Bicentenarul lui Marx si „Marxismul Cultural”
6 mai 2018 5 comentarii
Richard Nixon promovand societatea de consum la expozitia americana din Moscova, 1959. Hrușciov: „Aveti si o masina pentru bagat mancarea in gura”?
Cu ocazia bicentenarului lui Karl Marx vreau sa ridic o intrebare: exista marxism cultural?
Raspunsul este da si nu. Voi incepe cu nu.
Marxismul cultural este o teorie conspirativa care sustine ca URSS, vazand fericirea muncitorului in capitalism, a decis sa inlocuiasca lupta de clasa cu lupta pentru drepturile minoritatilor, animalelor, pamantului, etc. Scoala din Frankfurt si Deconstructionismul francez, cele doua tentacole ale comunistilor (citeste evreii), au inceput sa infiltreze cultura Apusului bazata pe Crestinism. Infiltrarea s-a facut la nivelul academiei, mai intai in Franta si Germania, apoi a trecut Atlanticul. (In mod ironic, tara cea mai ne-infiltrata academic pare sa fie Rusia). Scopul final este gulagul.
In primul rand, atat Scoala din Frankfurt cat si francezi ca Foucault si Derrida erau (si inca sunt) anatema in toate tarile comuniste. Atat dosarele KGB si cat si ale Agentiei, declasificate dupa razboiul rece, arata ca Euro-Comunismul a fost un instrument favorit de propaganda americana in tarile comuniste. Securitatea stia bine cine este inamicul. Puteai sa il pomenesti pe Nae Ionescu dar deveneai suspect daca te laudai cu marxisti ca Lukacs, Garody, Althusser, Marcuse. Nae era roman verde. Ceilalti erau auslenderi.
Mai mult, deconstructionismul francez, mai ales Derrida, Lacan, si Foucault, pare sa fi fost fost instrumnetalizat (uitati stereotipul americanului semi-literat) pentru deturnarea stangii de la agenda economica la una culturala. Cum credeti ca a ajuns dascalul ala frantzuz la Vanderbilt sa sminteasca romani inocenti?
Doi, daca definim cultura Apusului ca fiind curentul care s-a dezvoltat in Europa, incepand cu Renasterea si ajungand la maturitate in Iluminism, Marxismul este parte din ea. Marxismul este universalist.
Trei, Marx a sustinut abolirea cultural-religioasa a Iudaismului, a crezut in avantajul evolutionar al rasei albe, si a fost un entuziast al civilizatiei industriale, adica nu a fost de loc verde. Cine este acum marxist?
Sa trecem la da. Exista un sambure de rationalitate in teoria marxismului cultural. Contrar predictiilor lui Marx, proletariatul european nu a aratat prea mult interes pentru revolutie (cu exceptia celui spaniol, care a fost tradat de Stalin inainte de a fi martirizat de Franco). Scoala din Frankfurt a apelat la psihanaliza pentru a intelege atasamentul sclavului fata de lanturi. Concluzia lor a fost ca acest atasament este o forma de fetisism libidinal, care lucreaza impreuna cu fetisismul ideologic explicat de Marx. Pe scurt, ca consumul este asociat cu erosul in inconstientul consumatorului. Este un fapt pe care industria de reclame il cunoaste bine.
In consecinta, atacurile Scolii din Frankfurt au fost in primul rand la adresa hiper-sexualizarii vietii, culturii, si consumului, in societatile apusene. Nu e nevoie sa amintesc faptul ca aceasta hiper-sexualizare a fost exportata in tarile comuniste ca un instrument de destabilizare. Intrebati-o pe Margareta Nistor.
Pe scurt, marxismul cultural, la propriu, desi a sustinut liberteta sexuala, mai degraba in stilul Renasterii, a fost impotriva sexului de consum si a decadentei culturale a Apusului, in care vedea un veritabil opium pentru popor.
Aici apare un aspect interesant cu privire la fostele tari comuniste. Orice imigrant roman mediu educat este socat de ignoranta publica cu privire la canonul cultural occidental in Europa de Apus si, mai ales, in America.
