Te iubesc, Doamne!

Cu toată modestia, vrând-nevrând, prin profesia și firea mea deschisă, prin faptul că nu pot să tac, am devenit relativ cunoscut. Deși, Domnul mi-e martor, ador anonimitatea. Și mă consider cu toată sinceritatea, un anonim. Relativ normal. E o utopie. Numai cine nu se caută, nu e bolnav. Știu să-mi văd lungul nasului. Știu să-i apreciez pe oamenii cu adevărat mari.

Așa că, citind acest titlu, mă aștept – pe bună dreptate – să fiu lapidat! Ce bine că m-am născut! Și mai ales, că sunt un retardat. Adică, m-am născut mai târziu! 

Vă datorez viața! Fiindcă, deși ați fi putut să mă ucideți cu pietre, nu ați făcut-o!

Știu că am dat naștere unor sentimente contradictorii. Este riscul fărâmei mele de vizibilitate. Realist, vorbind. Poate sunt unii care mă admiră. Dar cei mai mulți, îmi spun că am înnebunit, că m-am rătăcit, că fac foarte mult rău!

Și eu continui să gândesc, să vorbesc și să acționez așa cum îmi dictează conștiința! Fiindcă sunt un om liber! Și pentru această libertate au murit oameni. Inclusiv Domnul Isus Hristos!

Sunt un agnostic! Preamăresc misterul. Și cunoașterea! 

Sunt realist și nu mă iluzionez. 

În acest caz, îmi vor reproșa proprietarii de Dumnezeu: „Cum îți permiți, după tot ce-ai făcut, să afirmi că iubești pe Dumnezeu, pe care L-ai trădat?”

Fiindcă sunt țărână! Vorbesc pe limba voastră! Pământul însuși, din care am fost săpat și scos, are o traiectorie contradictorie, care ar fi putut fi sferică, dar nu e, și e rezultatul conflictului dintre forța de gravitație și forța centrifugă.

Și asta, știți de când? De miliarde de ani!

Da! Îl știu pe Dumnezeu. Îl iubesc pe Dumnezeu! Este Dumnezeul meu!

Și al vostru! 

Vorbesc cu El! Îmi spune lucruri! Mă conduce! Mă iubește, fiindcă și eu Îl iubesc! Ca un copil, ce sunt și am rămas!

Nu știu cum e. Nu știu cum arată. Dar îmi umple sufletul. Și conștiința! 

Asta înseamnă iubire! 

Și tot ce voi spune de acum încolo sunt niște truisme, fiindcă alți oameni, mult mai deștepți decât mine, le-au spus deja de multe ori și încă din vechime!

Nu mi-e teamă să mă întâlnesc cu Dumnezeu! Fiindcă știu că este adevărat, este puternic, este corect și simt că mă iubește.

Este atât de puternic și de cunoscător că nu Se teme de întrebări, provocări, confruntări! Face pasiune pentru ele. Este tema celor mai frumoase Scripturi!

Și ce-am să-I spun când mă voi înfățișa la judecata oamenilor și la judecata Sa, în ziua de apoi? Care va fi apărarea mea? 

Probabil, n-am să-i spun nimic, ci mă voi lăsa îmbrățișat de El! Fără cuvinte! Ca un fiu risipitor, ce am fost și sunt!

„Doamne, ce făptură minunată m-ai făcut! Își mulțumesc că sunt, că exist! M-ai așezat în mijlocul miracolelor și în mijlocul misterelor!

M-ai pus într-o situație imposibilă!

De ce, Doamne?!

Ai umplut lumea de frumuseți și de bunătăți! 

Mulțumesc, Doamne! 

Apoi m-ai lăsat s-o descopăr. Treptat. Mi-ai dat o minte iscoditoare.

M-ai învățat să fiu bun. M-ai învățat să iubesc. N-am reușit întotdeauna! Dar nu sunt vinovat de păcate mari!

Apoi, spun oamenii, semenii mei, pe care îi prețuiesc și îi iubesc, mi-ai cerut să cred! Normal! Dacă nu știu – ce-mi rămâne – decât să cred?

Și ce să cred, Doamne? Fiindcă totul este confuzie! Totul este o cârpeală, plastografie, bâjbâială, eroare, fals și minciună crasă! Totul este contradictoriu! Interese și ideologie! Fărădelegi și nedreptate. Amestecată de-a valma cu crema culturii omenirii.

Nu, Doamne, Tu nu poți avea nimic de a face cu fărădelegea și păcatul! Tu ești perfect, transparent, ideal, fără nicio contradicție! De aceea Te iubesc!

Sau nu ești?

Unde ești, Doamne? De ce Te ascunzi, Doamne? Ți-am spus că te iubesc! Nu am pe nimeni, decât pe Tine! De ce întârzii? Mi-e dor de Tine!

Tu mă cunoști. Îmi cunoști fiecare dintre clipele vieții! Îți mulțumesc! Pentru viața pe care o trăiesc! 

Dar eu nu Te știu!

Mă voi strădui în continuare să fac o legătură între viața pe care o trăiesc, oamenii pe care îi iubesc, profesia în care muncesc, casa în care locuiesc, grădina pe care o îngrijesc, și Tine, Doamne! 

Uneori, nu reușesc! Pentru că am motive să mă îndoiesc! Sunt sigur că Te poți folosi de necredința mea!

Nu-mi răspunzi! 

Mă voi întoarce la viața mea. Îmi voi vedea de ea. Ajunge zilei, bucuria și necazul ei.

Ți-am scris această scrisoare, ca să știi că sunt pregătit să Te întâlnesc, împreună cu toți ceilalți. Și că Te iubesc! Ca în ziua în care Te-am cunoscut!

Prima și ultima zi!

Amin!”

P.S.

Am primit un răspuns!?

E secret!

__________

“Ce ciudat că, atunci când e vorba de chestiuni religioase, trebuie să se simtă prost nu cel care îți vorbește inspirat și cu suficiență de “unu în trei” și “trei în unu”, de reînvieri in integrum și de alte asemenea produse ale imaginației luate drept realități de dragul împlinirii unor dorințe! Nu, nu cel care dă credinței statut de cunoaștere trebuie să se simtă prost, ci acela care are de partea sa rațiunea. Însăși libertatea în numele căreia ceri dreptul de a judeca cu mintea ta, este un păcat. Ceilalți s-au cățărat pe superioritatea autodeclarată a punctului lor de vedere și de acolo, de sus, de la înălțimea unei mântuiri inventate, te privesc cu milă, când nu cu repulsie, ca pe un rebut afectiv al speciei umane.” Gabriel Liiceanu, Isus al meu,Humanitas, 2020, 150-151.

Despre Sorin Săndulache
Senior Neurolog, PhD antropologie medicală, licențiat în teologie protestantă, master în psihoterapie. Tânăr pensionar!

24 Responses to Te iubesc, Doamne!

  1. daimonel says:

    E buna si o pastila onirico poetica!
    Mai ales cand e produsa de un neurolog.
    Asa trebuie sa ramana teologia -o poveste cu final deschis…la care fiecare generatie sa mai adauge un episod.O telenovela fara sfarsit!
    Cele 28 de cuie care fixeaza Doctrina sunt echivalente celor 3-4 cuie care l au crucificat pe Isus.
    La urma urmei de la ce s a pornit?…
    De la teama Organizatiei ca se va introduce o Inovatie! Regretabil e ,că destul de des, aceasta a însemnat crimă, moarte și nesfârșite suferințe!

  2. nicumohanu says:

    O postare care nu poate genera nici o controversa…sper! In afara de faptul ca cineva o va interpreta doctrinal sau filozofic care probabil ca nu a fost intentia autorului.

  3. polihronu says:

    Ca un psalm arghezian.

  4. taranlogic says:

    Odă unui Dumnezeu „imaginar” (epitetul vă aparține ) …Și totuși,în ciuda intenției poetice,nu e cam mult ? Agnosticul,din câte știu,spre deosebire de ateu ,care crede că nu există Dumnezeu,nu crede că există.Știu că și aici sunt nuanțe.Când poetul copleșeste neurologul iese treaba asta ? E atât de paradoxală realitatea încât să provoace o asemenea schizofrenie ?
    Cu toate acestea ,nu știu de ce , articolul îmi place.

  5. Sorin Săndulache says:

    tl
    Bună critică!
    Un trufaș ar zice: “Pentru că e bun!”
    Un om sincer și deschis ar zice: “Pentru că izvorăște din inimă!”
    Ai mare dreptate: etichetele sunt neputincioase și nu ni se potrivesc!

  6. Daniel Ionita says:

    „Sunt un agnostic! Preamăresc misterul. Și cunoașterea! ”
    Și eu. Dar nu de asta îmi place eseul tău poetic a la Gerard de Nerval! Și nici (numai) pentru că este poetic a la Gerard de Nerval.
    Ci pentru că exprimă un adevăr fundamental, pe care „proprietarii de Dumnezeu” (situație nefastă în care ne putem trezi cu toții la un moment sau altul – unii n-o părăsim niciodată, ceea ce e cel ma tragic), au nevoie să audă ruga unui agnostic, ateu, credincios – nu contează NIMENI nu are actul de proprietate asupra divinității (și nu asum aici nici existența nici inexistența Ei – ca bun agnostic ce sunt – un agnostic care crede. Nu știe. Nu știe nimic. „negreșit sunt mai prost decât oricine…” Proverbe 30.2, mai prost, sigur, decât – Dar crede. Și nu ia în nume de rău agnosticilor care nu cred, și nici ateilor. Fiindcă mă rog… prostia nu-mi dă dreptul să fiu „proprietar de Dumnezeu” – ce expresie fenomenală!).
    Poemul tău Sorin, afară de faptul că mi-a atins inima (și asta văd eu în primul rând în har, în divinitate – iubirea, adică atingerea autentică) îmi amintește de un alt agnostic faimos – Arghezi

    Psalm VI –
    Te drămuiesc în zgomot şi-n tăcere
    Şi te pândesc în timp, ca pe vânat,
    Să văd: eşti şoimul meu cel căutat?
    Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.

    Pentru credinţă sau pentru tagadă,
    Te caut dârz şi fără de folos.
    Eşti visul meu, din toate, cel frumos
    Şi nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă.

    Ca-n oglindirea unui drum de apă,
    Pari când a fi, pari când ca nu mai eşti;
    Te-ntrezării în stele, printre peşti,
    Ca taurul sălbatec când se adapă.

    Singuri, acum în marea ta poveste,
    Rămân cu tine să mă mai măsor,
    Fără să vreau să ies biruitor.
    Vreau să te pipăi şi să urlu: „Este!”

  7. Sorin Săndulache says:

    Mulțumesc bunilor mei prieteni Daniel Ioniță și Nicu Mohanu. Împreună cu voi, simt că cresc, deși am început să veștejesc! Mulțumesc!

  8. Bogdan Vodita says:

    Agnosticismul imi pare cea mai echilbrata si de bun simt pozitie (optiune) filozofica. Lasa usa iddeilor deschisa … Ignoramus! Dar si Ignorabimus?! Poate da, poate nu sau doar poate …. 🙂

  9. Sorin Săndulache says:

    🤩

  10. nicumohanu says:

    Sorine, Psalmul tau este chir optimist daca il compari cu Psalmul 88 sau 39 unde este numai doom and gloom, fara nici o unda de pozitivism sau optimism pina la sfirsit. De ce au fost cele doua incluse in Biblie? Am un raspuns dar imi pun in cap armata de atei si agnostici de pe acest site si nu vreau sa le stric ziua. De fapt nu exista nici un concept atit de complex ca si agnosticismul.
    Personal ii agreez pe agnosticii temperati si cumpatati. In acelasi timp ii detest pe cei extremisti si militanti. Daca citesi in Biblie despre Roboham ramii perplex. S-a luat la cearta cu celelalte 10
    triburi din Israel si erau gata gata sa inceapa un razboi fratricid cind Dumnezeu trimite profetul Sau sa le spuna: potoliti-va! cearta aceasta vine de la Mine! De ce? Foarte simplu : nu stiu! si nu cred ca cineva imi poate aduce o explicatie total satisfacatoare. O doza de agnosticism va ramine si in Vesnicie, pentru cei ce cred in ea. Biblia nu inceraca sa „vinda” altceva. Take it or leave it.

  11. Sorin Săndulache says:

    Nicule! Cheia este în paradigma lui Thomas Kuhn!
    Ascultă- pe Edi! Cei ce consrvă paradigma tradițională sunt de la Dumnezeu. Cei care sparg paradigma, sunt de la diavolul! Doar că, periodic, își trec rolurile arhetipale din mână în mână! Cei care azi sunt cu Dumnezeu, ieri erau faustieni, mefistofelici!
    Doar așa mergem înainte! Nimeni nu poate rămâne pe loc! Îți mulțumesc pentru postare și pentru pasă.

  12. Zice profeta, pacea sa fie peste ea, „The Bible is written by inspired men, but it is not God’s mode of thought and expression. It is that of humanity. God, as a writer, is not represented”. Deconstruct, deconstruct, deconstruct. Daca iei Biblia ca text nu este nici un razboi intre credincios si ateu.

  13. Sorin Săndulache says:

    Marcella. Un agent dublu cu dublă personalitate Keira – Marcella, vine de hac unui clan mafiot. Personalitatea sa multiplă și tulburarea disociativă este rezultatul unei traume îngrozitoare. Este foarte vulnerabilă, totul se joacă pe muchie de cuțit, dar le vine de hac.
    Mă gândesc că, inconștient, am fost influențat de această idee în scrierea articolului rugă, prin care am schițat viața devoțională sinceră a credinciosului – dureros de conștient că acesta rămâne fără răspuns – chiar dacă toți credincioșii, pastorii și popii, maimuțăresc o intermediere rituală și ceremonială, despre care vorbesc profeții, cu aerul că tocmai au ieșit dintr-o audiență în Sfânta Sfintelor, în care soldații romani au găsit un loc gol – I ka bot! Casa era deja, dintotdeauna, pustie!
    .
    Ceea ce mă fascinează este că pare să-mi fi reușit! Credincioșii obișnuiți văd în articol ruga model a devoțiunii, iar cei mai inteligenți mustăcesc cu un zâmbet în colțul gurii și trec mai departe!
    .
    Adică, ceea ce vreau să vă spun este că prin acest articol m-am apropiat periculos de mult de Locul Prea Sfânt, am atins Chivotul și pentru cei ca mine există o parabolă – a lui Uza! Literatura deuteronomistă închide ciclul circular și legendar.

  14. taranlogic says:

    Va să zică,întâi considerați că treaba asta cu Dumnezeu e imaginară,că sunteți agnostic. După aceea,scrieți un poem de adorație (” Te iubesc „,Mi-e dor de tine” ) gen Teresa de Avila.Iar acum,spuneți că ați ” schițat viața devoțională sinceră a credinciosului” , ceea ce ar fi o băgare a picioarelor în oda cu pricina .Asta,atitudinea de la urmă,un ortodox n-ar avea-o niciodată.Dar n-are lărgimea vederilor,luciditatea și suplețea spirituală a dv…..Pentru mine ultima mișcare e deja prea mult,intră la ceea ce Călinescu numea ” vulgaritate în gândire”.Asta da ,e ceea ce Blaga numește profanare de morminte,flori și buze.Domnu’ doctor ,eu ,cel fără intuiție,recunosc,am avut o dată ,de la început o bună intuiție.

  15. Sorin Săndulache says:

    tl
    Dacă îți mărturisesc că îți dau dreptate pentru că ai dreptate și că nu e simplu de loc!?! E cutremurător. E consumptiv! Și totuși, deși gândurile și simțămintele sunt amestecate, conștiința îmi spune că trebuie să rămân de partea rațiunii, să-l aprob pe Gabriel Liiceanu și toată pleiada gânditorilor care s-au exprimat în același sens!
    Nu disprețuiesc pe nimeni. Prețuiesc convingerile tuturor semenilor mei!

  16. Sorin Săndulache says:

    Sau poate încerc să-mi fiu subiect și obiect de autoanaliză? Încerc și eu o scuză.

  17. taranlogic says:

    Are strada o vorbă – ” Am o idee cu care nu sunt de acord”.

  18. Sorin Săndulache says:

    Oricum, citatele tale din Călinescu și Blaga nu sunt un simptom la fel de grav ca sindromul White. Dimpotrivă.
    Să ne păstrăm umorul.
    Și detașarea.
    🤩

  19. taranlogic says:

    Aveți dreptate.O scrisoare de dragoste,nu mai contează destinatarul,apoi trivializarea ei ,și eu sunt atât de crispat !… Dă-o dracului de treabă,vorbeam și noi vorbe,artificii intelectuale,joc de glezne …Eroare de calibrare a situației din partea-mi.Nu mai fac.

  20. Eu cred ca dansezi in fata chivotului si Mical se uita stramb pe fereastra.

  21. Sorin Săndulache says:

    Sunt vesel sau trist.
    Artă și viață.
    Viață și artă.
    Nu, nu-mi plac măștile. Nici nu mă pricep la teatru. Cred că e ceva mult mai profund.
    Mical nu trebuie să sufere.
    Fii fericită.
    Mulțumesc, Edi.
    Te prețuiesc foarte mult, taranlogic.
    Ai o noblețe rară! Un Om deosebit!

  22. Sorin Săndulache says:

    Vă rog să-mi iertați neobrăzarea unei scurte concluzii:
    Unii oameni se erijează în păzitori ai sulurilor sfinte, dar prăfuite.
    Alții, prețuiesc oamenii.
    Iar omul comun, sare la gât și performează în limbaj vulgar.
    Nu, că ar fi mare chestie, dar face o diferență!

  23. Ai devenit cunoscut pe dracu …. Ce om bolnav,de prima oară când ai postat aici mi-am dat seama că suferi de protagonism ieftin !! Cu siguranța ca in biserica toată viața ta ai alergat după poziția de prezbiter !!

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: