Note despre genocid

  1. Notiunea de genocid presupune exterminarea programata si sistematica a unei linii de sange.

  2. Genocidul are la baza un impuls moral/religios de purificare a unui grup etnic prin exterminarea altuia, perceput ca un pericol de contaminare moral/spirituala.

  3. Asa cum arata Hannah Arendt in Eichmann in Jerusalem, autorii genocidului nu sunt de regula psihopati sau criminali maniaci, si nu actioneaza din ura. Ei sunt mai degraba persoane obediente care asculta de legi si ordine fara sa gandeasca si fara un imput moral personal.

  4. Hannah Arendt arata ca listele mortii au fost intocmite de conducatorii religiosi ai comunitatilor de evrei. Rabinii au colaborat ca mici Eichamnni cu ofiterii SD, fara sa se abata de la lege si ordine.

  5. La fel ca Eichmann, Iosua nu s-a abatut “nici la dreapta nici la stanga” de la legea lui Moise care cuprinde porunca exterminarii integrale si neconditionate a canaanitilor. Saul, dimpotriva, a fost mustrat de Samuel pentru ca nu a indeplinit exact porunca de a extermina integral pe Amalec (“pe amalecit sa nu-l lasi sa traiasca” este una din cele 613 porunci pozitive ale Torei).

  6. Cel mai eficient genocid din istoria moderna a avut loc in 1993 in Rwanda. In numai 100 de zile au fost ucisi un milion de oameni, de trei ori viteza de executie a solutiei finale naziste. Au fost exterminati 70% din populatia Tutsi si 20% Hutu moderati.

  7. Consiliul de Securitate a fost informat despre planurile pentru uciderea castilor albastre si programul de genocid din Rwanda, dar au raspuns prin canale birocratice si masuri de rutina. Dupa inceperea genocidului, Bill Clinton si Madeleine Albright au cerut CDS sa retraga castile albastre din Rwanda. Atat ONU cat si Casa Alba au procedat ca mici Eichmanni, conform defintiei lui Arendt, refuzand sa gandeasca si sa aiba initiativa personala.

  8. Rwanda este considerata cea mai crestina tara din lume, cu 90% din populatie crestini activi. Este deasemenea cea mai adventista tara din lume (10%). Populatia a participat activ sau ca spectatori la curatirea etnica.

  9. Mai multi pastori si preoti au partcipat la genocid ca mici Eichmanni.

  10. Pastorul Elizaphan Ntakirutimana, conducatorul bisericii adventiste din Rwuanda a fost condamnat in tribunal ONU la 10 ani inchisoare pentru complicitate la uciderea a 3000 frati de credinta Tutsi. Fiul sau, Dr.Gerard Ntakirutimana, directorul spitalului adventist, a primit 25 de ani pentru participare activa, inclusiv executia cu mana lui a doua persoane in incinta spitalului. Pastorul si fiul sau s-au declarat nevinovati. La fel ca Iosua si Eichmann, nu au facut altceva decat sa respecte ordinele primte.

  11. Presedintele Ted Wilson impreuna cu first lady se afla in plina campanie de evanghelizare in Rwanda. Pastorul Ted Wilson este un Iosua care nu se abate nici la dreapta nici la stanga de la cuvantul scris. Revista Adventist Review anticipeaza 100.000 botezuri. Oare ce vor face noii botezati in urmatorul razboi civil?

Hannah Arendt: „A încerca să înţelegi nu este acelaşi lucru cu a ierta!”

Mai jos citiţi articolul care a apărut aseară în revista online Cafe Gradiva, publicaţie dragă mie în care deţin o rubrică săptămânală, articol ce face referire la un film mult aşteptat care intră de azi în cinematografele din România şi pe care îl foarte recomand – Hannah Arendt regizat de Margarethe von Trotta. Recomand şi cartea care a stat la baza filmului, Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalităţii răului scrisă de Hannah Arendt, carte care, în ceea ce mă priveşte, m-a influenţat mult şi m-a învăţat cum să gândesc un eveniment cum e cel referitor la genocidul evreilor. Deasemenea, lectura acestei cărţi m-a făcut să înţeleg contribuţia esenţială pe care au avut-o liderii evrei în masacrarea propriului popor. M-a făcut să înţeleg cum se răsfrâng implicaţiile unui regim totalitarist asupra personalităţii oamenilor. Şi, chiar mai mult, m-a făcut doritoare să aflu informaţii veridice asupra unui aspect dificil şi ascuns din istoria AZS din România: colaborarea liderilor azs cu Securitatea. Iată reflecţiile mele asupra filmului şi cărţii:

„Legea Celor Zece Porunci dată lui Moise pe Muntele Sinai şi ale cărei percepte sunt păstrate cu sfinţenie până astăzi poate fi considerată un îndreptar de moralitate adresat unui popor evreu abia ieşit din robia egipteană, idolatru şi căutător de senzaţii tari, senzaţii şi miracole de care divinitatea nu făcuse rabat în relaţia cu poporul ales.

Această Lege avea meritul de a distinge binele de rău, răul fiind semnalat, întotdeauna, printr-o negaţie (Să nu ucizi!, Să nu furi! etc.). Şi cum bine se ştie că, încă de la apariţia păcatului originar, orice imperativ care începe cu „să nu” tinde să fie încălcat tocmai din cauza ispitei de a fi încălcat, răul a ajuns să fie definit printr-o caracteristică indubitabilă – ispita.

În guvernarea celui de-al Treilea Reich, răul, explică Hannah Arendt, şi-a pierdut calitatea prin care majoritatea oamenilor îl recunosc, aceea a ispitei. Dacă într-o ţară civilizată legea ţine cont de conştiinţa fiecărui cetăţean al cărei glas se presupune că îndeamnă la Să nu ucizi!, legea teritoriilor peste care Hitler stăpânea cerea ca glasul conştiinţei să îi spună fiecăruia Vei ucide!. Probabil că în perioada amintită, mulţi dintre germani şi nazişti, dacă nu chiar majoritatea lor, fuseseră tentaţi să nu ucidă, să nu permită ca vecinii lor evrei să fie masacraţi, să nu ajungă să-i trimită la pieire, mai mult sau mai puţin conştienţi de acest fapt, doar pentru nişte beneficii temporare, însă, conform aprecierilor lui Arendt,

Dumnezeu ştie cum, ei reuşiseră să reziste tentaţiei. Citește mai mult din acest articol