Singularitatea ca mit

Bloggerul ”Evoluția Rațiunii” ne-a recomandat un articol despre transhumanism și singularitate.
Citindu-l, mi-am amintit un pasaj din cartea filosofului J. Baudrillard (”Sistemul obiectelor”) în care vorbește despre conotațiile obiectelor tehnice și miturile modernității. În continuare doresc să arăt că ideea de singularitate se bazează pe un astfel de mit, neavând un caracter profetic, ci unul de interfață subconștientă a fenomenului tehnologic contemporan.

MITUL AUTOMATIZĂRII – TRANSCENDENȚA FUNCȚIONALĂ
Gradul de perfecțiune al unui obiect tehnologic este perceput ca fiind direct proporțional cu gradul de automatizare. Cu cât are mai multe funcții incorporate, accesibile printr-un simplu click pe un buton, cu atât este mai puternic efectul.
În cazul automobilelor, spre exemplu, constructorii prezintă ca pe o mare realizare mecanică folosirea unui automatism supraabundent la accesorii, sau recurgerea sistematică la servocomandă, al cărei efect imediat e fragilizarea obiectului, grăbirea căderii lui în desuetudine și a reînnoirii. Astfel, automatizarea devine o formă de închidere, de redundanță funcțională, lăsându-l pe om într-o stare de iresponsabilitate caracteristică unui spectator. ”E visul unei lumi supuse și al unei tehnicități împlinite tehnic, în serviciul unei umanități inerte și visătoare.”
Citește mai mult din acest articol

Colecționarul adventist

În cartea ”Sistemul obiectelor”, Jean Baudrillard încearcă să realizeze o analiză exhaustivă a modurilor în care oamenii s-au raportat și se raportează la obiecte. Anumite discuții cu prieteni SDA foarte conservatori mi-au descoperit un şablon pe care Baudrillard îl descrie foarte bine. Voi încerca acum o aplicație a analizei filosofului francez în contextul mentalului adventist.

OBIECTUL VECHI. Baudrillard împarte obiectele în trei categorii: obiecte funcționale, obiecte de organizat și obiecte simbolice. Paradigma modernistă a accentuat dimensiunea funcțională, eliberând obiectele de constrângerile de prestigiu şi reprezentare.
Despre obiectele simbolice, autorul observă: ”O întreagă categorie de obiecte pare să iasă din sistemul pe care tocmai l-am analizat: cele deosebite, baroce, folclorice, exotice, vechi. Acestea par a contrazice exigenţele calculului funcţional, răspunzînd unei alte vocaţii: de mărturie, de reamintire, de nostalgie sau de evadare. În măsura în care obiectul vechi e mai puţin legat de celelalte obiecte, şi în care se prezintă ca o totalitate sau ca o prezenţă autentică, are un statut psihologic special. E trăit în alt fel. Nefiind de folos la nimic, serveşte totuşi la ceva, în adîncimea lui. Obiectul funcţional e eficace, cel mitologic e împlinit. El semnifică evenimentul încheiat, naşterea lucrurilor.”

Voi considera în continuare adventismul un produs al modernismului, deși afirmația poate fi contestată. Mișcarea apare în America secolului 19, în contextul unei societăți puritane, carteziene, baconiene, guvernate de principiul eficienței și al funcționalității.
Prin urmare, era esențial ca adventismul să pună accent pe funcționalitate mai mult decât pe simbolism și contemplația mistică. ”Obiectele” cu care operează adventismul pot fi descrise în termenii managementului. Viziune: o istorie liniară, Marea luptă, care va culmina cu victoria binelui. Misiune: desăvârșirea caracterului. Obiective strategice: respectarea Legii veșnice, misionarismul, reforma sanitară și renunțarea la lumesc. Timeline: hărți profetice. Modernitate absolută! Baudrillard arată că obiectele simbolice nu sunt străine sistemului modern; deși acestea nu sunt funcționale, au o caracteristică – istorialitatea – care le face să se încadreze în AMBIANȚA modernă (ambianța – un mit al modernității). Citește mai mult din acest articol