Războiul cultural în țara houyhnhnm

horsepeople

Jonathan Swift (1726), redă răspunsul lui Gulliver la întrebarea regelui houyhnhnm despre cauzele războaielor în Europa.

Diferența în opinii a costat multe milioane de vieți: de exemplu, dacă carnea este pâine sau pâinea este carne; dacă sucul unui anumit bob este sânge sau vin; dacă fluieratul este un viciu sau o virtute; dacă este mai bine să săruți un stâlp sau să-l arunci în foc; care este cea mai bună culoare pentru o haină, negru, alb, roșu sau gri; și dacă trebuie să fie lungă sau scurtă, îngustă sau largă, murdară sau curată; și multe altele.

Nici un război nu este atât de furios și sângeros, și de o continuitate atât de îndelungată, ca cele cauzate de diferențele de opinie, mai ales cu privire la lucruri irelevante.

Europa lui Swift pare să se fi vindecat, dar virusul i-a infectat acum pe houyhnhnms, într-o formă mutată numită război cultural. Este furios, nu pare să se termine curând, și este pentru lucruri irelevante.

Episcopul Thomas Paprocki a interzis recent lui Michael Madigan, președintele camerei reprezentanților din Illinois, și John Cullerton, președintele senatului, să mănânce din pâinea care este carne, în dioceza lui, din cauză că cei doi legislatori nu cred că embrionul este persoană.

Termenul pro-life este un eufemism orwellian. Nu doar pentru că, așa cum spune personajul lui Swift, ”a costat multe milioane de vieți” și pentru că respectul abstract față de viață implică disprețul în fapt față de femeia redusă la statutul de șeptel. Însă, mai ales, pentru că, în concepția episcopului, opinia viața începe la concepție trebuie înțeleasă în aceiași termeni ca ”dacă carnea este pâine sau pâinea este carne; dacă sucul unui anumit bob este sânge sau vin”. Ambele dileme au la bază ceea ce Bertrand Russell găsește a fi greșeala fundamentală a oricărei  metafizici, iluzia că există o legătură magică între sintaxă și structura lumii.

Să luăm ca exemplu propoziția: pâinea este carne. Carnea și pâinea sunt substantive – purtătoare de substanță. Substanța se află în substantiv. Metafizicianul crede că se află în pâine și în carne. A nu se confunda cu ceea ce se vede la microscop sau se separă în laborator. Preotul nu se coboară la lucruri vulgare ca polizaharide sau aminoacizi. Invocația sacramentală operează la nivelul substanței, care este separată de predicatele ei așa cum subiectul și predicatul sunt separate în propoziție. Dacă putem schimba subiectul în propoziție fără să schimbăm predicatul, invocația sacramentală schimbă substanța pâinii fără să schimbe compoziția chimică.

Asemenea finețuri teologice au costat multe milioane de vieți, dar protestanții și catolicii nu se mai bat pentru ele. Însă războaiele Domnului nu s-au terminat. Pâinea este sau nu este carne, vinul este sau nu este sânge, dar embrionul este persoană.

Este cuvântul persoană o abstracție sau se referă la o substanță metafizică care precede și transcende biologia? La fel ca în cazul pâinii și vinului, transcendentalul de aia e transcendental pentru că nu se vede, și ce nu se poate vedea se poate impune.

Dacă persoana metafizică nu se vede la microscop, persoana fizică se dovedește în precedente judiciare. Bătălia se duce acum pentru un caz câștigat în Curtea Supremă în care embrionul să fie considerat persoană fizică. Strategia este ca cineva să fie condamnat pentru discriminare fetală. În cazul acesta fetusul a fost tratat ca persoană fizică.

Dacă vă întrebați de ce au devenit albii de extremă dreaptă atât de îngrijorați că negresele fac mai multe avorturi decât albele, nu este din cauză că li se pare că sunt prea puțin negrii în pușcării. Ei vor precedentul în care cineva este condamnat pentru discriminare rasială din cauză că a avortat un fetus negru.

Aceasta va fi dovada că embrionul este considerat  persoană fizică în jurisprudență. Americanii nu le prea au cu subtilitățile metafizice dar ca avocați nu-i bate nimeni.

Și apoi pot să se înmulțească yahoos  de zece ori cât houyhnhnms căci îmi voi strica grânarele (pușcăriile private)  şi voi zidi altele mai mari ; acolo voi strânge toate roadele (profiturile) mele. Episcopul știe mai bine decât predecesorii săi medievali de care își bătea joc Swift.

58 Responses to Războiul cultural în țara houyhnhnm

  1. alterego1968 says:

    Andrei
    Nu matematica e vinovata, prietene, ci limitale mintii noastre, care nu poate explora infinitul, asa ca-l trunchiaza pentru a ne putea ajuta sa ne facem traiul mai confortabil. Simti dumneata ceva, dar te superi ca samarul pe magar. Obiectul indoielii dumitale este afirmatia lui Edi, potrivit careia…ma rog, citatul:
    „În ce privește aspectul rațional, ecuațiile fizicii cuantice sunt consistente cu observațiile și fac predicții corecte cu privire la comportamentul undei-particulă”
    Ceea ce deranjeaza aici : „sunt consistente”.
    Acum vreo 30 si ceva de ani am avut prima indoiala instinctiva(devenita indoiala forensica), cu privire la acesta chestiune. Am mai spus-o, se poate cauta in arhiva emisiunii, s-a intamplat cand am inceput studiul seriilor Fourier. Ce este o serie Fourier, e o suma INFINITA de termeni, unde fiecare termen e de forma :

    I0 + I1.coswt + I2.cos2wt + I3. cos3wt +….

    unde 0, 1, 2, ii vedem ca indici iar pe w il vedem ca omega(mic), pulsatie sau frecventa unghiulara, depinde de frecventa asa w = 2.pi.f sau 2.pi/T unde T este perioada functiei noastre.

    Orice functie periodica se poate scrie ca o suma infinita ca mai sus.
    Acum, ce facem noi? Zicem asa :
    „Din punct de vedere practic, pe noi ne intereseaza doar primele doua, componenta continua si fundamentala(asa le zice), pe celelalte le putem ne-gli-ja.”
    „Bine, bine zice indoiala , da’ de ce sa le neglijam?”
    Raspunsul suna asa:
    „ Pai pentru ca ele contin mai mult de 80% din energie(informatie), si noua ne e de ajuns ca sa prindem esenta”. Desi raspunsul e aidoma celui pe care si-l da vulpea cand n-ajunge la struguri, va reduce totusi la tacere indoiala forensica, dar cea instinctiva ramane.
    Acuma, ca sa putem „supravietui” zicem:
    „E suficient, realitatea observabila e con-sis-ten-ta cu calculul”, ori vitavercea, ma rog si pentru ca indoiala instinctiva nu ne da pace, o surghiunim cu : „Ia mai du-te tu in mata, ca ma deranjezi!”
    La fel e si cu ecuatiile cu derivate partiale, in speta rezolvarea lui Schrodinger. Si despre asta am mai vorbit, pot dezvolta daca e nevoie.
    Deci nu matematica e de vina prietene, ci imposibilitatea mintii noastre de a negocia cu o suma infinita.

  2. alterego1968 says:

    Andrei
    De la afirmatia : „sunt consistente” la „metafizica a murit” nu-i decat un pas.
    Vom face pasul cu usurinta, in pofida faptului ca matematica, in proportie insemnata e chiar metafizica(cum la fel devine si fizica). Nu ne intereseaza ca fara notiuni ca zero si infinit, ea e cvasi-inexistenta, pentru ca fara ele ….la revedere limite de siruri si functii, la revedere notiune de derivata, la revedere calcul diferential si integral, in fine la revedere tuturor „bunatatilor” care ne imping spre singularitati, big bang-uri, gauri negre, und so weiter!
    Notiunile par a veni din stravechea Indie, o geografie cat se poate de metafizica. Despre zero stim sigur, despre infinit banuim, pentru ca ce altceva e zero decat…. un „infinit de mic”?
    Nici faptul ca ne contrazicem si ca refuzul de a vedea asta ne transforma in caraghiosi, nu ne derajeaza, pentru ca suntem „indragostiti”, nu-i asa?
    Orice noua „descoperire”, care se insinueaza in „viata noastra” e aidoma unei femei frumoase.
    E inteligenta, e stralucitoare, e seducatoare ca forma, asadar … cum sa nu te indragostesti de ea, cum sa nu ti-o doresti, cum sa nu vrei sa fie „a ta”?
    Acuma, ca ea se poate dovedi o mare pacoste in viitor…nici nu mai conteaza, o vrei si cu asta…basta!
    Zi si tu prietene … nu-i frumoasa viata?!!!

  3. alterego1968 says:

    Andrei (completare)

    Fara infinit, nici chiar numarul pi, preaiubitul lui Edi, nu-si are sensul, pentru ca e irational(dincolo de ratiune, nu impotriva ratiunii), avand o infinitate de zecimale, care nu se repeta. Daca ar fi rational, ar avea un numar finit de zecimale ori ar fi periodic ori periodic mixt, care desi au numar infinit de zecimale, poate fi cunoscut, pentru ca le stim pe toate.

  4. ”Daca insa timpul nu este ceea ce masoara ceasul ? Daca el este o realitate existentiala, perceputa intuitiv, nu obiectivata stiintific ? Daca este durata pura de care vorbea Bergson, reflectata in constiinta omului…”

    Această ”realitate existentiala, perceputa intuitiv” nu este altceva decât ceasul molecular din celulele organismului. Cea mai scurtă unitate de timp ”intuitiv” este timpul pentru impulsul electro-chimic de a trece de la un neuron la altul.

    ”De ce doi oameni percep durata aceluiasi eveniment atat de diferit ?”

    Pentru că numărul de eveneimente bio-moleculare este mai mare la unul decât la altul.

    Nu stiu ce ar fi raspuns Einstein la astfel de intrebari.

    În princiiu, Einstein a răspuns în 1905. Nu mă refer la teoria relativității ci la prima hârtie în care demonstrează că atomul există și masa lui poate fi măsurată pe baza probabilității statistice. Democrit a fost justificat împotriva a 2500 de ani de metafizică și dogmă medievală.
    Restul răspunsului l-au dat Golgi și Xavier un an mai târziu: teoria neuronului.

  5. adevaratul tau sine, care locuieste in tine dar este acoperit de mii de straturi de prejudecati. Pe masura ce renunti la ele, lumina care esti incepe sa straluceasca, iar tu devii din ce in ce mai constient de adevarata ta identitate…’
    Ești un adevărat guru.

    Este, și aici e problema. Guru spune pace și liniște acolo unde profetul vede conflict și sabie. Gura crede că lumina licuriciului vine de sus, noi spunem că este doar peroxid de hidrogen căruia îi spunem simplu apă oxigenată. Guru spune că lumina este sub prejudecăți și instincte, noi spunem că este scânteia care se naște din ciocnirea lor violentă.

    Am rămas dator, alter, la întrebarea dacă logica și inteligența înseamnă același lucru. Răspund printr-o întrebare socratica: este inteligența algoritmică? Dacă mă întrebi despre relația între inteligență și subiectivitate, nu am răspunsul.

  6. Suma decimalelelor lui Pi are limită la +1. Numărul decimalelor are limită deschisă + infinit. A nu se confunda infiniturile matematice din teoria mulțimilor cu cârâiala cucoșului absolut Chirilă, castrat întru neo-platonism în poezia pornografică a românului absolut.

  7. Și Ivan îl sfătuiește pe Alioșa să se ferească de geometria ne-euclidină că e de la dracu. În cele din urmă, lui Ivan i se arată dracu, o acceptă, și își pierde mințile. Lui Alioșa i se arată și lui la nunta din Cana, o acceptă și el, și el, și își găsește pacea.

  8. Edi Constantinescu

    ”Această ”realitate existentiala, perceputa intuitiv” nu este altceva decât ceasul molecular din celulele organismului. Cea mai scurtă unitate de timp ”intuitiv” este timpul pentru impulsul electro-chimic de a trece de la un neuron la altul.”

    E foarte posibil dar problema cu aceasta abordare este ca ratiunea insasi, care are pretentia de obiectivitate e produsul acelorasi mecanisme oarbe bio-chimice din creier si atunci ce ne garanteaza ca prin ratiune putem cunoaste lumea obiectiv. Daca toate perceptiile noastre ”vitale” sunt doar rodul unor procese biochimice ce ne face sa credem oare ca ratiunea, capacitatea noastra de analiza, se sustrage acestui determinism biochimic ? Pe ce baza mai putem declara atunci ca teoriile noastre despre natura sunt adevarate in loc sa fie doar rodul unor fabulatii generate de reactii chimice din creier ?

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: