Dacă măcăne ca un mit…
31 octombrie 2010 57 comentarii
Edi trebuie să-și ducă gîndul pînă la capăt. Interpretarea – doar aparent concordistă – pe care o dă primelor 11 capitole ale Genezei este construită pe realizarea fundamentală a caracterului lor mitic. Faptul că refuză încă să le numească „mituri” este singurul lucru care îl mai leagă de concordism. Acum, că mitul poate avea rădăcini istorice (sau științifice, într-un sens primitiv) este un fapt indisputabil. Numele trandafirului al lui Umberto Eco, de exemplu, are certe și, uneori, explicite raporturi cu realitatea istorică – religioasă, culturală, socială – a sfîrșitului de secol XIII, începutului de secol XIV. Dar este totuși operă de ficțiune, cu pretenții mitice în măsura în care vorbește despre chestiuni perene ale existenței umane, ba chiar oferind o etiologie pentru dispariția unui text aristotelian. Știm că există în Austria un vechi oraș medieval numit Melk, cu o abație întemeiată undeva spre sfîrșitul secolului al XI-lea, renumită pentru scriptoriul și biblioteca ei. Dar nu mă apuc să-l caut pe Adso.
Daca religiile (nu, nu doar creștinismul) dau sens vieții este doar pentru că ele oferă o poveste ale cărei personaje putem deveni și noi. Aceste povești, mai ales cînd au puternice accente eschatologice, pretinzînd că dezleagă și viitorul nostru, nu doar trecutul, răspund nevoii noastre de vector, de direcționalitate, de deznodămînt. Iar nevoia aceasta e mai veche și mai profundă decît aceea de a înțelege lumea în care trăim. Eclesiastul e minoritar. Țesătorii de povești au avut mereu cîștig de cauză. Dacă Dumnezeu există, ne seamănă teribil – pentru că ne spune dintotdeauna povești, lăsîndu-ne să ne batem de unii singuri capul cu dezvrăjirea științifică a lumii.
Geniul creștinismului, subminat în varii moduri (încă din teologia NT) de creștinismul însuși, a constat în umanizarea totală și ireversibilă a lui Dumnezeu. Divinul încape fără probleme în pielea omenescului – în paharul întins celui însetat, în copilul strîns în brațe proteguitor și drăgăstos, în grija pentru aici și acum, nu pentru sînul lui Avraam. Descoperindu-l pe Dumnezeu, Isus ne-a arătat cum să fim oameni. Și că a fi om este suficient. Ați observat că dacă stai la masă și frîngi pîinea, împarți paharul și spui povești, nu există erezii?
oxigen2 
#50
Nu stiu ce mai spui tu, dar uite ce am de gand sa spun eu [daca macane ca un mit] :
:announce: Ati auzit ca s-a spus celor din vechime, dar Invatatorul va spune… „Omule, Omule… pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie (şi acela nu e potopul sau raportul literal al creaţiunii). Dar cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.”
“Read it as you would any other book; think of it as you would of any other; get the bandage of reverence from your eyes; drive from your heart the phantom of fear; push from the throne of your brain the cowled form of superstition — then read the Holy Bible, and you will be amazed that you ever, for one moment, supposed a being of infinite wisdom, goodness, and purity to be the author of such ignorance and of such atrocity.”~ Robert G. Ingersoll"Science may not offer eternal salvation, but it offers the possibility of a life free from the spiritual slavery caused by an irrational fear of the unknown. It offers people the choice of self-empowerment, which may contribute to their spiritual freedom."~ Marcelo Gleiser:search: Wishful thinking is the formation of beliefs and making decisions according to what might be pleasing to imagine instead of by appealing to evidence, rationality or reality.
„I can live with doubt, and uncertainty, and not knowing. I think it’s much more interesting to live not knowing than to have answers which might be wrong.”
Study,
Acum am vazut ce-ai scris.
Poti lua de la sala de lectura ‘Credinta si cunoastere’, iar de pe internet ‘Sceptrele lui Marx’,referitor la ceea ce am afirmat.
Nu, Maria, n-am timp sa citesc cu scopul de a gasi fraze care tie ti-au trezit anumite asocieri discutabile. Tie iti revine datoria de a oferi referinte clare si relevante care sa-ti sprijine afirmatiile pretins informate.
Study,
Daca sunt ‘pretins informate’, atunci de buna seama nu are rost sa ofer referinte, pentru a demonstra ca totusi nu mint, sau pentru a trezi interes unuia care-i place sa se joace cu mingiutele date de clovn, crezand ca este pentru studiul naturii si nicidecum pentru a face exchibitii pe sarma ateismului.
Iluzie, caci sarma se poate rupe oricand, si ramai un acrobat pe scena vietii,un acrobat si atat.
‘Eu sunt o cadentare de bine
Si de rau,
De glasuri razvratite
Si resemnari tarzii –
In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Si-n visuri, majestatea solarei agonii…’
Minulescu
Eu nu jonglez cu vorbe si nu dau palme celor care cred ca exista totusi Dumnezeu.
Maria zicea:
Daca sceptrele lui Marx ar exista, si n-ar fi de fapt spectre, atunci as fi si eu mai entuziasmat sa interactionez cu afirmatiile neintemeiate pe care le postulezi (cum ar fi cea de la care am plecat, “Derrida vorbea despre o reintoarcere la religie, cumva in perspectiva kantiana,un concordism.”)
Mi se pare comic ca te legi de mine pentru amicitia mea cu CJ. Dar hei, n-ar trebui sa fiu surprins de astfel de argumentatie ad hominem.
Study,
Argumentatia nu este chiar atat de ‘invalida’ precum pare. E ceva de genul ‘Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti’.
Adica, daca unul stranuta ‘ateism’ e aproape imposibil ca sa nu se molipseasca si celalalt ‘amic’.
Ferit, peste-o soarta cumplita
Un gand rastignit ma rapune,
In era credintei, sa sune
Ca zvacnet si dor de ispita.
Atat cat acum imi e sete
Mai multe izvoare siroaie,
Dar beau numai apa de ploaie,
Si mangai doar vagi siluete.
Dumitru Darie
Un spectru, deci naluca nu merita atentie.
Acum inteleg de ce Dumnezeu e scuipat printre dinti, cand de fapt din imaginea Lui a ramas doar o naluca, un vis.
Am incheiat discutia.
maria, nu inteleg de ce ai incheiat discutia?
de ceva vreme ai devenit de neinteles. textele tale sunt tot mai grele de citit si inteles. ok, eu nu am citit marx si derrida si altii dar pot sa apreciez frecventa unei idei.
e ceva ce te doare de o vreme