Cum se moare
25 august 2010 58 comentarii
Billy Graham povesteste intr-una din predicile lui despre o tanara care, pe patul de moarte, a adresat mamei intrebarea finala: “Mama, m-ai invata cum sa trag provocator din tigara si cum sa fac sex fara sa raman gravida, dar nu m-ai invata sa mor. Invata-ma repede, caci am putin timp…”
Povestirea lui Graham contine doua mesaje printre randuri. Primul: intre hedonismul distructiv si religie nu exista o zona de viata implinita fara excese. Al doilea: chiar daca oamenii fara Dumnezeu ar sti sa traiasca (premisa exclusa de fapt in propozitia anterioara), numai cei religiosi “stiu sa moara”, si cine rade la urma rade mai bine.
Este argumentul la care orice pastor sau preot va recurge in ultima instanta. Religiile lumii concureaza in felul agentiilor de asigurare. Fiecare pretinde ca iti ofera o polita care te face sa dormi mai linistit la gandul mortii. Nu degeaba pariul Pascalian si politele de asigurare au la baza aceiasi matematica a probabilitatilor descoperita de marele janseist.
Doua evenimente recente ma ispitesc sa re-pun in discutie acest model: moartea bebelusilor de la maternitatea din Giulesti si moartea in proces a lui Christopher Hitchens.
Plecand de la premisa ca Christopher Hitchens nu este cunoscut corifeilor nostri decat ca un sceptic zelot, autor al cartii “God is not so Great” si cruciat al ateismului in Bible Belt, ma astept la cateva predici pe tema “dar ce veti face la urma”.
In ce ma priveste, am cunoscut un alt Hitchens si imi pare rau dupa el. Imi pare rau dupa jurnalistul curajos care a vizitat fiecare zona primejdioasa a planetei, activistul “gata sa stea pentru dreptate si adevar chiar daca s-ar narui cerurile” (asta este Ellen G. White), analistul care te surprinde prin claritatea gandirii, criticul de carte ce te facea sa savurezi frumuseatea ascunsa a autorilor anglo-saxoni, Hitch cel cu accent si sarcasm briton la talk-show-uri controversiale. Si nu in ultima instanta, imi pare rau dupa cineva care a fost o provocare necesara pentru certitudinile ieftine ale crestinismului de mucava.
Si asta ma duce cu gandul la moartea bebelusilor. Cum sa murim ca sa ajungem in cer este tema de actualitate si ocazie de confruntari teologice in media. Parintii se taresc tremurand la picioarele unei divinitati care trimite in iad copiii fara sa le dea macar o sansa. Preotii continua sa se declare fara rusine reprezentantii unui trinitati care te duce cu gandul la trioul Eichman-Mengele-Himler. Natiunea le va plati mai departe salariile din saracie sau furt, mandra de credinta stramoseasca care declara ca Dumnezeu este un piroman sadic. Se exploreaza versiuni alternative. Catolicii au limbo. Evanghelicii te pun pe asigurarea parintilor, dar adevarul este ca asigurarea (harul) in ortodoxie costa mai ieftin, si apoi cei mai multi au norocul sa-si boteze copiii inainte sa arda maternitatea. Cumpararea unei polite de asigurare implica cantarirea riscului si a costului laolalta.
Ceea ce te dezgusta la acesti oameni religiosi este interesul obsesiv pentru acel musuroi de lanturi peptidice si ganduri egocentrice care este viata lor. Cum sa lasi in urma ta o lume mai buna, nu intra in preocuparile lor. Ei vor sa traiasca vesnic, chiar daca vor fi vecini cu iadul in care vor arde copiii lor. Si niciodata nu le va trece prin minte sa arunce harpa in foc si sa se alature in semn de protest copiilor condamnati pe nedrept.
