Războiul cultural în țara houyhnhnm

horsepeople

Jonathan Swift (1726), redă răspunsul lui Gulliver la întrebarea regelui houyhnhnm despre cauzele războaielor în Europa.

Diferența în opinii a costat multe milioane de vieți: de exemplu, dacă carnea este pâine sau pâinea este carne; dacă sucul unui anumit bob este sânge sau vin; dacă fluieratul este un viciu sau o virtute; dacă este mai bine să săruți un stâlp sau să-l arunci în foc; care este cea mai bună culoare pentru o haină, negru, alb, roșu sau gri; și dacă trebuie să fie lungă sau scurtă, îngustă sau largă, murdară sau curată; și multe altele.

Nici un război nu este atât de furios și sângeros, și de o continuitate atât de îndelungată, ca cele cauzate de diferențele de opinie, mai ales cu privire la lucruri irelevante.

Europa lui Swift pare să se fi vindecat, dar virusul i-a infectat acum pe houyhnhnms, într-o formă mutată numită război cultural. Este furios, nu pare să se termine curând, și este pentru lucruri irelevante.

Episcopul Thomas Paprocki a interzis recent lui Michael Madigan, președintele camerei reprezentanților din Illinois, și John Cullerton, președintele senatului, să mănânce din pâinea care este carne, în dioceza lui, din cauză că cei doi legislatori nu cred că embrionul este persoană.

Termenul pro-life este un eufemism orwellian. Nu doar pentru că, așa cum spune personajul lui Swift, ”a costat multe milioane de vieți” și pentru că respectul abstract față de viață implică disprețul în fapt față de femeia redusă la statutul de șeptel. Însă, mai ales, pentru că, în concepția episcopului, opinia viața începe la concepție trebuie înțeleasă în aceiași termeni ca ”dacă carnea este pâine sau pâinea este carne; dacă sucul unui anumit bob este sânge sau vin”. Ambele dileme au la bază ceea ce Bertrand Russell găsește a fi greșeala fundamentală a oricărei  metafizici, iluzia că există o legătură magică între sintaxă și structura lumii.

Să luăm ca exemplu propoziția: pâinea este carne. Carnea și pâinea sunt substantive – purtătoare de substanță. Substanța se află în substantiv. Metafizicianul crede că se află în pâine și în carne. A nu se confunda cu ceea ce se vede la microscop sau se separă în laborator. Preotul nu se coboară la lucruri vulgare ca polizaharide sau aminoacizi. Invocația sacramentală operează la nivelul substanței, care este separată de predicatele ei așa cum subiectul și predicatul sunt separate în propoziție. Dacă putem schimba subiectul în propoziție fără să schimbăm predicatul, invocația sacramentală schimbă substanța pâinii fără să schimbe compoziția chimică.

Asemenea finețuri teologice au costat multe milioane de vieți, dar protestanții și catolicii nu se mai bat pentru ele. Însă războaiele Domnului nu s-au terminat. Pâinea este sau nu este carne, vinul este sau nu este sânge, dar embrionul este persoană.

Este cuvântul persoană o abstracție sau se referă la o substanță metafizică care precede și transcende biologia? La fel ca în cazul pâinii și vinului, transcendentalul de aia e transcendental pentru că nu se vede, și ce nu se poate vedea se poate impune.

Dacă persoana metafizică nu se vede la microscop, persoana fizică se dovedește în precedente judiciare. Bătălia se duce acum pentru un caz câștigat în Curtea Supremă în care embrionul să fie considerat persoană fizică. Strategia este ca cineva să fie condamnat pentru discriminare fetală. În cazul acesta fetusul a fost tratat ca persoană fizică.

Dacă vă întrebați de ce au devenit albii de extremă dreaptă atât de îngrijorați că negresele fac mai multe avorturi decât albele, nu este din cauză că li se pare că sunt prea puțin negrii în pușcării. Ei vor precedentul în care cineva este condamnat pentru discriminare rasială din cauză că a avortat un fetus negru.

Aceasta va fi dovada că embrionul este considerat  persoană fizică în jurisprudență. Americanii nu le prea au cu subtilitățile metafizice dar ca avocați nu-i bate nimeni.

Și apoi pot să se înmulțească yahoos  de zece ori cât houyhnhnms căci îmi voi strica grânarele (pușcăriile private)  şi voi zidi altele mai mari ; acolo voi strânge toate roadele (profiturile) mele. Episcopul știe mai bine decât predecesorii săi medievali de care își bătea joc Swift.

92 Responses to Războiul cultural în țara houyhnhnm

  1. Mariana Maritoi says:

    Legea radicală aprobată de guvernatorul statului Illinois o întrece și pe cea dată în ianuarie de statul New York. Această lege permite avortul în orice moment al sarcinii pe motivul ,,sănătății” mamei.

    Însă, ceea ce este poate cel mai crud, este faptul că legea permite avortul prin procedura nașterii parțiale. Cu un forceps, bebelusul este tras de câte un picior pâna cand ambele membre inferioare ies în exterior. După ce umerii și bratele ajung și ele în exterior, adică tot corpul copilului (mai puțin capul) este în afara mamei, doctorul penetrează craniul copilului, mai exact străpunge cu un instrument ascuțit scalpul acestui, urmând ca apoi să aspire creierul bebelușului. Copilul este astfel decerebrat, moare și poate fi extras complet din vaginul mamei.

    https://www.liveaction.org/news/illinois-house-passes-abortion-worse-new-york/?fbclid=IwAR1i42YLf9-t1esIJQNgVL-vLjUi2cnSh7IgSDNqF2fCNiVrqtyrWfokvVE

  2. Nu e neaparat ca in cazul unor restrictii privitoare la avort, femeia sa fie redusa la statutul de septel. Dpdv legal, nu femeia ar trebui sa raspunda in cazul unui avort, ci medicul care il face. Si asa s-ar rezolva problema. Nu sunt pentru interzicerea totala a avortului. Adica in caz de pericol la viata mamei, in caz de viol, incest etc, atunci sunt de acord sa existe posibilitatea avortului. Dar avortul la cerere, pur si simplu fiindca parintii sunt egoisti si nu mai vor sa hraneasca o gura in plus, e ceva monstruos si ar trebui limitat cumva. Si repet, asta se poate face foarte simplu, NU pedepsind femeia, ci medicul.