Pentru majoritatea liberalilor, cultura Apusului este doar o istorie de expropiere si apropiere coloniala a altor culturi. Pana si revolutia stiintifica este interpretata ca o forma de distrugere a mitologiilor indigene, vitala pentru identitatea tribala. Singura universalitate acceptata este cea a dolarului si a electoratului. Universalitatea adevarului rational sau a formelor estetice este vazuta ca o forma de colonialism.
Pentru conservatori, cultura Apusului este traditia locala si, bineinteles, religia. In America, dreapta si stanga sunt de acord ca Apusul inseamna patriarhalismul biblic (care este oriental) si autoritarianism. Diferenta este de atitudine pro sau contra.
Paradoxul dictaturilor comuniste este ca ne-au protejat in spatele cortinii de fier de acesta nebunie. Am continuat sa mergem la concerte si sa citim clasicii, uitandu-ne cu invidie la cei care puteau sa asculte, vizioneze, citeasca, tot ce voiau. Dupa caderea cortinii de fier, ne-am intrebat ce au facut cu libertatile lor. Raspunsul ni l-a dat Scoala din Frankfurt.
oxigen2 
La aniversarea lui Marx, dar de ziua lui Freud (haha!), o fotografie cu nisa de biblioteca publica (din Manchester) in care Marx si Engels au schitat Manifestul.
Ai dreptate, e ziua lui Freud! Marx, Darwin, Freud, trinitatea satanica.
Apropos de Darwin si legatura dintre conceptia lui Hitler si darwinism, aici e introducerea la cartea lui Timothy Schneider despre Holocaust. Are doar cateva pagini, dar mi se pare extrem de interesanta. Este esenta doctrinei naziste, legatura cu filosofia lui Nietzsche si Carl Schmitt, precum si legatura cu darwinismul.
Dă clic pentru a accesa pamantul-negru.pdf
Hitler a fost influențat si de Gutenberg, de a carui inventie s-a folosit pentru a-si răspândi ideologia. Sa nu mai zic de Cicero, Seneca, Iulius Cezar. Chiar s-a crezut ultimul. Esenta doctrinei naziste.
AV,
Multumim pentru link.
Am citit cele 17 pagini si voi inceca sa fac rost de carte. Autorul pare sa evite ambordarea maniheica si hagiografia victimizarii. In ce piveste relatia lui Hitler cu cei trei:
1. Darwin nu susine ca este natural ca o specie sau o rasa sa extermine pe alta. Legatura intre prada si predator este de interdependenta, intrucat cele doua co-evolueaza si predatorul este la fel de necesar pentru sanatatea speciei predate pe cat este ultima pentru hrana celui dintai. Dealtfel, Darwin, un liberal, nu sustine ca societatea umana trebuie interpretata biologic ci cultural.
2. Nietzsche a fost anti-statist, anti-anti-semit, si anti etno-german. Cred ca Hitler a mers mai degraba pe mana sorei lui.
3. Carl Schmitt a oferit intr-adevar teoria juridica a dictaturii, dar stiintele juridice nu sunt politica ci stiinta. Teoria lui Schmitt este imbratisata mai ales de stanga ca un istrument pentru radiografia dictaturilor. In ce priveste notiune ca politica se naste din confruntarea cu inamicul, este un fapt, inclusiv/mai ales in politica partidelor in democratiile liberale. Pe de alta parte, Scmitt a fost un hegelian si vrasmasia e dialectica. SS-ul la denuntat pentru hegelianism si catolicism, pentru care a fost marginalizat spre norocul lui. Scmitt a fost prieten pana la moarte cu Iacob Taube, rabin umanist, cu care a a vut o controversa despre Romani 9.
In rest, Hitler a fost un cititor avid si a scos multe intuitii valide din autorii de mai sus. Asta nu exclude faptul ca a fost un megalo-maniac si un strateg la fel de slab pe cat de arogant. Insa, in opinia mea, stalinsmul si hitlerismul au fost in esenta inevitabile in sec. XX, desi variabilele puteau diferii. Mi se pare ca si autorul merge in directia aceasta. Important este sa le analizam si sa invatam lectia istoriei, nu sa facem hagiografie si filme idioate.