Saptamana aceasta Christopher Hitchens a aratat crestinilor cum se moare. Cancerosul terminat de chemo a reintrat in lupta ideilor. Tema este moschea Cordoba care este proiectata sa fie construita langa punctul zero. Este Hitchens ”at his best”. Merita sa cititi articolul pentru valoarea lui. Dar mai important, jurnalistul muribund ne da exemplu de uitare de sine in fata mortii. Un stangist cu radacini marxist-trotskyste, Hitchens nu s-a ferit niciodata sa-si alieneze colegii atacand mentalitatea de leftard si corectitudinea politica, indiferent daca era vorba de revendicari rasiale gratuite sau, mai ales, problema Islamului. A fost totdeauna convins ca agresivitatea islamica combinata cu naivitatea liberala vor ruina libertatile vestului. A fost un cruciat pentru salvarea mostenirii iluministe de asaltul lui Mohamed si pare hotarat sa moara cu sabia in mana.
Multumim pentru lectie Hitch. Sa adormi usor, fara cosmare cu flacari si strigate de copii nebotezati. Noapte buna si… cine stie…
oxigen2 
I knew it! I knew it!… damn, girl! numai cu gandul la prostii sunt femeile pocaite! :heh:
lasa-l pe nea Dick sa-si inmormanteze dick-urile 😯 si tu vino dupa mine sa deschizi portiza
:rotfl: :rotfl: :rotfl: :rotfl:
Nu ne e frica mai mult de ceva asa cum ne e frica de realitate (moarte, singuratate etc…)
Sa nu credeti c-am venit sa aduc pacea… o sabie cu doua taisuri… dar oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina…
Nu ne temem de cuvinte, ci de ceea ce se ascunde in spatele lor, realitatea pe care se straduiesc sa o surprinda si s-o redea.
Redevenind seriosi insa… ah, ce-mi faci tu lelitzo! :sidefrown:
de ce ma ispitesti? de ce-mi faci asta?
Duci subiectul inspre filozofie… dualism… hmmm, stii f. bine ca resping acest dualism (si edi la fel) si sustin unitatea individului la nivel psihic… da’ lasa, nu vreau sa intram in subiect… pur si simplu nu am chef . (si sunt si la serviciu acuma si tipa astia la mine… aaaaaa!!!!)
anyway…
http://www.atheistmedia.com/2010/08/bishop-john-shelby-spong-recalls.html
_________________
Ceea ce vreau insa sa exprim este altceva… ceva ce este evident…
offff… imi cer iertare, ok???? imi pare rau c-am ranit sentimentele unor prieteni :-((
te pup!
CJ
„Nu ne e frica mai mult de ceva asa cum ne e frica de realitate (moarte, singuratate etc”
Si de pierderea identitatii mai ales atunci cand e falsa sa nu o ai pentru ca atunci cand o ai, ai depasit frica.
CJ, tu zici ca eu n-am inteles clipul ala, eu zic ca tu nu te-ai priceput.
Cand eram adolescenta bunica imi tot spunea ” e hotzi baietii maica, e hotzi”.
Daca as fi fost baiat refrenul ar fi fost ” e hoatze fetele….”
Ce ti-e si cu relativismu’ asta! 😉
„CJ is dead. No longer exists.”
But you was unable to draw the conclusion for yourself.
Who am I? Who are You? Do you
believeknow?What are you afraid of? You better think again.
[rhetorical questions]
_______________________
Multumesc ca m-ai facut sa ma simt ca ultimul prost, inca o data. Dar puteai sa mi-o zici in fata, de prima oara [fara sa ma aburesti cu sofisme ieftine si metafizica derivata din speculatii pe marginea ‘quantum mechanics’]. Asta a facut sa doara si mai mult. Te-ai prefacut ca-ti pasa… ca vrei sa… ca stii sa asculti…
pa·tron·ize/ˈpātrəˌnīz/Verb
– to treat with an apparent kindness that betrays a feeling of superiority.
– to behave in an offensively condescending manner toward.
Multumesc frumos! Asa e. Nimic de comentat din partea mea.
La revedere si dialog placut cu ceilalti teisti-adventisti de ziua a saptea.
„God” bless you, woman!
CJ, what the heck is that? I hope you are just testing my reactions. Seriously, I hope you don’t believe what you wrote.
CJ, hai sa lamurim lucrurile si sa incheiem discutia.
20 septembrie 2010 – Everybody Pray for Hitchens Day