Neoprotestantismul bizantin: o struto-camila geopolitica

Nu a fost o surpriza sa gasesc pe FB o predicuta in care referendumul pentru balcanizarea Constitutiei este descris in termenii Marii Lupte intre Hristos si Satana: batalia pentru Legea lui Dumnezeu. As spune chiar ca omul combate bine, intrucat, ca sa recurg si eu la argumentul pantei alunecoase folosit de aparatorii dreptului natural balcanic, legea pe care vrea sa o distruga Satana aseaza femeia intre animalele de curte, ambele facute sa fie un ajutor potrivit pentru om (citeste barbat). Dumnezeu i-a dat balcanicului dreptul natural sa taie porcul, (sau gasca, in cazul pastorului nostru), fara anestezie si sa-si consoleze sotia batuta cu un viol domestic.

Surpriza apare atunci cand pastorasul cel istet face tranzitia de la limbajul de lemn de amvon la limbajul protocronismului bizantin. Marea Lupta este acum intre neamul crestin de doua mii de ani si conspiratia ateist-marxista europeana. Ramasita apocaliptica este alcatuita din acei putini “care iubesc această nație”. Sunt invocati aparatorii arhetipali ai credintei stramosesti: popa, babele, taranul facator de tara al lui Adrian Paunescu si Ion din poemul legionar.

Curat Catavencu: Ca orice român, ca orice fiu al țării sale… în aceste momente solemne… mă gândesc… la țărișoara mea… (sughituri, aplauze, likeuri, emojiuri).

Neoprotestantismul bizantin este o forma noua de alba/neagra in bazarul politic-religios romanesc. Popa si predicatorul combat impreuna. Cine i-a impacat pe Iisus cu Isus, Hristosul cu Antihristul, in variante opuse?

Bizantul-dupa-Bizant (Iorga) a fost inventat de Sultan ca o caricatura de monarhie bizantina pentru a tine sub control crestinii din Balcani. Asa s-a nascut domnul fanariot, care a despuiat tara pentru a poleii cu aur altarele de la Ierusalim si Muntele Atos, la care se adauga propria punga plus spaga la Istambul. Insa misunea principala a fanariotului era sa impiedice infiltrarea ideilor iluministe din Apus.

Ideea a renascut, intr-o forma moderna, in protocronismui nationalist-religios al secolului XX. Trinitatea Dumnezeu, sange, tara s-a ridicat impotriva cultului iluminist al libertatii, egalitatii, si fraternitatii.

In acest context, neoprotestantul era vazut ca o infiltrare straina a sufletului national, alaturi de evreu si comunist. Pe deasupra, neoprotestantii invatasera ceva in America despre separarea bisericii de stat. Confruntati cu teologia politica bizantin-ortodoxa, au privit spre Apus.

Tot spre Apus au privit si in timpul Comunismului. Democratiile seculare aparau libertatea religioasa.

Dupa distantarea de Kremlin, Ceausescu a apelat la protocronism pentru a-si legitimiza puterea independent de URSS. Ortodoxia isi gasea locul istoric in noua naratiune dar Neoprotestantismul aparea iarasi ca un intrus. In propaganda de partid impotriva sectelor se putea citi printre randuri retorica interbelica.

Asa se face ca neoprotestantii nu au privit cu entuziasm renasterea nationalismului religios dupa demisia ateismului de stat. Pentu ei, Dumnezeu vorbea engleza cu accent american.

Insa in mai putini de trei decenii, multi neoprotestanti au ajuns sa vada in democratiile care le-au aparat libertatile adevarata fata a intolerantei religioase, si, in teologia politica care i-a persecutat, protectorul lor. Cum se explica schimbarea de atitudine? Sa nu facem greseala de a crede ca crestinii separati de “I”-ul reuchlinian se pot iubii intre ei. Cauza nu se afla in Romania.

La fel ca majoritatea confratilor sai, prietenul despre care va spuneam are un creier fara anti-corpi, usor de infectat de memele intalnite in camere de ecou. Adoptarea teologiei politice bizantine origineaza in noua aliniere geopolitica a nationalismului evanghelic american.

Asaltat de secularism, acesta a cautat protectia dusmanului invins. Daca mottoul Revolutiei Americane era tradarea fata de tiranie este credinciosie fata de Dumnezeu, noul slogan al nationalismului evanghelic ar putea fi: tradarea democratiei este credinciosie fata de Dumnezeu. Anaconda geopolitica cu capul la Moscova si coada la Washington, se intinde prin Europa, unde umbra lui Pius XII, pontiful fascismului, bantuie NGO-uri ca Civitas sau Coalitia Pentru Familie, si se incolaceste peste fragilele democratii est-europene. Neoprotestantimul bizantin este doar un inel.

Este ruleta ruseasca, la figurat si la propriu, caci supravietuirea credibilitatii miscarii evanghelice in urma acestui joc este deja indoielnica in America. Cat despre fratii din Romania, le proorocesc cu textul din Amos 5:19:

19. Veti fi ca un om care fuge dinaintea unui leu pe care-l intalneste un urs si care, cand ajunge acasa, isi reazema mana pe zid, si-l musca un sarpe!

Vai de cel care fuge de legionari, se intalneste cu comunistii, si cand ajunge in sfarsit sa fie liber este inghitit de un anaconda.

Ecclesia semper reformanda est

Cei peste 80.000 de participanți, mai mult de jumătate tineri, au salutat cu entuziasm prezența președintelui Obama la convenția evanghlică. Discursul lui a fost întrerupt de aplauze. După încheiere, tinerii au pus întrebări: ce facem cu privire la distrugerea mediului, creșterea inegalității, refugiații din Siria, războiul din Orientul Mijlociu, erodarea libertăților, etc.

Fake news? Nu tocmai. Numai că nu este vorba despre o convenție evanghlică în Nashvillle, ci despre aniversarea a 500 ani de la Tezele lui Luther și proiecția pentru următorii 500 ani de Protestantism, în Berlin și Wittenberg. Ecclesia semper reformanda est. Protestantismul este viu în Germania seculară. Nu se poate spune același lucru în America hiper-religioasă. Nici la clonii ei neoprotesatanți din România.

Poți aduna 120.000 de protestatori (a nu se confunda cu protestanți) născuți-din-nou la un marș împotriva avortului sau a căsătoriilor hmosexuale în America. Poți aduna numărul egal și mai mult la un protest pentru drepturile unei familii penticostale de a-și bate copii în România. Nu-i vei aduna niciodată pentru soarta unei femei bătute de soțul alcolic din Vaslui. Ce-i rău cu evanghelicii americani? Ce-i rău cu pocăiții din România?

Sloganul Convenției Evanghelice Germane din  Mai 2017 este „Du siehst mich” (1. Mose 16,13), ”Tu mă vezi” (Gen 16, 13). Pentru cei care locuiesc în Chicago, este posterul din stațiile de transport public: ”See me”. Sunt cuvintele unei mame fugind cu un copil în brațe prin deșert.

Răspunsul evanghelicilor germani (ăștia sunt atinși de scepticism): ”Nu știu dacă Dumnezeu te vede dar eu e văd”.

Răspunsul evanghelicilor americani (ei nu se îndoiesc căci au lepădat ”știința pe nedrept numită astfel”): F-U.

Vreau să vă asigur că nu sunt fanul lui Obama și că nu sunt naiv cu privire la imigrația islamică. Dar chiar dacă mi-am pierdut osul de ros în biserica rămășițelor teologice, încă nu mi-am călcat jurământul față de Galilean. Ce naiba are Isus în comun cu xenofobia și darvinismul social?

Vă voi lăsa pe voi să dezbateți aspectul politic. Pe mine mă atrage sloganul: ”următorii 500 de ani de Protestantism”. Avem de lucru.