Meandrele lui Broca
20 mai 2019 73 comentarii
„La început era Cuvântul (majusc) și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” In 1,1.
„Căci El zice și se face, poruncește și ce poruncește ia ființă.” Ps 33,9.
Ce este limbajul? Ce sunt sunetele vorbite, semnele scrise, cuvintele transmise în fraze, versuri, cântece, poeme, discursuri, comenzi, doctrine, ideologii, narațiuni? Faptul că gândul sau cuvântul lămâie îmi umple gura de salivă, este o putere miraculoasă a acestui cuvânt sau doar un reflex neurofiziologic de asociere a unui fragment de realitate cu care am raporturi învățate prin repetare?
Limbajul nu este decât al doilea sistem de semnalizare, convențional, oarecum spontan, viu, care poate reda oamenilor într-o formă abstractă și comunicabilă, date despre realitate, care ne influențează simțurile prin primul sistem de semnalizare. Ambele ajung la creier, sunt integrate și ne comunică date aproximative despre lumea în care trăim. Aș zice că este una dintre cele mai mari achiziții, binecuvântări – cum vreți – dar și unul dintre cele mai mari blesteme, năpaste, confuzii, care confruntă omenirea. Totuși, trăgând linie, bilanțul este pozitiv.
Faptul că prin limbaj, cuvinte, putem răni, provoca râsul, porunci, comanda, manipula, nu este o calitate intrinsecă a limbajului, ci a celor care-l folosesc. Metafore nemuritoare, poeme de o frumusețe răpitoare, idei de o profunzime nebănuită, ideologii funeste – toate au fost și sunt transmise prin cuvinte. Ele folosesc gândirea, rațiunea și iraționalul, conștientul, conștiința și subconștientul sau inconștientul oamenilor. Acolo se plămădesc efectele. În Centrul Vorbirii. Broca.
Aceste efecte impresionante nu se extind și asupra regnului mineral, vegetal sau animal, decât dacă au un rudiment de psihism. Animalele domestice răspund, atunci când sunt chemate cu o expresie pentru care au făcut un reflex condiționat de recunoaștere.
Dar asta nu înseamnă că te-ar putea hrăni cuvântul fruct. Desigur, noi avem o puternică tendință de a ne imagina că limbajul și simbolurile sale au puterea pe care o exercită asupra minții oamenilor. Așa folosim frecvent expresii ca „Dă, Doamne!”, „Ce bine-ar fi dacă…”, etc.
‘Wishful thinking’.
Așa s-a născut magia, superstițiile, supranaturalul. Ceva imaginat cu artă, credibil, cu oarecare doză de naivitate, și fără prea mult discernământ, devine tradiție autoritară, de nezdruncinat.
Apoi există prestidigitația, iluziile optice, mentalismul, șarlatania ordinară. Granițele se estompează.
Nu, limbajul, cuvintele, care nu sunt decât semne, simboluri ale unor procese neurofiziologice, nu au niciun efect asupra realității neanimate.
Poemul cu vădit caracter gnostic din primele 5 texte ale evangheliei ioanine afirmă o imposibilitate. Simbolul și simbolizatul, țin de lumi diferite. Cuvântul măr poate trezi imagini, dar nu e un obiect concret care poate fi mușcat.
Pot exista cel puțin două obiecții. Prima ar putea să spună: bine, dar și numele lui Dumnezeu este o abstracție. Nu știm exact care este natura realității care se află în spatele acestui nume. Corect. Trebuie să stabilim clar dacă ne referim la nume sau la realitate.
O altă obiecție ar putea să spună: bine, e o imposibilitate pentru om, care este finit, limitat, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt cu putință.
Care este sensul expresiei: Dumnezeu este Atotputernic?
Existența, lumea, așa cum o cunoaștem noi, are o structură materială și energetică, informațională care se supune unor legi ce pot și au fost descoperite treptat de oameni. Legile naturale nu pot fi eludate. Este o iluzie să-ți imaginezi că există părți din realitatea existentă, animate sau neanimate care se sustrag normelor existente. Dacă, aparent, se întâmplă ceva extra sau supranatural, este numai pentru că nu am înțeles încă legile din spatele acelor structuri și funcții. Realitatea este, cel puțin pentru noi oamenii, infinit de complexă. Dar ea se dezvăluie treptat curiozității iscoditoare a oamenilor.
Legi precise guvernează structurarea materiei și a energiei din relitatea existentă și cunoscută. Este paradoxal, antitetic să spui: atotputernic, depre un Dumnezeu care a conceput realitatea, structurile, forțele, legile lor. Este adevărat că forțe copleșitoare, înspăimântătoare, sunt înmagazinate în real, dar a pretinde că ele nu se mai supun unor legi, că ar putea ajunge la cheremul bunului plac subiectiv este, fie dezastruos, fie un nonsens logic. Un Dumnezeu AtotPuternic este un Dumnezeu care anulează legile, este un Dumnezeu FărădeLege, este un Dumnezeu (ne)-legiuit. Un Dmnezeu care se autodesființează.
Toate acestea sunt cuvinte, prin care noi, oamenii, bâjbâim pe marginea unei realități magnifice, căreia, pentru o clipă, avem șansa nesperată să aparținem conștient.
Despre Sorin Săndulache
oxigen2 
„Constatînd ca orice parte a lumii, ca si lumea toata, sînt stiute, ne apartin în propriu, se pot scrie prin calculul nostru – cultura aceasta europeana, sau greaca, sau cum i se va mai zice, pare a fi dovedit tot ce vroia sa dovedeasca si a fi sfîrsit cu propriile ei întrebari. Cultura noastra a raspuns astfel la întrebarile pe care si le-a pus, descoperind totdeodata noua frumusete, cea formala, cea lineara, de adevar matematic, pe care o cauta în lucruri.
De acum înainte ramîn numai anumite calcule de facut.
Bineînteles, trebuie adaugat ceva aci, pentru sinceritatea discutiei: nu se poate pune în formula nici un lucru decît dupa ce se va fi oprit miscarea. Apele nu se pot scrie decît cînd au înghetat. Viul nu poate fi atins – cel putin pe caile pe care s-a angajat de la început cultura noastra, prin problemele carora le-a cautat o solutie. Dar în afara de obiectivul acesta, de a surprinde viul, obiectiv pe care cultura nu si l-a propus, ea este pe cale sa le atinga pe toate celelalte pentru care cu adevarat si în mod explicit s-a straduit ea. În cultura noastra se gasesc, sau sînt indicii ca se vor gasi, într-o fericita zi stiintifica, raspunsuri la toate întrebarile bine puse. Daca cineva vrea raspunsuri la alte întrebari, trebuie sa le caute într-alta parte.”
C Noica- Mathesis sau bucuriile simple,
pe undeva prin introducere…
Realitatea ultima nu poate fi „atinsa” in esenta ei decat dupa ce a disparut/ fugit. „Disectia” viului este un proces tardiv.
In cealalta parte este evident ca obiectivul acestei culturi geometrice nu este surprinderea viului/ realitatii ci mai degraba liniaritatea -calcului matematic alegeti domnia voastra disciplina, liniaritatea este paradigma care nu poate strapunge existenta inspre structura/profunzimea/esenta ei.
Viul este un ceva ce opune inca o nesuferita rezistenta discursului stiintific…
Omul este sigur ca e atat de aproape de raspunsul final in timp ce obiectul de studiu este inca intangibil…
Ce este constiinta?
Iata intrebarea la care tipul acesta de discurs nu isi va gasi finalitatea.
Neuroni, sinapse, coduri, limbaj, context, structura, sunete, cate putin din astea, totul , si totusi si nimic din acestea….
In timp ce „omul de tip nou”, omul acesta matematic” se incapataneaza sa alerge precum cainele dupa osul artificial intr-o cursa pentru pariuri.
Eu aş scrie peste Statele Unite aşa: „Omul este un animal care fabricã unelte.“ M-au întrebat unii, care sunt foarte filoamericani, ce cred despre americani. Sunt lãcãtuşi cosmici, domnule, le-am zis.”
Petre Ţuţea despre spiritul american
Succes la strans suruburi.
Maine vom fi toti lacatusi cosmici.
„De aceea Kant a putut afirma, într-o zi, un lucru care da socoteala pentru toata cultura noastra: „stiintele nu s-au constituit, scria el, decît în clipa cînd au devenit constiente ca ratiunea nu afla de la lucruri decît ceea ce pune ea în ele.”
„Ratiunea nu afla de la lucruri decît ceea ce pune ea în ele”. Asadar spiritul se cauta pe sine în lucruri. Spiritul are o activitate proprie, pe care ne-o reveleaza lumea. Caci lumea nu este – nu este pentru noi, nu exista pentru stiinta si pentru cultura – daca nu este si în spirit. Lumea nu are nici un înteles, pentru noi, fara constiinta.
Dar, întreba cineva, daca e adevarat ca lumea nu se constituie decît prin constiinta, atunci ce era cînd nu exista nici o constiinta? Ce era în lipsa oamenilor?
Ce era atunci? Nu era stiinta, atîta tot. Daca e adevarat ca exista lum ea? Dar existenta nu are nici un înteles în afara de stiinta. Existenta e o presupozitie a calculelor noastre, o ipoteza data în problemele pe care le discutam. A, existenta mai are un înteles: de prezenta. Dar cine sa spuna ca lumea era prezenta atunci cînd nu existau oameni; din moment ce, tocmai, nu existau oameni? Cine sa ne vorbeasca de o prezenta, daca nimeni nu era prezent?
Atunci, spiritul se cauta pe sine în lucruri. Ar putea parea surprinzator faptul ca se cauta altundeva decît în el; dar nu e nevoie sa credem ca lucrurile sînt atît de departate de spirit. Spiritul se cauta în lucruri, asa cum se cauta într-o figura geometrica, pe care el singur si-o construieste, pentru a-si explicita propriul sau silogism, demonstratia pe care vrea sa o dea teoremei sale. Spiritul se cauta în lucruri numai pentru atît: pentru a se explicita. Natura e un pretext. „Natura, scria un om de stiinta contemporan, pune spiritul la încercare. El raspunde, constituind matematicile.”
C Noica, Mathesis sau bucuriile simple…, cap. – Despre culturile de tip geometric, p 23-24, Humanitas, 1992.
Sorin
„…E benefic, dar nu e neapărat autentic. E ca un fel de aură. În sens spiritual, nu medical.”
Te rog sa dezvolti putin!
Pe de-o parte ca da rezultate, adica vindeca si pe de alta parte zici ca e neautentic. Pai cum devine problema? Adica dupa stiinta mea, diferitele afectiuni psihice au la baza(din punct de vedere al psihiatrului), anumite „defectiuni” aparute in procesul secretiei de neurotransmitatori. Tot psihiatria main stream sustine necesitatea corectiei prin stimulatori chimici sub forma de hapuri. Acuma, nedumarirea vine atunci cand in loc de hapuri ce contin o substanta de baza, pacientului i se administreaza hapuri neutre(evident fara ca el sa cunoasca asta), si surpriza … lucrurile incep sa functioneze. Suntem in situatia in care nu administrarea unui supliment de neurotransmitatori corecteaza starea bolnavului ci in mod „miraculos” as zice CREDINTA, ma rog cum zicea Marele Fictiv „credinta ta te-a vindecat”.
E corecta prezentarea pe care am facut-o si daca am scapat ceva, te rog sa adaugi.
Marius,
Americanii sunt foarte Țuțea (din păcate). ”Lăcătuși cosmici” care cred că pământul e plat și că omul nu a fost pe lună.
Heidegger pentru români. Heidegger (Noica) uită ceva important: știința ca ”joacă” și ”voință de putere”. Și neamțul și românul au fost niște preoți ratați.
„Trebuie, atunci, sa învatam uitarea. Omul care nu stie sa uite nu poate fi lucid niciodata. Drama omului contemporan ni se pare ca nu e alta decît aceasta: nu stie sa uite. Nu abandoneaza nimic. Nu arunca în urma nimic. Vrea sa poarte tot în bratele lui, toate pacatele lui si ale lumii. Asa l-a învatat istoria, spiritul istoric, maladia istorica. Aceasta a fost morala ei: fiecare sa caute omul într-alta parte, cînd îl avea în el.”
Acelasi popa ratat…in aceeasi lucrare
@Edi
Continuam de unde am ramas. Tu spui:
Cand incepi cu „smear campaign” imi dau seama ca te-a deranjat foarte mult ce am spus dar nu ai contraargumente. „Citarea trunchiata” este doar o mantra folosita in acest scop. Eu nu am citat „ca sa dovedesc ca autorul sustine argumentul adaptarii individuale pre-programate”, ci am citat ceea ce trebuia sa-ti atraga atentia, dar amanuntul initial ti-a scapat. Asa cum ti-ai dat seama mai tarziu, prezenta doar a unei copii modificate a genei, HbS, (pe cand cealalta copie este normala) nu este talasemie, si nici nu se soldeaza cu efecte negative semnificative pentru individ. Avantajul este ca atunci cand individul care poseda o copie a genei HbS este atacat de parazitul Plasmodium in diferitele sale forme, acea gena modificata capteaza parazitul si se curbeaza (sickle), astfel ca ea, impreuna cu parazitul, sa fie eliminate de catre splina. Talasemia este un „collateral damage” (nu rezultat al infectiei) care ar putea fi eliminat daca cuplul din zonele predispuse malariei (in care este prezenta si aceasta gena modificata) ar face analize de laborator si ar evita casatoria cand ambii poseda acea gena modificata, sau s-ar abtine de a face copii. Stransa corelatie, ca teritoriu si populatii, intre malaria si HbS ar trebui sa te ajute sa intelegi ca HbS este, cel mai probabil, o modalitate de adaptare a organismului fata de parazitul care il ataca.
Te-am intrebat ce a aparut mai intai, malaria sau sickle cell anemia? Nu te-ai prins ca trebuia sa fii atent cum raspunzi si ai spus:
Ti-am dat apoi timp sa corectezi pentru ca eu eram ocupat cu munca, dar nu ai avut nimic de corectat. Asta arata cat ai studiat chestiunea, adica foarte putin, si de ce ambele tale raspunsuri sunt eronate. In primul rand, malaria exista de cel putin 20-30 milioane de ani (o fosila de tantar purtand parazitul a fost gasita in niste rasini), deci cu mult inainte de aparitia omului, iar unii cercetatori cred ca a existat inca mai timpuriu si ca a contribuit la disparitia dinozaurilor. In al doilea rand, cand ai spus ca „malaria a selectat boala de sange” ai gafat si mai grav, pentru ca boala de sange este cauzata cand ambele gene sunt mutante, 2 x HbS, ceea ce duce la o rata de mortalitate semnificativa. A spune ca malaria a „selectat pozitiv” ceea ce duce la o rata inalta de morbiditate nu este decat o prostioara.
Termenul „selectie pozitiva” a rezultat din speculatia lui Darwin, care a fost invalidata nu mult timp de la publicarea cartii sale „On the Origins….”“It may be said that natural selection is daily and hourly scrutinising, throughout the world, every variation, even the slightest; rejecting that which is bad, preserving and adding up all that is good; silently and insensibly working, whenever and wherever opportunity offers, at the improvement of each organic being in relation to its organic and inorganic conditions of life.” [Darwin 1872, pp. 82-84]. Mai recent, termenul a fost inlocuit cu un alt termen, tot o mantra, numit „selectia directionala”. Daca dai search pe Google, printre primele articole este cel de pe Wikipedia, care spune: „Directional selection occurs most often under environmental changes and when populations migrate to new areas with different environmental pressures.„ Tu nu esti departe de materialistii care afirma pe talkorigins.org ca toate vietuitoarele actuale, inclusiv oamenii, sunt niste mutanti, toti! De asta nu esti capabil sa faci distinctie intre „evidente” si „naratiunile metafizice” ale expertilor care iti „explica evidentele” prin prisma lor materialista.
Privind atent la realitatea obiectiva, legile fundamentale ale vietii includ prezervarea organismului (stasis) si adaptarea la schimbarile de mediu, extern sau intern, printr-o serie intreaga de mecanisme de adapare conform capacitatilor (limitate) pe care le poseda. Cand am avut discutia in studioul tau, vorbind despre incapacitatea teoriei neordarwiniene de a oferi o explicatie viabila a fenomenelor vietii validata empiric, am spus ca in realitate lucrurile se petrec intr-un sens opus. Am amintit atunci ca toate experimentele de laborator nu au demonstrat altceva decat tendinta spre „stasis” si capacitatea de adaptare a organismelor. Am amintit atunci ca si sistemul imunitar este un mecanism de adaptare si supravietuire, dar te-ai grabit sa ma catalogezi, in stilul tau disperat, ca fiind un „anti-vaxer”. De curand, pe Facebook, am postat un link la un articol in care se mentiona ca pana si sistemul imunitar mostenit este capabil sa invete si sa memoreze agentii infectiosi, asa cum procedeaza celulele B si T. Ieri am primit via The Scientist Daily un articol care confirma ceea ce spusesem cu doi ani in urma pe blogul meu pe tema adaptarii bacteriilor, in speta E.Coli, la agentii chimici (Evolutie Darwiniana sau adapatare la mediu?), aratand nu doar ca trasferul pe orizontala este un mecanism de aparare, de adaptare la stress, ci mai mult (si aici priveste atent la „evidenta”), ca in chiar timpul cat bacteria este atacata de catre antibiotic, un sistem de pompare prezent in membrana bacteriei respinge antibioticul pentru a inlesni bacteriei timpul necesar de a gasi „prin preajma” plasmide care sa-i confere rezistenta pe termen lung fata de antibiotic.
Evidentele sunt aceleasi, draga Edi (cum bine spunea domnul Sorin), dar din nefericire tu ai ales sa crezi naratiunile metafizice denaturate ale materialistilor.
„tu ai ales sa crezi naratiunile metafizice”
Iar tu, cum ne spui singur, ai ales sa crezi alte naratiuni metafizice. Care e baiul? Doar dam cu banul intre povesti, nu? Si ne trage neantul la raspundere.
@polihronu
Nu e chiar așa. În timp ce eu privesc atent la evidențe pentru a fi primul care să invalideze, dacă e cazul, narațiunea pe care am adoptat-o, nu văd la Edi nici o preocupare de a examina atent evidențele pentru a invalida narațiunea adoptată.
Si iarasi dai cu capul de un zid imens de ipocrizie. Daca vreunul dintre voi doi a dovedit ca e capabil sa-si revizuiasca fundamental atasamentele metafizice, Edi e acela.
Probabil n-ai fost atent cu metafizica. Era vorba de naratiunea mea în ce privește înțelegerea evidențelor obiective și narațiunea neodarwiniană a lui Edi.
Absolut atent: „naratiunea ta” e inca tributara masutei cu nisip. Edi a inceput, ca noi toti, tot acolo – dar a demonstrat ca e capabil sa creasca. Daca vrei sa te bati cu neodarwinismul lui Edi, nu o poti face din mijlocul masutei cu nisip, inchipuindu-ti ca cineva sta sa coboare foc din cer peste cine stie ce balauri ideologici. Edi te va bate intotdeauna cu mina la spate cita vreme nu cresti si tu.
He did it every time, didn’t he? 😅
Pentru cineva care si-a luat-o nu o data in freza chiar si de la un amator intr-ale stiintei ca mine, esti cam vesel. Poate ai o comotie 🙂
Adrian,
Filozofezi.
Când mutatia este pe un singur cromozon este T-minoră. Când e pe amândoi e T-majoră. T-majoră oferă avantaj împotriva malariei dar te omoară anemia. T-minoră oferă avantaj împotriva malariei dar te lasă să ajungi să faci copii.
Argumentul aici este că procentul de 1/4 populație confirmă exact predicția neodarwiniană.
Cât despre revizuire o fac tot timpul pe ici pe colo, chiar și prin punctele esențiale. Exemplu: junk DNA; numai că recunosc funcția reglatoare numai în vecinătatea cromozonului. Celelalte acționează ca transpozoni și retro-transpozoni, dar mi se pare că mecanismul e aleatoriu (supus selecției). Nu că ași fi om de știință, dar mai pun și eu mâna pe carte din când în când.
Cât privește credibilitatea, bănuiesc că cei care au avut o contribuție la dezvoltarea unui domeniu speializat este mai probabil să aibă dreptate decât misionari cu PhD-uri cu agendă ideologică de la tink-tancuri creaționiste sau predicatori otrăviți de aiurea.
Când o contraziceam pe profa de naturale lamarckiană că Engels nu a avut dreptate în Dialectica Naturii mă bazam pe lecția de genetică. Când am înțeles genetica evoluționară am făcut un pas înainte. Mi se pare deasemenea că toți teologii și gânditorii creștini moderni sunt de acord cu mine. Vezi răspunsul lui Jordan Peterson către un tânăr baptist: ”Evolution is a killer”. Nu încerca să contrazici evoluția că nu ai nici o șansă.
Eu îmi iubesc biserica așa cum iubea Kent pe regele Lear, fără iluzia că cununa de paie a regelui nebun înseamnă ceva. Voi perpetuați o iluzie.
Baah. Să stai la Păltiniș, să bei horică cu mitropolitul, să îți spele picioarele intelectualii dâmbovițeni cu disfuncții erectile și profesoare de română în criză de menopauză, sub privirea blândă a securității din Sibiu, și să comentezi problemele contemporaneității. Plictisos.
“Voi perpetuați o iluzie.”
Voi? Sunt singur.
Adrian,
”Sunt singur”. Domnul și-a păstrat 7000. În peșteri.
Pentru că răspunsul meu a fost incomplet, vreau să îți amintesc că bacteriile au un mecansim de translație (sper că româna mea e corectă) deci de evolutție diferit de al eucariotelor, la care transferul pe orizintală și repararea DAN-ului se face prin mitoză/meioză. Același lucru se poate spune despre CRISPR, se găsește doar la bacterii. De aceea nici un biolog nu acceptă noțiunea că bacteriile au evoluat în eucariote. Numai voi, creaționisștii, vă bateți cu omul de paie ”de la microb la microbiolog” și colectați citate scoase din context despre ecoli și transfer orizontal
Observ de asemenea că nu înțelegi limbajul biologiei, probabil pentru că l-ai învățat de la creaționiști. Credeam că înțelegi ce spun cu privire la selectarea unei mutații în confruntare cu mediul ostil (malaria). Argumentele – evidențele – tale sunt aduse în universul alternativ pe care l-am explorat la Andrews. Sentimentul era că mă aflu la 1500 ani lumină de realitate, probabil în Orion.
Edi,
Ceea ce spui este lamentabil. Nici măcar nu pot să spun că filozofezi.
Nu filozofez.