Persiflaj la substanță

Hans Baluschek (1870-1935) a fost un pictor socialist. A reușit să-l enerveze cu un ciclu de desene în creion (intitulat „Jertfe”) pe ultimul împărat german. A publicat caricaturi în Der wahre Jacob (eternul mister – care-i adevăratul Israel) și a scris un roman – Enthüllte Seelen (1920), unde hüll acoperă cal-ul din apocalipsă, clop, clepsidră etc. (Apropo, Rumi se joacă la un moment dat cu omonimia qalb, „inimă” – qalb, „calp”.) A fost membru fondator al Secesiunii berlineze. Și a murit la doar doi ani după ce a fost tras pe linie moartă de naziști.

A pictat lumea modernă, în gloria ei tehnică (moștenise pasiunea pentru trenuri de la tatăl său) și-n irepresibila ei mizerie. Vorba lui Malaparte, rostită în Ucraina celui de-al doilea război mondial, își are contraponderea profetică în tabloul lui Baluschek despre întîiul. Stîrvul lui Dumnezeu. Iar drama cotidiană a deșertăciunii de sub soare, anesteziată cu frumos, e excelent surprinsă aici. Dar vreau să inspectăm împreună, despicînd firele poveștii, o altă imagine – la răscruce, sub un soare calp, se întîlnesc Dumnezeu și omul.

Puruṣa e masculul, individul, indivizibilul, invizibilul care vorbește din dosul măștii – persoana, perspirînd, persiflînd, sfîrcăind. Prakṛti e femela, pro-creația, sub-stanța, principiul material al lumii. Pro-stituata. Ce se întîmplă cînd, sub orice fel de soare, cei doi se întîlnesc? Se răscrucește lumea. Se încolăcesc șerpii. Se oglindește soarele. Ce? Nu știați că steaua lui David e vechi simbol cabalistic? Că abia naziștii au făcut-o celebră? Că steagul statului Israel e, printre altele, răzbunarea unei insulte? Reconfiscarea unei (re)confiscări?

Toți sîntem adoratori ai soarelui. Toți sîntem fii ai întunericului cu stele în ochi. Toți căutăm să rafinăm vederea. ”I’ve come to sow seeing in the world / To unveil God – Who has disguised Himself in the world” – declamă Heschel. Sehen säen. A dezveli – entschleieren – descleroza. Clerul e adesea coaja care ascunde vederea. Scepticul trebuie să eclozeze. A deghiza – verstellen – prostitua. Și Dumnezeu s-a făcut carne. Pentru ca să-l vedem mai bine. Și a suflat peste noi duh. Pentru ca să ne vedem mai bine.