  3. Ideea ca punand niste limite avortului inseamna sa introduci securistul in cabinetul de ginecologie e gresita. E ca si cum ai spune ca oamenii legii n-ar trebui sa urmareasca niciun infractor ca atunci s-ar incalca dreptul la intimitate al infractorului.

  4. Mariana,

    Descrierea grafică a avortului partial, o situatie extrem de rară, este un cârlig emoțional. Medicul care sfătuieste femeia să aibă un avort în ultima fază, știe de ce o face, și bănuiesc că dacă femeia a așteptat până aici nu a făcut-o din cruzime ci pentru că vrut copilul. Dă medicului ce este al medicului și cezarului ce este al lui. Cezarul căruia nu-i pasă de copii flămânzi și iliterați din US și biserica care îi abuzează sexual nu au ce căuta în povestea asta.

    Cu privire la Illinois, lasă-mă pe mine să vorbesc.

    Mai întâi, ai aici lista abuzurilor sexuale ale preoților catolici din arhidioceza și diocezele din Illinois. Este doar vârful Icebergului, pentru că biserica a făcut tot timpul obstrucție de justiție, ceea ce este crimă federală dar biserica se pare că e deasupra legii. Vei găsi 23 de cazuri în dioceza lui Thomas Paprocki – Springfield. Numărul este deja incredibil pentru o singură dioceza, dar lista reprezintă, cum am spus, doar vârful Icebergului. De aceea nu pot deschide Liveaction fărăr să vomit.

    Cu privire la legea ”radicală” din Illinos, mai întâi, Illinois nu este Chicago. Illinos și Indiana sunt zone agrare sărăcite din cauza muncii ieftine a imigranților mexicani din California sau a importurilor de alimente care se vând mai ieftin decât cele domestice. Mai rele sunt zonele post-industriale, post-apocaliptice, ca aici, la numai câțiva km. de Chicago. Ce vezi în realitate e mai rău decât ce vezi în poze. Oamenii sunt săraci și needucați, singura consolare sunt drogurile, alcoolul, și religia. nu au acces la educație sexuală și anti-concepționale, care, da, sunt legale, dar și piedicile sunt codificate de legi locale. Rata sinuciderilor în US arată că 80% sunt bărbați albi working-class din mid-west. Te miri că femeile fac avort? De ce nu se îngrijorează popa din Springfield că îi pleacă credincioșii în iad cu un glonte în cap și se îngrijoreză că femeile care rămân nu mai respectă porunca ”creștețiți și înmulți-ți-vă”, și își trimit embrionii în limbo. Se teme că rămâne biserica fără băieți de cor?/s

    În ce privește legea, avortul este legal, dar clinicile de avort autorizate selectiv sunt de fapt capcane în care femeile sunt hărțuite și umilite de obicei până la lacrimi. Legile pe care le aboleste măsura ”radicală” au ca scop hărțuirea femeii.

    De exemplu, majoritatea femeilor care caută avort sunt femei sărace, care au deja câțiva copii, cu un soț abuziv sau abandonate de soț. Legea din Illinois cere consințământul soțului. Soțul nu e de găsit sau, mai rău, folosește momentul să arate soției că el e bărbat în casă, măcar că ea muncește și el bea. Așa că, Mariana, camerele și guvernatorul din Illinos au votul meu la viitoarele alegeri.

  5. AV,

    Nu e nevoie să-ți spun că securistul a intrat în cabinetul medicului în România. Vocea Americii și Europa Liberă ne spuneau atunci că în US ce este între medic și pacientă rămâne între medic și pacientă. Nici soțul, cu atât mai puțin Statul, nu are voie să afle decât, în cazul soțului, cu consințământul soției. Însă se pare că America este acum asaltată de fascism.

    Legile care criminalizează medicul vin la pachet cu legi care criminalizează neglijența femeii față de fetus (Alabama, Georgia, Indiana). Legea din Georgia criminalizează femeia care merge în alt stat pentru un avort. Dacă medicul nu are voie să facă avort, femeia apelează la mijloace empirice, ceea ce un procuror isteț va dovedii că a fost neglijență criminală. Mai mult, orice avort spontan va trebuii investigat pentru suspiciune de neglijență. Femeia va aștepta în pușcărie până se va termina investigația și dacă nu va putea dovedii nevinovăția va rămâne acolo pe viață. Prezumția de nevinovăție nu se mai aplică. Într-un cuvânt, fascism.

    Nu e nevoie să adaug că avortul empiric pune viața femeii în pericol.

    Astfel de legi nu pot fi implementate fără să bagi poliția în cabinetul medical.

  6. Problema e spinoasa si nu usor de rezolvat. Dar cred ca solutii ar exista. De exemplu, in loc de puscarie, se poate introduce amenda ca pedeapsa pentru parintii care fac avort. O amenda grasa, care sa-i usture bine de tot la buzunar, ar descuraja avortul la cerere poate chiar mai mult decat puscaria. Se pot gasi solutii. Pe de alta parte, desi cum am spus, nu sunt pentru interzicerea totala a avortului, mi se pare de asemenea total nedrept sa lasam viata copiilor nenascuti la discretia totala a altora, fie acestia si parintii lui. Trebuie sa existe niste limite si pentru asa ceva. Asa cred.

  7. Iar chestia asta cu ”nasterea partiala”, de care nu stiam, daca e adevarata e intr-adevar hidoasa. Nu poti sa mergi pana aici. Eu sunt adeptul bunului simt, nu sustin niciun fel de excese, nici de o parte, nici de cealalta. Si cum am spus, masuri de bun simt si lipsite de radicalism pentru a proteja viata celor nenascuti cred ca se pot gasi, daca se vrea.

  8. Edi Constantinescu, probabil ca intr-adevar nu exista nicio conexiune magica intre sintaxa si structura lumii, insa consecinta funesta a acestui fapt este ca lumea nu poate fi inteleasa. Sigur, intrezarim deja asta prin intermediul teoriilor fizicii moderne care se multumesc cu un formalism matematic abstract, in loc sa incerce a intelege prin imaginatie, fiindca imaginatia sau facultatea de a imagina este singurul mod in care noi oamenii putem intelege. De aceea, tocmai fiindca nu exista conexiune intre sintaxa si structura lumii, noi nu putem intelege cu adevarat lumea.

  9. Ianis says:

    Tu înțelegi ce ai scris?

