la fel de mistificatoare ca „omul e produsul naturii”. Granitele dintre cultura si natura sunt imposibil de delimitat.

  11. Marcus Crassus says:
    13 martie 2018 la 21:47

    Eddie,

    Haidt nu crede intr-o metafizica a binelui si raului. Din punctul lui de vedere religia este buna pentru ca a cooperarea mareste fitness coeficientul unui grup

    Ca si cercetator e bine ca sta departe de definitiile normative. Fundamentele morale de care vorbeste sunt facts pe care toti ar trebui sa le luam in considerare, indiferent de matricile noastre morale. Discutam de oameni, nu de gaini sferice. Altminteri fiecare se refugiaza in moralitatea proprie si dialogul devine inutil.

    ateimsul pune in pericol o trasatura inscrisa in genele noastre catre cooperare”

    Sunt 100% pentru un stat secular care sa incerce sa stea departe pe cat posibil de orice metafizica, sa supravegheze beehives care apar organic, asigurandu-se ca adeziunea indivizilor e voluntara si abandonarea grupurilor se face fara repercusiuni. Cred in individual rights as the highest value of society, constitutional democracy, personal self-ownership and private property, freedom of speech, self reliance si secularism.
    Mi se pare ca ideea marsului continuu spre universalitatea umana e de natura metafizica, iar statul ar trebui sa opereze cu o definitie negativa a libertatii individuale. Altminteri va sti mai bine ca mine ce-mi trebuie, ca in bancul cu iepurasul „ba, tu iar n-ai sapca”.

    Scepticismul fata de baza metafizica a moralei nu inseamna nihilism.”

    In contextul progresului spre singularity nu vad cum ai putea defini moralitatea altfel decat metafizic. Diferenta pe care o vad fata de metafizica clasica e ca Ideea devine imanenta si aici tind sa fiu de acord – insa nu incerc sa-mi legalizez convingerile religioase.

    Cred ca e mai prudent sa definim autonomia individuala ca un soi de echilibru greu de atins decat ca un punct terminus al istoriei. Astfel voi avea dreptul sa privesc in trecut si sa sap dupa radacini, poate ca in mersul ei de om beat civilizatia umana a pierdut ceva ce poate fi recuperat si reintegrat.

    Haidt crede in morala pe baza evolutionara, dar crede ca noi (prostii?) avem nevoie de un tatic cu batul si morcovul in cer. Atunci pentru cine scrie? Ajungi la teza “opiumjul maselor”, cu diferenta ca opiumul e bun pentru mase.

    Haidt nu scrie normativ. Daca vrem sa ne revizuim matricile morale facem o diagrama cu core values (individual rights si ce am scris mai sus) si incercam sa le rafinam astfel incat sa ia in calcul concluziile cercetarii lui. Poate reusim sa gasim un mod sa fentam simtul loialitatii si al puritatii, legandu-le de niste valori universale, de niste grupuri virtuale care practica activitati inofensive etc. Sau poate ideile astea or sa esueze si trebuie cautat ceva mai eficient; poate calitatea de cetatean universal si dragostea pentru umanitate ca entitate abstracta n-o sa insemne nimic pentru un individ alienat.
    Cand vorbeam de realizarea unei sinteze noi care sa tina seama mai bine de natura umana nu ma refeream la vreun program guvernamental, ci un proiect personal pe care cat mai multi al trebui sa-l urmareasca. Sa caute adevarul, singularitatea, whatever, dar in acelasi timp sa aiba o intelegere a naturii umane, a ceea ce e life advancing.

    Your struggle does not achieve that in my opinion, ci doar deconstruieste adventismul, crestinismul, religia organizata samd. De-asta si bisericile / grupurile virtuale pe care le-ai pastorit s-au cam atomizat, ceea ce in contextul azs a fost un lucru excelent. Adventismul a devenit atat de anacronic, ferit de lumea reala si irelevant incat nu mi se pare sa aiba vreun viitor. Membrii si-au recuperat creierele de la garderoba si au plecat din turma.

  12. Marcus Crassus says:
    13 martie 2018 la 23:36

    Foarte interesant comentariul despre Monet. Aici recunosc ca nu imi sunt clare lucrurile, tocmai de-asta am ales sa ma familiarizez mai bine cu postmodernismul la originile lui.

    Partea frumoasa este ca tabloul poate fi redus la un cod pe calculator, fara ca efectul estetic sa se piarda atunci cand calculatorul il repoduce grafic.

    Dar reproducerea este meaningful numai pentru noi, care percepem pixelii la un anumit nivel de complexitate si recompunem cu ajutorul computerului iluzia unei imagini continue, in perspectiva, asemenea tabloului. Reprezentarile noastre redau aceleasi elemente pe care perceptia le-a facut meaningful.

    diferenta intre Renastere si Secolul Ratiunii este ca de la cel din urma incoace nu ne mai inchinam in fata operei de arta.

    Dar ne e imposibil sa facem afirmatii meaningful in absenta unui limbaj simbolic. Chiar si pentru pozitivisti metoda stiintifica este elevata (aproape de cer) in timp ce superstitiile prestiintifice obscurizeaza, tin de nivelurile inferioare ale experientei.
    Cred ca postmodernii au dreptate cand afirma ca o ontologie pozitivista are in sine un sambure totalitar, iar modernistii au dreptate cand afirma acelasi lucru cu privire la relativismul postmodern.

  13. Marcus Crassus says:
    14 martie 2018 la 07:35

    Eddie, sa explic mai bine ultimul comentariu. Faptul ca percep „adancimea” peisajului, ca arborii se coaguleaza ca si forme pe un background, ca „simt” compozitia ca fiind upright – nimic din toate acestea nu are de-a face cu o abordare stiintifica ci cu faptul ca suntem oameni si percepem lucrurile la un anumit nivel de complexitate. Ca sa aiba sens idei precum autonomia individuala, progresul social, universalitatea etc. trebuie sa iau de bun acel dat al perceptiei care imi spune ca oamenii sunt entitati unitare cu interioritate, capacitatea de a lua decizii etc. Intr-o abordare stiintifica pot merge la infinit spre nivelul micro (celular, molecular, atomic, sub-atomic) sau macro (planete, galaxii, clusters) si voi descoperi noi entitati care se intrepatrund si determina reciproc. Exista o infinitate de fapte stiintifice si daca aleg sa dau prioritate unora (sau sa discut despre matrici morale) e fiindca acele fenomene „shine forth”, striga sa fie luate in calcul din ratiuni care n-au de-a face cu stiinta.
    Haidt e de acord cu Hume cand respinge idealul platonic al trairilor complet subordonate intelectului. Un individ cu leziuni la prefrontal cortex dar cu ratiunea intacta e incapabil de bonding, isi raneste familia si prietenii apropiati fiindca nu mai exista factori emotionali care sa-i genereze o (((ierarhie))) a prioritatilor si e blocat intr-o bucla continua de analizare a optiunilor; in multe cazuri e de-a dreptul meschin facand asta.

  14. Edmond Constantinescu says:
    16 martie 2018 la 19:09

    Marcus Crassus,

    O sa am nevoie de mai mult timp sa raspund la toate comentariile tale. Nu e nevoie sa aduag ca sunt de acord in multe aspecte.

    Vreau sa fac doar o remarca scurta deocamdata. Am spus candva, si o repet, ca avem nevoie de un nou romantism ca raspuns la postmodernism. Ceea ce spui tu, sau Haidt, sau Peterson, succesul lui Trump si al lui Putin, este un semn al vremii ca intram intr-o noua era romantica. Gandesc hegelian: teze-antiteza-sinteza.

    Problema mea este ca istoria ne spune ceva despre pericolele romantismului atunci cand intra in politica. Hitler si Codreanu au fost figuri romantice. Cei care au castigat razboiul si au scris istoria, au facut din nazisti o caricatura, dar adevarul nu este cel din filmul lui Chaplin. De partea stanga, bolsvismul a mostenit romantismul revolutionar al carbonarilor. Exista o mistica a maselor – vezi filmele lui Eisenstein – care este romantica in natura ei, si care a stata la baza genocidurilor pe care le-ai amintit. Sa nu amintesc aici iarasi ca cei care au castigat ambele razboaie au ales sa arunce toata vina pe cei invinsi.

    Andre Malreaux, vorbind despre razboiul civil din Spania, spune ca exista o diferenta fundamentala intre partidele politice bazate pe jocul intereselor, ci cele care isi au radacinile in irational, ca fascismul si comunismul. Malreaux spune ca numai cele din urma pot misca istoria, de unde participarea lui la revolutiile din Indochina si prietenia cu Mao. Banuiesc ca in viitorul apropiat vom vedea iarasi o confruntare istorica intre energii irationale, si cred ca e bine sa le tinem in domeniul esteticii si ideilor.

← Older Comments

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: