In Tara Minunilor
30 septembrie 2019 23 comentarii
Dat fiind ca mi-a fost dat darul si harul de a intra in tara minunilor, va invit si pe dumneavoastra la un sejur. Nu o sa va para rau. Ce o sa vedeti acolo? Multe minuni si nici o minune. Asa cum s-a mai spus uneori pe aici, viata este lipsita de miracole dar in acelasi timp totul este un miracol si sunt de acord cu asta.
Cu riscul de a repeta idei deja spuse, re-spuse si re-re-spuse, as vrea sa fac si eu un exercitiu de gandire, re-gandire si re-re-gandire a credintei mele daca imi permiteti.
Faptul ca nu putem aduce in explicatia lumii supranaturalul, ne face sa spunem ca Dumnezeu a murit si pe buna dreptate daca il intelegem doar prin prisma acestor forte. Dar daca de fapt supranaturalul este natural? Daca il parafrazam pe Pavel, am putea spune ca roadele duhului este inclinatia spre bine si spre rational din noi, adica divinul. Pe cand faptele carnii este cea primitiva.
Mi se pare ca supraomul lui Nietzsche explica foarte bine aceasta tensiune. Binele este in noi si atunci cand cautam sa-l dezvoltam, acesta creste si poate fi definit ca o forta divina. Pentru a ajunge la nivelul de supraom, trebuie mai intai sa fii o camila si sa cari tot felul de ‘’trebuie’’. Va suna cunoscut? Apoi, te poti tranforma intr-un leu daca vrei sa pui stop la ‘’trebuie’’ si sa incepi cu ‘’vreau’’. Interesant este ca apogeul se atinge prin transformarea leului in copil, nivel in care omul traieste in prezent, este spontan, inocent, se reinventeaza, este creativ, se joaca si danseaza cu viata (Amaranthine, imi amintesc de comentariul tau :-). Pana la urma nu asta a spus si Isus?
In aceasta tara vei vedea minuni doar daca te transformi intr-un copil, dar nu in sensul infantilismului dorit de multi ci in imbratisarea vietii in felul ei cel mai autentic.
Exista ceva mai mult decat atat? Da, multe speculatii. Poate exista supranaturalul fara ca noi sa ne dam seama? Nu stiu. Dar in lumea noastra tangibila, nu. Si daca exista cumva un Dumnezeu real sau fizic pe undeva, acesta nu se va supara ca nu putem sa il cunoastem intr-o realitate in care nu este posibil asa ceva. Asa ca la fel cum spune Edi, ceea ce ne ramane este ’’sa vorbim despre vorbirea despre Dumnezeu’’.
Apoi, asemenea lui Polihronu si probabil multora pe aici, cred si eu ca testul care ramane in picioare este dragostea. Pana la urma atat Isus cat si Pavel pun mai presus de orice dragostea. Dragostea pentru bine si pentru om. Si este cel mai greu lucru de facut sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti pana la capat. Usor de spus, greu de facut. Pentru unii poate chiar imposibil din pacate. Personal, esuez de multe ori la capitolul acesta dar si cand reusesc as putea spune ca este cea mai frumoasa minune din aceasta tara. As putea readuce exemplul concret a lui Cavadas, chirurgul care departe de a se dezumaniza, isi foloseste puterea, banii si timpul sa se identifice cu unii dintre cei mai disperati oameni.
Daca v-am convins sa dati o tura prin aceasta tara sa stiti ca biletul de calatorie este gratuit. Dar daca cumva nu vedeti minuni sa stiti ca problema este la vedere asa ca, cum spunea si Isus, scoateti-va ochiul daca este rau.
oxigen2 
Te-ai apropiat periculos de zona lucrurilor prea frumoase ca să fie rostite.Și,oricum,intransmisibile.
Împărăția cerurilor este în noi,în ascunzișul inimii noastre,în adâncul nostru,acolo domnește Dumnezeu și Isus Hristos.Înspre aceasta avem de călătorit spre adâncul sufletului nostru,spre Dumnezeu.Iubirea dezinteresată de aproapele aceasta este Evanghelia.
Întregul univers este o minune. Îar faptul că avem capacitatea de a pune întrebări referitor la ce este dincolo de el, e cea mai mare minune.
Reinholz Nik – Auschwitz,Cambodgia,fenomenul Pitești,Argentina anilor 80 – Dumnezeul dinlăuntrul nostru,doar să săpăm adânc.
Reinholz Nik – Pentru a te lecui de om nici nu e nevoie să știi istorie,e suficient să citești anunțurile la „matrimoniale”. Mie mi-ajung două minute.
taranlogic -sunt intru totul de acord cu cele afirmate de dumneavoastră.Toate masacrele,genocidurile ,monstruozitățile făcute de om în numele unor ideologii religioase sau laice ,poate chiar din pură plăcere ne lasă fără cuvinte.Dar eu presupun că toate aceste nebunii sunt făcute de indivizi care nu sunt capabili sau nu vor să scoată la suprafață binele care se găsește în ei, în orice ființă umană.Dacă nu ar fi existat acest bine în noi ,eu cred că am fi dispărut de mult ca specie.Oricum există și foarte mult întuneric în om.De aceea afirmam că trebuie săpat adânc ,ca să putem trece de ,,stratul ” întunecos.
Taranlogic,
”Te-ai apropiat periculos de zona lucrurilor prea frumoase ca să fie rostite.Și,oricum,intransmisibile.”
🙂
” Pentru a te lecui de om nici nu e nevoie să știi istorie,e suficient să citești anunțurile la „matrimoniale”. Mie mi-ajung două minute.”
Poti sa fi mai explicit? Nu stiu daca inteleg ce vrei sa spui.
Reinholz Nik,
”nu vor să scoată la suprafață binele care se găsește în ei, în orice ființă umană”
Nu cred ca toti oamenii au un potential de bine in ei, cel putin daca privim lucrurile din punct de vedere al empatiei. Putem da exemple de psihopati si altii…
Alise Fekete -există și această posibilitate ca unii oameni să nu aibă acel potențial de bine în ei,dar aceștia sunt cazuri patologice,creierul lor suferă de o disfuncție.Dar marea majoritate a oamenilor au în codul lor genetic acel potențial.Dacă este de origine divină sau este doar rodul evoluției nu e clar nici pentru mine.
Alise Fekete – „Să nu fii vulgar în gândire.Restul poate fi lăsat la voia întâmplării.”(George Călinescu ). Într-un amestec de pudoare și exhibiționism,de un snobism de joasă extracție,oameni de toate condițiile se vând ca la piață încercând să respecte paritatea studiilor,condiției sociale și materiale.
„prea frumoase pentru a fi rostite” si „intransmisibile” sunt din categoria expresiilor cunoscute mie din anumite motive. Limitele orizontului omului sunt proporționale cu limbajul lui. Astfel de expresii ar trebui tratate ca clișeu pe viitor și respinse, apoi schimbate cu incercarea de a fi rostite si transmise. Trebuie forțat limbajul. Dacă corporatiștii au reușit sa-l modifice și și-au facut un nou limbaj de lemn care să funcționeze in lumea lor, putem si noi. Ceea ce azi se poate exprima clar, in trecut era dincolo de cuvinte. Trebuie să începem să vorbim despre „de nedescris” și limbajul o să urmeze acțiunii noastre, organic. Nu cunosc deloc critica limbajului din filozofia sec. XX și poate raportat la ideile ei, acest îndemn e banal sau o prostie. Limbajul oricum o să se schimbe și se va schimba ca sa fie capabil sa descrie centrele noastre de interese. Asta pe de o parte ne ajută, pe de alta va fi si limitarea noastră. Dacă preocupările noastre sunt pt cei mai înalți munți si cele mai adânci vai, dacă centul nostru de preocupare e apa adâncă, atunci va fi un limbaj care ne va împinge ca vântul din spate spre acea directie. Dacă va fi un limbaj tehnic, birocratic și altele de această natură, atunci, intr-o astfel de lume distopică, un om care va avea o trăire deosebită, înălțătoare sau terifiantă, profund și transformator de terifiantă, nu o să poată zice mare lucru despre ea si astfel de experiențe vor fi tot mai rare in mediul public si apoi in viața individuală. Așa, limbajul ce se formează azi, ne modelează viața spirituală si psihică de maine, nu mai zic de cea sociala, politică, etc., ca e de bun simț. Exista o idee despre tendința limbajului de a deveni din forma vorbit-auzit, într-unul vizual. Eu aș spune vizual și încă ceva pe deasupra și ma bazez pe niște experiențe, nu doar cu substanțe externe mie ci și in cadrul unor vise, meditații spontane sau voite, diverse ritualuri, starea dintre somn si veghe, chiar și o vizita la RMN, care mi-au arătat un mod prin care se pot primi informații. Eu le-am descris ca fiind pachete dense de informație. E un fenomen. L-am avut de cateva ori și e o livrare atât de bogată de informații, intr-un interval scurt, încât nu tii minte mare lucru din ele, rămâi cu senzația că ai avut așa de multa cunoaștere la un moment dat. E ca un cromozom, îl primești usor, dar apoi cand incepe sa se desfășoare, să se deșire, e intimidant de complex. Si nu sunt informații proaste, sunt profunde. Până acum pare foarte nepractic dar e ceva, o întrezărire a unui potențial… sau o iluzie. Comunicarea s-a mers de la verbal la scris (vizual), poze, filme, telefoane inteligente. Tendința la telefoane e să lucrăm cu imagini si mai puțin cu cuvinte. Parcă atunci cand ai mai mult de doua cuvinte nu-ți vine la îndemnă și nu aș zice numai că generația asta care nu mai citește și chestii din astea, poate e ceva mai profund, e o schimbare radicală a limbajului. Vezi o imagine, o atingi si face ceva. Stii intuitiv ce face, nu trebuie să-ți spui niște cuvinte in gând. Așa vedeam si eu o imagine dar acea imagine era vehiculul unor idei complexe pe care le intelegeam instant, intuitiv, fără sa am nevoie sa le verbalizez in minte. Acuma că m-am gândit la subiectul ăsta spun că e posibil ca până forțăm noi rudimentul de limbaj vorbit, o sa apară unul nou. Poate cuvintele și-au atins limita. Nu mă contrazic intenționat, gândesc in timp ce scriu.