  10. AV,

    1. Orice sistem fascist începe printr-un apel populist la valorile familiei/bisercii. Scopul fascismului este abolirea spațiului public al rațiunii. Pentru aceasta trebuie să arate că spațiul privat este victma spațiului public si are nevoie de un apărător autoritar și o societate militarizată. Fscismul apelează la emoții viscerale (naștere parțială) și se prezintă ca apărător al victimei, care este victima libertăților moderne și al răului abstract întruchipat în ea.

    2. Ca medic, ești de acord că există o deosebire între realismul metafizic al lui Aristotel și medicina modernă care este nominalistă, ca în articolul colegului tău despre gâlceava dintre filozof și neurolog. Mi se pare că inteligibilitatea organismului uman este bazată pe a doua.

  11. Bun dar, din cate inteleg eu, nominalismul presupune tocmai acest tip de cunoastere intrumentala, nu ontologica, a realitatii. Care realitate ramane de fapt, in fundamentele ei, necunoscuta. Fiindca nominalismul tocmai asta spune :ca toate ideile si imaginile noastre, toate conceptele sunt doar nume. Nu exista o realitate ontologica in spatele lor. Si atunci ramanem cu cunoasterea ca instrument al mintii, dar o cunoastere inchisa in propria ei subiectivitate. Fiindca orice intelegere are la baza conceptul, ideea. Dar conceptul e doar un nume. Si atunci…

  12. ”Fara Dumnezeu, omul ramane un biet animal rational si vorbitor care vine de nicaieri si merge spre nicaieri” – Petre Tutea.

  13. Mai bine un nicăieri (and deal with it), decat un undeva imaginar. Daca tinem neaparat la dualitatea spirit materie, exista o paradigmă mai sănătoasă, anume că suntem aici să integram spiritul in materie, nu sa scăpam de materie si sa trăim ca spirit pur cândva. Materia doare, știu.

  14. Cu Dumnezeu ce e?

  15. Asta o zic eu care iubesc imaginarul si îl explorez.

  16. ”A rose is a rose is a rose”. Asta e metafizica. Tautologie.

    Dacă vrei sa evadezi dintr-o închisoare trebuie sa cunosti mai intai planul clădirii, securitatea, etc. Dacă vrei să ieși din pestera lui Platon trebuie sa incepi prin a intelege ca limbajul este un joc de simboluri si care sunt regulle jocului.

    Sau poti sa iei heroină și să te visezi Edmond Dantes.

  17. Cândva, o amfitrioană din Bucuresti m-a invitat sa întâlnesc la ea acasă, înttr-un gup de intelectuali în criză de andropauză și femei cu propleme hormonale, pe cineva care îmi va ”schimba viața”. Am întâlnit pe cineva care vorbea mult si nu spunea nimic: PȚ. M-a plictisit.

  18. Materia doare pentru că e vie. ”Puțină otravă face somnul dulce, mai multă otravă face moartea dulce – spune ultimul om și clipește din ochi.” Also sprach Zaratustra.

  19. alterego1968 says:

    Chestiunea avortului e doar una din temele propuse intru distragerea atentiei marelui public, in lupta pentru hegemonie dintre universalism si nationalismul luminat. Arsenalul „ingineriei constiintei” e mult mai stufos. Ambele viziuni ideologice urmaresc sa domneasca peste constiintele oamenilor si ambele sunt in egala masura de perfide.
    Ca si cum ar fi trecut jde mii de ani de la experienta laboratoarelor comuniste, de formare a „omului nou”, istoria care nu poate fi altminteri decat noi (repetitiva si automata), se inscrie pe o noua traiectorie a utopiei sociale.
    Nu va amagiti, nu binele comun ii mana pe dansii in lupta ci … follow the money.
    Universalistii, in efortul lor de a-l crea pe homo universalis ca substitut al omului nascut din nou, ne momeste cu declaratii sforaitoare despre drepturi si ne „elibereaza” prin corectitudine politica. Ceilalti, in aceeasi maniera, ne indeasa in rucsac „tablele legii morale”, ca sa ne elibereze „usurand” poverile noastre.
    Ce nu inteleg nici unii nici altii, e ca oricata manipulare vor scuipa in obrazul Adevarului, acesta nu va umbla vesnic, prin piata publica, cu capul spart.
    Desi am opinii diferite in privinta modului in care trebuie privit „nenascutul”, ma rog nu cred ca ar fi vreo noutate, ma aliniez pozitiei sale in ceea ce priveste limitele de competenta ale statului.
    Nu este treaba statului sa domneasca peste constiintele oamenilor, treaba lui este sa asigure ordinea sociala, sa legifereze si sa administreze legi pentru cei nascuti. Nenascutii nu pot intra in conflict cu legea. Cand statul isi extinde autoritatea in astfel de zone, se substituie adevaratei autoritati, Constiinta. Nu are el a se ingrijora in ce priveste capacitatile Constiintei de a regla lucrurile. Asta e evident pentru oricine a ascultat macar o data marturisiri ale celor care au trecut prin experienta avortului. Constiinta va stabili cu precizie chirurgicala cum sta treaba cu drepturile tale asupra propriului tau corp, dar si cu responsabilitatile inerente ce insotesc aceste drepturi.

  20. alterego1968 says:

    Am opinii diferite fata de Edi. Ma ucide optiunea de autocorectie cand dactilografiez. Se poate anula?

  21. alterego1968 says:

    „Materia doare pentru că e vie. ”Puțină otravă face somnul dulce, mai multă otravă face moartea dulce – spune ultimul om și clipește din ochi.” Also sprach Zaratustra.”
    Era consumator fruntas pe ramura, asa ca e greu de combatut!

  22. alterego1968 says:

    AV
    „Bun dar, din cate inteleg eu, nominalismul presupune tocmai acest tip de cunoastere intrumentala, nu ontologica, a realitatii. Care realitate ramane de fapt, in fundamentele ei, necunoscuta. Fiindca nominalismul tocmai asta spune ca toate ideile si imaginile noastre, toate conceptele sunt doar nume. Nu exista o realitate ontologica in spatele lor. Si atunci ramanem cu cunoasterea ca instrument al mintii, dar o cunoastere inchisa in propria ei subiectivitate. Fiindca orice intelegere are la baza conceptul, ideea. Dar conceptul e doar un nume. Si atunci…”

    Si atunci … vezi Pribram si vezi Bohm, care se bucura de simpatia lui Pembrose, prietenul lui Edi. lucru care ar trebui sa-l legitimeze in ochii dumitale. Modelul holografic al creierului si al universului aduc lumina in anumiti intunerici dar per ansamblu… adancesc Misterul!

  23. alterego1968 says:

    „Dacă persoana metafizică nu se vede la microscop, persoana fizică se dovedește în precedente judiciare”

    Bun daca persoana metafizica nu se vede-n microscop, ce valoare mai au „precedentele judiciare”(ca sa nu mai vorbim de persoana fizica), care la scara Universului sunt doar o „clipa” , vorba prietenului nostru comun M.E. Nu sut ele pulberea ce joaca in imperiul unei raze? Si apoi bine, bine maestre… da’ cine-i Raza? Adica permiteti-mi, va rog sa readresez o intrebare (pe persoana fizica) : daca odata s-o data, tot se stinge becul, care mai e rostul zbaterilor noastre, ma rog ale dvs. in cazul de fata? Adica de ce nu faceti apel la binecuvantarile Naganului? Ar fi util sa ne prezentati motivele dvs., nu de alta da’ filosofia dvs. de viata, ar putea trimite pre multi in bratele lui. Ca unul care doreste sa accentueze mai mult pe chestiunea responsabilitatii, decat pe aceea a drepturilor, intreb daca ati avut vreo neliniste(nu metafizica, de buna seama), in privinta asta?
    Va multumesc!

  24. mariusandy says:

    „Nu există o procedură împotriva trădătorilor metafizici.”

    Emil Cioran în Tratat de descompunere

  25. alterego1968 says:

    Avem mereu disponibilitatea de a sacrifica esenta, ca sa asiguram supravietuirea nimicului(vorba cantarii: „nimicul nu va pregeta sa scartaie desi e uns…intre o votca s-un discurs”), mai ales cand suntem tineri, cand suntem „tari”, deci nu-i asa, de ce sa nu luam poveri in spate. Vorba aia „Pai unu-i prost si altu’ nu?” Si culmea e ca esenta se va lasa mereu sacrificata, aproape ai zice… ca e prietena noastra, ori nu-i asa…ce dovada de dragoste e mai mare, decat ca unul sa-si dea viata pentru prietenii sai.
    Am revazut recent o cunostiinta care se impotriveste cursului firesc al lucrurilor, asa ca beneficiind de ultimele realizari in domeniul chirurgiei plastice, si-a intins fata, si-a tuguiat buzele, si-a marit tatele, si-a taiat burta si in final chiar curul. E trecuta de 70 de ani si cu toata zdroaba asta de a se tuna, arata groaznic, mutilata deopotriva de bisturiul plasticianului si de cel al propriei inconstiente. Oricat de mari inotatori am fi(am facut vreo 8 ani de performanta), si oricat de multa dragoste de gioaghing ne-ar anima sau oricata apnee am inghiti, cursul implacabil al evenimentelor ne conduce catre punctul terminus. E un proces cu multe iteratii care urmareste ajungerea noastra la cunostiinta deplina. Dupa ce treci de o anumita varsta, pentru ca vezi mai clar, ori pentru ca ai obosit, ori mai curand pentru ca ai vederea imbunatatita, urmare a faptului ca nu mai ai puterea sa duci pe umeri atatea poveri, incepi sa mai lasi din ele … pe drum. Cel putin asa ar fi de bun simt, da’ moda-i moda, te pui cu te-ncurci? Chiar si asa…vremea va veni!
    Pare intristator, da’ poate nu-i o veste chiar asa rea!

    Nu-i nimic personal!
    Stiu ca suna ca dracu’, da’ faceti-mi beneficiul de a privi mai atent, poate vedeti chiar un elogiu adus ratiunii!

    Pax vobiscum!

  26. alterego1968 says:

    „Nu există o procedură împotriva trădătorilor metafizici.”

    Sa nu ne grabim ca la cat de inventiva-i lumea….

  27. mariusandy says:

    Alterego
    – Cand suntem „tari”…
    in taria voastra sta slabiciunea

    citeste vulnerabilitatea

    “De altfel este de mirare cum nu înnebunește omul când zboară”

    Aurel Vlaicu in 1911 in euforia cuceririi norilor….

    Omul deseori confunda norii cu cerul

  28. mariusandy says:

    Dealtfel dorul frangerii limitelor este dorul dupa zeu…

  29. alterego1968 says:

    Dorul dupa zeu, asa cum il numesti tu, este dorul dupa tine, dupa adevaratul tau sine, care locuieste in tine dar este acoperit de mii de straturi de prejudecati. Pe masura ce renunti la ele, lumina care esti incepe sa straluceasca, iar tu devii din ce in ce mai constient de adevarata ta identitate, devii constient ca esti cu adevarat viu, si ca totul in jurul tau traieste, este Viata, asa cum si tu esti Viata, abordarea ta in ce priveste realitatea(vorbesc aici despre cea materiala), se va schimba fundamental, pentru ca vei sesiza ca intregul univers este viu si ca traieste ca intreg, vei renunta la ideea ca tu esti „altul”. Cand zic asa nu insemneaza ca renunti definitiv la individualitate, ci ca te bucuri sa faci parte din intreg, constient de valoarea ta infinita, pe care bucuros o pui in slujba intregului, pentru ca in mod straniu ai sentimentul ca intregul esti chiar tu. Nu mai ai nevoie de inlocuitori ca sa simti ca esti viu, nici bautura, nici mancare, nici sex, nici stupefiante, nici roller coster, nici zbor cu avionul, nici stralucirea starului rock, nici recunoasterea intregului mapamond, nici militantism pentru te miri ce ideal. Nevoia ta de sens va fi deplin satisfacuta, si tot ce va gasi mana ta sa faca, va face cu toata puterea Intregului, nu mai ai nevoie de eroi, de zei, de modele, de surse de autoritate, de conducatori mesianici. Nu vei mai avea nevoie de surogate gen Sabath, pentru ca intri in Sabath cand doresti. Sabath-ul este o stare de pace greu de descris in cuvinte, e o stare in care simti ca nimic nu te poate atinge, ca esti indestructibil. Apoi, daca privesti in jurul tau, vei avea nu senzatia ci certitudinea ca totul e viu, ca pielea bratului tau are ca un soi de aura, si de neexplicat vei sti cumva ca ea e vie, daca privesti o planta, ori vreun obiect din jur vei avea aceeasi senzatie, adica e gresit sa zic senzatie, pur si simplu cunosti cu certitudine acest lucru. Mai mult, chiar lumina soarelui care patrunde prin fereastra odaii tale, iti va spune ca e vie si tu vei sti ca e asa. Nu inseamna ca obiectele isi schimba forma ori culoarea, nu, iarba e tot verde, cerul tot albastru, lumina tot alba etc, dar un alt fel de verde, un alt fel de albastru si altfel de alb. Fetele oamenilor, in schimb, le vei vedea usor intunecate, cu aspect mai degraba cadaveric, fara vreun rictus, sau vreo deformare, insa suferinde. Desi par a fi in viata vei avea cumva sentimentul ca sunt morti, sau aproape morti. Atunci vei face in mod limpede si definitiv care este diferenta dintre Viata si viata. Daca incerci sa clasifici, sa pui in categorii, aceasta stare te va parasi usor usor, lasand in urma sa un imens regret, si teama. Cu cat teama ca te va parasi devine mai mare cu atat accelereaza procesul de revenire la „normal”. Sigur ca nu e posibila si nici nu-i indicat sa ramai in aceasta stare in permanenta, insa conectarea la sinele tau autentic trebuie sa se faca cat de des e posibil, in afara situatiilor in care ai de rezolvat o situatie practica. Faptul ca te abandonezi Sinelui, nu va afecta catusi de putin functiile gandirii tale, dimpotriva acuitatea ei se va mari, vei observa mult mai usor unde exista contradictii, vei indrazni sa te bazezi din ce in ce mai mult pe judecata, pentru ca ea se va dovedi din ce in ce mai des aproape de adevar si va da solutii din ce in ce mai valoroase pentru situatiile practice ce se cer rezolvate. Dar trebuie stiut din start, ca atunci cand mintea, asa cum o stim din realitatea de zi cu zi, isi face loc in acea stare de liniste, acea stare te va parasi, ca si cum mintea egoista(care are ca fundamente teama si dorinta de putere) ar fi instr-o stare profunda de incompatibilitate, incompatibilitate fara putinta de reconciliere. Nu inseamna ca in starea de Liniste, judecata e oprita definitiv, nu dar e altfel, esti intr-o permanenta stare de uimire, aidoma unui copil, descoperind cu uimire, la fiecare pas o noua realitate, este o judecata subordonata intregului. Sigur termenul de subordonare suna rau, de fapt nu despre asta e vorba cu adevarat. Poate ar fi mai corect sa zic ca e o forma de abandon, dar abandon privit ca forma de eliberare. Dupa ce vei da jos poverile din spate, te vei simti infinit mai liber decat Aurel Vlaicu in zbor, si vei lua bucuros „jugul” acelui Om, nu-l vei accepta, ci-l vei dori.

  30. Cand statul isi extinde autoritatea in astfel de zone, se substituie adevaratei autoritati, Constiinta. Nu are el a se ingrijora in ce priveste capacitatile Constiintei de a regla lucrurile. Asta e evident pentru oricine a ascultat macar o data marturisiri ale celor care au trecut prin experienta avortului. Constiinta va stabili cu precizie chirurgicala cum sta treaba cu drepturile tale asupra propriului tau corp, dar si cu responsabilitatile inerente ce insotesc aceste drepturi.

    That is the point. The rest is silence.

  31. Ma ucide optiunea de autocorectie cand dactilografiez. Se poate anula?

    Și le-a vorbit iarăși în pilde…

    Bulă acuzat de viol.

    ”Inculpat Bulă, cum ați putu face o asemnea faptă abominabilă”?

    ”Animalul din mine îmi spunea s-o, conștiința să n-o, animalul s-o, conștiința să n-o… ș.a.m.d.

    ”Hai domle, las-o dracului de conștiință și spune cum a fost”

    ”Vedeți, asta a fost și greșeala mea.”

  32. Bun daca persoana metafizica nu se vede-n microscop, ce valoare mai au “precedentele judiciare”

    Falsa dilemă a lui Kirov.

    Nici Pi nu se vede. Și orice ipotenuză este ipotetică. Dar inginerul folosește geometria (o disciplină ipotetică) și nu măsoară cu palma și ochiul.

    Descartes: Lumea este adusă sub puterea eului care gândește, când este supusă legilor gândului, peste care eul are putere.

    Obiectul metafizicii este subiectul. Cine sunt eu? R: Cel care gândește. Cine gândește? R: Voința de putere. Ce este puterea? R: Cunoaștere. Ce sunt precedentele judiciare? R: Intersubiectivitate gândită.

    <blockquote:

  33. “Nu există o procedură împotriva trădătorilor metafizici.”

    Există. Vezi procesul lui Galileo, 1630. ”Biserica a fost mai rațională decât Galileo în sensul rațiunii cum era definită” (adică metafizica), a declarat cardinalul Ratzinger, Prefect al Congregatio pro Doctrina Fidei, cunoscută istoric ca Inchizitia.

  34. Alter,

    Prietena ta a mușcat din fructul otrăvit al fantasmelor captalismului târziu. Dar îmi place Elisabeth Warren că își cheltuiește ultimii ani cu energie tinerească luptând împotriva lor (”my president”, să moară fanii lui Sean Hannitty, 80% din imigrația română).

    Nu mai fac gioghing că mă lăsă încheieturile. Dar am împotriva ta că ți-ai părăsit dragostea dintâi. Coktailul de chimicale în creier după ce ai bătut distanța, apa rece, și monotonia numărând laps. Răsplata bine meritată a dușului fierbinte, a aerului care îți umple plămânii cu o prospețime nouă, bucuria că corpul încă te ascultă, ești încă rege. Nu te simți atunci ca primul pește ieșit pe uscat, cuceritor de lume nouă? Nu trăiești originea tuturor tetrapodelor? Asta e ontologie.

  35. Edi Constantinescu,

    Vorbim de exemplu de electroni si ii descriem ca avand o miscare circulara in jurul nucleului ceea ce spunem ca genereaza un moment magnetic orbital si o miscare in jurul axei proprii care genereaza un moment magnetic de spin. Precum planetele care se rotesc in jurul soarelui. Dar oare asa ceva sunt electronii? Nu. Nu stim ce sunt electronii. Asta e doar o imagine aproximativa care ne ajuta sa descriem anumite fenomene, astfel incat sa ne devina partial inteligibile. Dar in realitate nu stim ce este electronul. Despre asta vorbesc. Avem o cunoastere pur instrumentala, stiintifica, care din pacate NU este o cunoastere veritabila, tocmai fiindca e conventie, este instrumentala, si o cunoastere ontologica, care este inaccesibila investigatiei stiintifice. Asa functioneaza mintea noastra, ca ne face sa cautam mereu aspectul ontologic, chiar daca stim ca ne ramane mereu inaccesibil. In acelasi timp, stim ca nu ne putem multumi cu cunoasterea aceasta intrumentala, chiar daca ne e utila dpdv practic si tehnologic. Aceasta este mutatia produsa, ca nu mai cautam Adevarul ontologic, ci doar adevarul practic, instrumental. Ba mai mult, am ajuns sa negam insasi existenta unui Adevar ontologic si sa afirmam numai existenta celui instrumental, desi ratiunea insasi ne trimite, intr-un sens, dincolo de acest aspect ”pragmatic”, instrumental. Aceasta negare a adevarului ontologic e pur arbitrara, este o paradigma filosofica, nimic altceva.

  36. De exemplu, in cazul acesta cu electronii, chiar experimentul ne trimite cu gandul la o realitate aflata dincolo de posibilitatile noastre de intelegere. A se vedea mecanica cuantica si dualitatea unda-corpuscul, imposibil de imaginat si de explicat rational. Ratiunea insasi aici isi recunoaste limitele, ca si stiinta in general de altfel. Sunt insa unii, dogmatici in gandire, care vor sa faca dint-un ”adevar” pragmatic si instrumental singurul adevar existent, desi nimic nu ne indreptateste la asa ceva. Ca acest adevar pragmatic e singurul pe care il putem noi ”folosi”, nu spun ”cunoaste” ci ”folosi”, asta e altceva. Dar nimic nu ne da dreptul sa negam celalalt aspect al realitatii, anume cel ontologic, chiar daca el ramane pentru noi un mister inepuizabil.

  37. alterego1968 says:

    „Descartes: Lumea este adusă sub puterea eului care gândește, când este supusă legilor gândului, peste care eul are putere.”

    Asta e „Iluzia” -maya ! Universul nu va fi niciodata sub puterea ganditorului(eul, sinele iluzoriu), ci sub atenta supraveghere si indrumare a Observatorului, Cel care observa gandul, Constiinta care spune Eu sunt!

    „Obiectul metafizicii este subiectul. Cine sunt eu? R: Cel care gândește. Cine gândește? R: Voința de putere. Ce este puterea? R: Cunoaștere. Ce sunt precedentele judiciare? R: Intersubiectivitate gândită.”

    Descartes are o intuitie dar n-o impinge la capat!
    Eu nu sunt cel care gandeste ci Cel ce se indoieste de faptul ca gandeste, sunt Linistea ce cuprinde gandirea si infinit mai mult decat ea, Eu sunt Observatorul, care vegheaza atent, si atunci cand mintea spune „Dumnezeu exista”, El zice „e doar un gand”, mai aproape de adevar decat altele, insa doar un gand, idem metafizica, subiect, obiect, vointa… putere.
    Mai correct ar fi : „Ma indoiesc deci gandesc, ma indoiesc ca gandesc(supraveghez atent gandul)l, deci Eu sunt!”

    Eroarea pe care o face Schoppenhauer e corectata de prietenul nostru ME. Lumea e intr-adevar o reprezentare(holograma), dar nu ca act de vointa, ci ca expresie a unui „Dor nemarginit”, care contine sensul de vointa, dar nu numai si accentueaza pe acela de iubire, pe nevoia de reintregire.
    „La zidirea soarelui, se stie,
    Cerul a muncit o vesnicie.
    Noi muncind intocmai, ne-am ales cu,
    Ne-am ales cu Domnul Eminescu!”

    E gandul, prin asta ceva vrednic de dispret? Nicidecum, dar gandul neobservat, ne impinge la suferinta(dukkha), amanand dezvaluirea Adevarului care suntem. Si zic va amana, pentru ca daca noi ne vom opri din urale, o vor face pietrele in locul nostru, si odata si-odata, valul tot va cadea. Asta e motivul pentru care Marele Fictiv invata sa vorbim ingrijit, adica sa gandim, atent la gandurile noastre, gandul e insotit de emotie(energie) ca dualismul corpuscul-unda, energie care ramane stocata, zicem noi in subconstientul nostru, si va lucra, fara ca mintea sa poata controla. Ne vom mira apoi de propriile nostre neputinte, de propriile noastre limitari, de suferinta care ne insoteste la fiece pas. Subconstientul, inconstientul colectiv, vor ramane ascunse mintii noastre. Va dati seama ce catrastofa ar fi daca mintea, dominata de teama si de obsesia puterii, a controlului, ar avea acces la o astfel de zestre? Numai o minte „innoita” se va putea apropia de o astfel de cunoastere, o minte golita de obsesiile de mai sus, minte care nu se va apropia ca sa controleze ci ca sa se puna la dispozitia Intregului, ca sa fie Intregul.

  38. “Ma indoiesc deci gandesc, ma indoiesc ca gandesc(supraveghez atent gandul)l, deci Eu sunt!”

    Dubito ergo sum = cogito ergo sum de unde ”mă îndoiesc că gândesc” anulează premisa. Mai degrabă – mă îndoiesc că cel care gândește este EU și atunci mă întreb iarăși cine sunt eu dacă nu sunt Eu. ”Ce este gândul?” În ultimă instanță este instinct biologic. Aici a fost limita lui Descartes și a iluminiștilor.

    Cine sunt eu? – întrebă maimuța schizofrenă. Adică, cum să faci un Eu din mai multe euri care se bat pentru aceiași banană? Atunci maimuța nebună inventează gândul căci nebunia omului este mai înțeleaptă decât cumințenia animalului. Gândul inventează Eul, și așa ne-am întors la dictonul cartezian via Darwin/Freud.

  39. alterego1968 says:

    „Gândul inventează Eul, și așa ne-am întors la dictonul cartezian via Darwin/Freud.”
    De acord cu „gandul inventeaza eul”, nu Eul. Asa zis-ul Eu, cel inventat de gand este dumnezeul fabricat dupa chipul si asemanarea noastra. Eu sunt este Omul Hristos si totul la El(sau aproape totul), este contrar gandului care l-a inventat pe dumnezeu(sinele iluzoriu). Asta l-a si batut in cuie.
    Mi-e greu sa vad gandul ca instinct biologic, imi pare mai curand un substitut al instinctului. Instinctul e un mecanism pus in noi pentru protectia noastra, si functioneaza in afara controlului mintii, teama de moarte, obsesia puterii, a controlului sunt faptele mintii.
    Nu cred ca Descartes pune semn egal intre indoiala si gandire. Argumentul consta in faptul ca le vede pe una derivand din cealalta. Gandirea la el e sinonima cu logica nu cu indoiala. Indoiala e posibila in pofida logicii, de asta imi pare pe un nivel superior logicii(ratiunii), te poti indoi chiar si atunci cand argumentele iti zic ca e fara sens si o faci nu stii nici tu de ce. Sa fie vreo intuitie, vreo forma de cunoastere ce scapa logicii, sa fie „epignosis”, cine mai stie?

  40. As Descartes explained, „we cannot doubt of our existence while we doubt….” A fuller version, articulated by Antoine Léonard Thomas, aptly captures Descartes’s intent: dubito, ergo cogito, ergo sum („I doubt, therefore I think, therefore I am”).[c][d] The concept is also sometimes known as the cogito.[2]

    This proposition became a fundamental element of Western philosophy, as it purported to form a secure foundation for knowledge in the face of radical doubt. While other knowledge could be a figment of imagination, deception, or mistake, Descartes asserted that the very act of doubting one’s own existence served—at minimum—as proof of the reality of one’s own mind; there must be a thinking entity—in this case the self—for there to be a thought.

    În ce priveșete gândul ca isntinct, au nu ai auzit despre lanțul de neuroni care leagă hipocampusul de cortexul prefrontal și de lanțul de cromozoni care leagă creierul lui H așa zisul sapiens de cel al șobolanului?

  41. De exemplu, in cazul acesta cu electronii, chiar experimentul ne trimite cu gandul la o realitate aflata dincolo de posibilitatile noastre de intelegere. A se vedea mecanica cuantica si dualitatea unda-corpuscul, imposibil de imaginat si de explicat rational.

    ”Imposibil de imaginat”, da. În ce privește aspectul rațional, ecuațiile fizicii cuantice sunt consistente cu observațiile și fac predicții corecte cu privire la comportamentul undei-particulă. Mitul în cultura populară este că conștiința influențează comportamentul undei-particulă. În realitate, interacția cu orice obiect are ca efect căderea undei. În ce mă privește, sunt de acord cu Einstein: Dumnezeu nu joacă zaruri. Într-o zi vom descoperii cum legile relativiste influențează comportamentul undei-particulă. Răbdare.

  42. alterego1968 says:

    „we cannot doubt of our existence while we doubt….”
    Nu ne putem indoi de existenta noastra in timp ce ne indoim!

    Corect, asta tocmai pentru ca indoiala e dovada existentei si nu logica.
    Chiar daca nu ne putem indoi de faptul ca existam, putem avea certitudinea existentei in timp ce ne indoim, chiar in absenta logicii, pur si simplu „cunoastem”. Asa se intampla in cazul animalelor, ele pur si simplu stiu ca exista, nu se indoiesc(logic), nu au nevoie de dovezi, de aceea si relatia lor cu Intregul e mult mai solida. Aparitia logicii, la om a subrezit aceasta legatura(cunoasterea binelui si raului), si incercam sa o refacem cu ajutorul „indoielii logice”(instrumentul subrezirii) – imposibil, vestea rea. Vestea buna: putem avea si logica, acest formidabil instrument practic, dar si relatia cu Intregul poate fi refacuta daca logica e pusa la locul ei.
    Am putea privi indoiala ca avand doua laturi, o indoiala ca argument logic, bazata pe dovezi, pe argument, cum e si reducerea la absurd, sa-i zicem indoiala „forensica” si o indoiala „instinctuala”, care o precede pe prima(logica). I-am zis instinctuala, pentru ca precede mintea. Insa „indoiala pura” e cea „instinctuala”, a doua e mai degraba egala cu logica; de aici si semnul egal pe care il pui intre indoiala si logica. Descartes zice ma indoiesc deci gandesc, simte ca exista o diferenta intre cele doua si le pune intr-o relatie de cauzalitate, stabilind in acelasi timp primatul, dar nu explica pana la capat. Daca n-ar face diferenta ar zice trunchiat, asa cum preia filosofia vestului „gandesc deci exist”. Pai ce nevoie mai am de „ma indoiesc” daca „ma indoiesc”=”gandesc”? De asta zic „are o intuitie dar n-o duce la capat”, dand prin asta prilej erorii primare sa-si faca loc, unde prin „eroare primara” inteleg ruperea de intreg, ratarea esentei – hamartano.
    Daca luam indoiala primara ca o „conditie suficienta”(nu „necesara si suficienta”), pentru a dovedi existenta Sinelui, Descartes nu greseste, pentru ca pune accentul pe „singularitatea” din el. Ori tocmai asta ziceam la postul anterior, accentul se pune pe indoiala instinctuala, nu pe gandire( indoiala forensica).
    Conditia „necesara si suficienta” este „epignosis” care se manifesta plenar atunci cand mintea este innoita(cand isi accepta limitele). Aici fortez un pic, nu-i asa pentru ca atunci cand vorbesc despre conditii, necesare, ori suficiente, ori necesare si suficiente, ori nici necesare nici suficiente, ma aflu pe taramul logicii, ori epignosis e ceva ce scapa logicii. Ma interesa aspectul dublei implicatii: „cunosc de sus” deci exist functioneaza si-n sens invers: exist deci „cunosc de sus”. Logica poate formula acesta adevar, chiar daca nu poate intra in esenta lui. Punerea mintii la locul ei, se face acceptand ca adevarata, afirmatia de mai sus. Acceptarea se face prin credinta, care si ea, imbraca doua forme, credinta logica(rationala) si credinta bazata pe „singularitatea” din noi, care e de cele mai multe ori contrara credintei forensice(bazata pe dovezi). Apostolul Pavel vede diferenta, si indeamna sa ne bazam pe a doua, pentru ca e mai de incredere. Ei bine, asta deschide o noua discutie, care conduce la riscul „ingineriei emotionale” si la raportul in care trebuie sa se afle cele doua. Nevasta-mea ma acuza tot timpul ca scriu prea mult asa ca ma opresc pe moment.

    In fine, daca si animalele au rudimente de gandire, asta nu plaseaza gandirea in domeniul instinctului.
    Si ca sa evitam confuziile pe viitor, pun o intrebare : Se poate pune semnul egal intre inteligenta si logica?

  43. Edi Constantinescu

    ”Într-o zi vom descoperii cum legile relativiste influențează comportamentul undei-particulă. Răbdare.”

    Poate ca aveti dreptate. Dar este o problema si cu relativitatea. Anume e la fel de ilogica si de contraintuitiva ca si mecanica cuantica. Aceste teorii moderne din fizica sunt extrem de contraintuitive si de abstracte. Folosesc un aparat matematic complicat si fac predictii bune, insa nu ofera o alta intelegere decat la nivel matematic. De exemplu e foarte ilogic sa spui ca doi oameni situati la altitudini diferite traiesc acelasi eveniment intr-un timp propriu ca si cum s-ar situa in ”realitati paralele”, dar in momentul in care sunt adusi impreuna unul a trait mai mult decat celalalt. Asta e ceva extrem de ciudat si prea putin ”stiintific”. E mai degraba filozofic. Sigur, dpdv matematic teoria face predictii remarcabile. Insa este oare matematica adevarul ? Sau matematica este si ea la randul ei doar un instrument, un limbaj prin care ne facem cat de cat utilizabila lumea din jur. Eu de exemplu nu cred ca matematica este adevarul ultim despre lume. Mai mult decat atat, le dau dreptate lui Dostoievski si lui Sabato cand afirma ca dpdv existential profund, matematica nu are nicio relevanta. Si cred ca mai degraba matematica poate fi folosita ca un cumul de semne, de simboluri, insa ele nu sunt in niciun caz realitatea ultima.

  44. Apropos de irelevanta matematicii la nivelul profund al existentei, spunea parca Sabato: jumatate de copil plus alta jumatate de copil nu fac un copil. Iar Noica spunea: cum se spune ca 1 si cu 1 fac 2 cand prietenul se intalneste cu prietenul si fac una? Sau cum as putea da propriul meu copil pe alti 100 de copii, cand copilul meu este al meu, chiar daca e unul si ceilalti sunt 100 ? Si ce relevanta are statistica matematica in existenta noastra personala? In alte cuvinte, cum ar putea ceva atat de abstract precum o ecuatie matematica sa reprezinte adevarul ultim despre existenta noastra ?

  45. Exista si o gluma : atunci cand doi fizicieni discuta si unul isi pune problema semnificatiei concrete a acestor teorii, celalalt ii spune : ”taci si calculeaza”. E cam trist ca stiinta a ajuns sa considere un calcul matematic pe baza carora se fac niste predictii adevarul despre lume. De fapt, ar trebui sa se spuna ca aceste teorii sunt folositoare, nu adevarate, si ca stiinta nu are niciodata adevaruri definitive. Si cred ca aici sunt in asentimentul lui Karl Popper care spunea cam acelasi lucru.

  46. Dar este o problema si cu relativitatea. Anume e la fel de ilogica si de contraintuitiva ca si mecanica cuantica.

    Să facem un experiment de gândire. Trebuie să înoți 100 m pe un râu împotriva curentului și înapoi. În total 200 m. Vei înota 100 m împotriva curentului și 100 m în sensul lui. Drumul parurs cu apa du și întors se anulează, v apei X timpul – v apei X timpul. Deci este ca și cum apa nu curge.

    Apoi înoți 100 m dus-întors traversând râul în linie dreaptă, Distanța este 200 m + v apei X timpul.

    Construiești un triunghi dreptunghic în care două laturi sunt egale cu media vitezei înptătorului X timpul pentru 200 și ipotenuza este v înotătorului + v curentului. Aplici teorema lui pitagora să calculezi v curentului și obții că de fapt râul nu curge.

    Dar râul curge. Înseamnă că variabila în ecuație este s/t. Calculezi variația s și obții gtransformările Lorenz. Calculezi variația t și obții soluția lui Poincare. Însă te temi să tragi concluzia logică. Apoi o tragi și devii Einstein și descoperi relativitatea specială. La viteza luminii spațiul este 0 și timpul este nedefinit. Mai faci un pas în logică și ai E=mc^2.

    Apoi aplici ecuația la un corp care parcurge un arc de cerc. Obții că circumferința se contractă în timp ce raza rămâne aceiași, deci se curbează. Pe baza echivalenței între forța centrifugă și gravitație tragi concluzia că gravitația curbează s/t. Bagi totul în ecuație, aplici testul lui Popper și teoria stă în picioare. Ai descoperit relativitatea generală.

    Ce este ilogic în asta? Contra-intuitiv, da, ilogic, nu.

  47. Eu cred ca problema apare in functie de cum definim timpul. Problema timpului din perspectiva definitiei einsteiniene e ca timpul este ceea ce masoara ceasul. Cu alte cuvinte, o perspectiva obiectivanta si spatializata a timpului. In aceasta perspectiva, nu mai exista distinctie intre trecut, prezent si viitor, nu mai exista un unic ”acum”, nu mai exista simultaneitate, iar timpul devine cumva o iluzie data de privirea neclara, incetosata a omului asupra universului. Daca insa timpul nu este ceea ce masoara ceasul ? Daca el este o realitate existentiala, perceputa intuitiv, nu obiectivata stiintific ? Daca este durata pura de care vorbea Bergson, reflectata in constiinta omului, o realitate calitativa, nu cantitativa, cu neputinta de masurat sau de divizat? Pare ca toata problema se reduce la perspectiva din care privim lucrurile. De ce ni se pare ca timpul trece mult mai repede cand traim evenimente placute si atat de greu cand suntem intr-o stare neplacuta ? De ce uneori memoria e atat de vie in privinta unor fapte din trecut si alteori atat de stearsa ? De ce doi oameni percep durata aceluiasi eveniment atat de diferit ? De ce un om tanar se simte uneori batran iar altul batran se simte tanar ? Nu stiu ce ar fi raspuns Einstein la astfel de intrebari.

  48. Sorin Săndulache says:

    alterego 1968
    ‘adevaratul tau sine, care locuieste in tine dar este acoperit de mii de straturi de prejudecati. Pe masura ce renunti la ele, lumina care esti incepe sa straluceasca, iar tu devii din ce in ce mai constient de adevarata ta identitate…’
    Ești un adevărat guru. Nu e o ironie. Am și eu astfel de trăiri. Mulțumesc!

  49. alterego1968 says:

    Sorin
    „Ești un adevărat guru. Nu e o ironie. Am și eu astfel de trăiri. Mulțumesc!”

    N-a de ce prietene, nu spun nimic din ceea ce nu stii deja, asa ca guru…

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: