Secolul XXI va fi (stiintifico-)religios, sau nu va fi de loc (nici stiintific nici religios)

Stiinta nu s-a nascut ca parte a unui proiect secular separat de, sau opus sacrului. Stiinta a aparut in contextul unei dezbateri teologico-metafizice in crestinism. In acest context stiinta a oferit raspunsul pe care umanismul si mistica nu l-au putut oferii la contradictiile inerente teologiei medievale.

Voi schita procesul pe scurt.

1. Crestinsmul a acceptat mai intai de la Platon, mai tarziu, in Evul Mediu, de la Aristotel, conceptul ca universaliile exista ca entitati reale. Explicatia lumii avea la baza notiunea ca sufletul rational de origine divina are o cunoastere inascuta a universaliilor, si pe aceasta baza poate deduce logic toate propietatile universului, asa cum propietatile geometrice ale corpurilor pot fi deduse fara masuratori empirice plecand de la axiomele euclidiene. Voi numii aceasta teologie euclideana.
2. In secolul XIV “nominalismul” a creat prima bresa in teologia euclidiana demonstrand ca universaliile sunt modele conceptual-ligvistice nu entitati obiective. Nominalismul a fost numit “via moderna” in opozitie cu “via antica” care includea Thomismul, Scotismul, and Augustinianismul. Modernitatea origineaza in nume si preocupari din „via moderna”. Reprezentantul cel mai cunoscut al nominalismului  a fost William Ockham care a respins speculatiile logico-filosofice in favoarea observatiei empirice. Stiinta moderna s-a nascut din nominalism. Dar trebuie subliniat ca preocuparea nominalistilor era in primul rand de natura teologica. Daca speculatiile metafizice nu sunt un izvor de cunoastere a divinitatii, atunci cum poate fi inteles Dumnezeu in relatie cu omul?
3. Intrebarea a generat doua raspunsuri in evul mediu:
   1. Mistica – cunoasterea irational-intuitiva a lui Dumnezeu si a universului.
   2. Umanismul – omul este masura tuturor lucrurilor
4. Umanismul a fost initial un curent crestin. S-a radicalizat in urma razboaielor religioase din Europa in care catolicii si protestanti au dovedit ca sunt la fel de rai. Manifestul umnaismului secular a fost cel mai bine exprimat de John Milton in discursul lui Lucifer din „Paradise Lost”: „Decat sclav in cer mai bine liber in iad”.
5. Stiinta a aprut in secolul XVII ca un arbitru in controversa intre religie si umanism cu privire la locul omului in univers. Stiinta a scos omul din centrul universului dar a respins in acelasi timp argumentele ontologice ale metafizicii scolastice cu privire la existenta lui Dumnezeu.
6. Problema crestinismului in secolul XXI este ca vede in stiinta un rival. Atunci cand se gaseste in fata argumentului stiintific, un crestin de regula va apela la una din urmatoarele doua cai:
   1. Recursul la via antiqua – la metafizica lui Augustin sau Aquinas – daca are cultura clasica.
   2. Recusul la barbarismul pre-clasic de tip Maccabean sau Petru Cititorul si sf. Cyril (care au linsat-o pe Hypatia in sec V), daca este ne-educat.

Stiinta si modernitatea au deci o origine teologico-metafizica. Gandirea crestina trebuie sa continue dezbaterea pe care a initiat-o in secolul XIV fara inhibitii si false prejudecati. Stiinta are un raspuns de oferit credintei.