Supranaturalul striveste corola de minuni a lumii. mai ales cand supranaturalul devine banal, asa cum se intampla in toate bisericile. Apropos de Tara Minunilor, devine vizuina adanca a iepurelui. NASA anunta deunazi ca este aproape sa gaseasca viata pe Marte dar omenirea nu este pregatita. Bine ca e pregatita pentru copii care au vizitat cerul in coma.
Copilul din noi – Alexis Zorba al lui Kazantzakis – în fiecare dimineață vedea lumea proaspăt,cu alți ochi.
Amaranthine Sofia – Îți recomand „Zbor în bătaia săgeții” a lui Patapievici.Un eseu despre erodarea cuvintelor prin exprimare,despre dezvrăjire prin trecerea de la potențial la actual.
”Alise Fekete – „Să nu fii vulgar în gândire.Restul poate fi lăsat la voia întâmplării.”(George Călinescu ). Într-un amestec de pudoare și exhibiționism,de un snobism de joasă extracție,oameni de toate condițiile se vând ca la piață încercând să respecte paritatea studiilor,condiției sociale și materiale.”
Taranlogic, poti sa fi si mai direct de atat? Sa vad daca te-am inteles corect. Te rog, fara teama.
”Pentru a te lecui de om nici nu e nevoie să știi istorie”
Blestemat este omul care se increde in om.
Alise Fekete -Sunt geto-dac,mi-e frică doar să nu cadă cerul pe mine,n-am inhibiții.Din amintiri de la matrimoniale.”Stare materială bună”,să nu care cumva vreun coate-goale să profite de agoniseala burghezului,ci să râgâie la unison.”Studii superioare”,adică,băi mârlanilor,sunt om cu diplome,să nu îndrăzniți să-mi poftiți vecinătatea cultivată dacă n-aveți patalamaua.”Sensibil” – până acolo merg cu impudoarea.”Nu răspund la chemări pierdute ” – o bună bază pentru reciprocitatea contabilă care va urma.”1,80 ,72 kg,ochi albaștri” – nu pot comenta în limbaj urban detaliile împerecherii etc.
”Sunt geto-dac,mi-e frică doar să nu cadă cerul pe mine,n-am inhibiții.”
🙂
Multumesc pentru raspuns.
Legat de comentariul meu de ieri despre increderea in om, as adauga nuanta de ”orbeste”.
Alise – Nu am resentimente pe plan social,nu sunt de stânga în economie,cred,(în general) în valoarea diplomelor.Și mai cred că nimeni nu pierde nimic – există o justiție în lucrurile însăși.
Alise Fekete – Ptr că tot suntem off-topic,mi-ar plăcea să știu părerea ta despre prof. de psihologie de la Yale dpdv academic.Eu l-am ascultat în câteva lecții și am admirat inteligența lui mobilă și deosebitul simț al umorului.
Alise Fekete – Am uitat să spun numele – Paul Bloom.
Taranlogic, in legatura cu diplomele si eu cred in valoarea lor desi (probabil ca si tine) nu cred ca este absoluta, adica cu siguranta ca nu arata valoarea unui om (care este absoluta). Multi oameni fara diplome ii intrec pe cei cu diplome in multe aspecte.
Nu l-am ascultat pe Paul Bloom, dar o sa o fac si iti spun opinia mea cand pot ok? 🙂
Taranlogic, nu l-am ascultat inca dar am citit niste review-uri la ”Against Empathy: The Case for Rational Compassion” si mi-a placut idea. De fapt s-a mai vorbit pe aici despre asta. Empatia emotionala este pentru un numar limitat de oameni dar cea cognitiva poate ajuta pe scara mai larga. Cea emotionala chiar poate produce daune (atat personale cat si altora) atunci cand nu este bine administrata.
”As Mother Teresa put it, “If I look at the mass I will never act. If I look at the one, I will.”
”It is well-documented that Hitler loved dogs and that the Third Reich had various laws against the inhumane treatment of animals, however paradoxical this may seem in light of its barbaric treatment of human beings.”
Am sa o citesc, mi se pare buna si de recomandat mai ales pentru cei cu o doza prea mare de empatie emotionala 🙂
http://bostonreview.net/forum/paul-bloom-against-empathy
Dă clic pentru a accesa 05.pdf
Alise Fekete – Mulțumesc.Pe mine mă interesează doar psihologia ” tradițională” din manuale și cursuri.
Inteleg. 🙂