Dacă măcăne ca un mit…

Edi trebuie să-și ducă gîndul pînă la capăt. Interpretarea – doar aparent concordistă – pe care o dă primelor 11 capitole ale Genezei este construită pe realizarea fundamentală a caracterului lor mitic. Faptul că refuză încă să le numească „mituri” este singurul lucru care îl mai leagă de concordism. Acum, că mitul poate avea rădăcini istorice (sau științifice, într-un sens primitiv) este un fapt indisputabil. Numele trandafirului al lui Umberto Eco, de exemplu, are certe și, uneori, explicite raporturi cu realitatea istorică – religioasă, culturală, socială – a sfîrșitului de secol XIII, începutului de secol XIV. Dar este totuși operă de ficțiune, cu pretenții mitice în măsura în care vorbește despre chestiuni perene ale existenței umane, ba chiar oferind o etiologie pentru dispariția unui text aristotelian. Știm că există în Austria un vechi oraș medieval numit Melk, cu o abație întemeiată undeva spre sfîrșitul secolului al XI-lea, renumită pentru scriptoriul și biblioteca ei. Dar nu mă apuc să-l caut pe Adso.

Daca religiile (nu, nu doar creștinismul) dau sens vieții este doar pentru că ele oferă o poveste ale cărei personaje putem deveni și noi. Aceste povești, mai ales cînd au puternice accente eschatologice, pretinzînd că dezleagă și viitorul nostru, nu doar trecutul, răspund nevoii noastre de vector, de direcționalitate, de deznodămînt. Iar nevoia aceasta e mai veche și mai profundă decît aceea de a înțelege lumea în care trăim. Eclesiastul e minoritar. Țesătorii de povești au avut mereu cîștig de cauză. Dacă Dumnezeu există, ne seamănă teribil – pentru că ne spune dintotdeauna povești, lăsîndu-ne să ne batem de unii singuri capul cu dezvrăjirea științifică a lumii.

Geniul creștinismului, subminat în varii moduri (încă din teologia NT) de creștinismul însuși, a constat în umanizarea totală și ireversibilă a lui Dumnezeu. Divinul încape fără probleme în pielea omenescului – în paharul întins celui însetat, în copilul strîns în brațe proteguitor și drăgăstos, în grija pentru aici și acum, nu pentru sînul lui Avraam. Descoperindu-l pe Dumnezeu, Isus ne-a arătat cum să fim oameni. Și că a fi om este suficient. Ați observat că dacă stai la masă și frîngi pîinea, împarți paharul și spui povești, nu există erezii?

57 Responses to Dacă măcăne ca un mit…

  1. #50

    NE-AR FI VORBIT SI DESPRE EVOLUTIONISM, CU “SIGURANTA”. NE-AR SPUNE DEASEMENEA CA RAPORTUL CREATIUNII NU E CHIAR ATAT DE DEMN DE CREZARE SI CA TREBUIE REINTERPRETAT. CAT PRIVESTE POTOPUL CE SA MAI SPUN…?

    Nu stiu ce mai spui tu, dar uite ce am de gand sa spun eu [daca macane ca un mit] :

    :announce: Ati auzit ca s-a spus celor din vechime, dar Invatatorul va spune… „Omule, Omule… pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie (şi acela nu e potopul sau raportul literal al creaţiunii). Dar cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.”

    “Read it as you would any other book; think of it as you would of any other; get the bandage of reverence from your eyes; drive from your heart the phantom of fear; push from the throne of your brain the cowled form of superstition — then read the Holy Bible, and you will be amazed that you ever, for one moment, supposed a being of infinite wisdom, goodness, and purity to be the author of such ignorance and of such atrocity.” ~ Robert G. Ingersoll

    "Science may not offer eternal salvation, but it offers the possibility of a life free from the spiritual slavery caused by an irrational fear of the unknown. It offers people the choice of self-empowerment, which may contribute to their spiritual freedom." ~ Marcelo Gleiser

    Dacă nu crezi în Dumnezeu (divinitate, oricare ar fi ea) în ce crezi totuşi? Este imposibil să nu crezi în nimic!
    Ei bine, este posibil totuşi. Eu nu am credinţă aşa cum are un credincios. Pot spune că am convingeri, dar acestea se bazează pe dovezi, dovezi obţinute prin metode ştiinţifice, independente de ceea ce „cred” sau am senzaţia că „cred” eu. Pe de altă parte nici nu plec de la ideea că „ştiinţa” deţine adevărul la nivel absolut, cum pretinde religia, de exemplu, nu sunt un „credincios în ştiinţă”. Înţeleg că aceasta, ca orice metodă de cunoaştere, are limitele sale. Dar le asum şi le iau în calcul pentru că acestea pot fi depăşite şi pentru că metodele de cunoaştere ştiinţifică sunt metodele ce pot realiza cunoaşterea obiectivă, a ceea ce este, independent de ceea ce credem că este. Deşi pare o situaţie relativă, baza de cunoştinţe este solidă, clară şi, mai ales, verificabilă.

    Ai răspuns la toate întrebările? Ce a fost înainte de Big Bang-ul cosmic, cum a apărut viaţa, cine este în spatele legilor primordiale?
    Faţă de un credincios în divinitate, care are răspuns la aceste întrebări (Dumnezeu), eu nu am. Din acest punct de vedere sunt mai modest. A nu şti nu implică a trebui să "crezi" că acolo este Dumnezeu. Dimpotrivă. [!!!!!!!!] Dacă am pleca pe principiul că dincolo de cunoaşterea noastră este divinitatea vom considera că ar putea să fie periculoasă sau ineficientă cercetarea sa, fiind o chestiune de necercetat, de necuprins. A răspunde lipsei de cunoaştere cu existenţa divinităţii duce la renunţare. A fi ateu înseamnă tocmai intenţia, declarată, de a nu crede că „dincolo” este Dumnezeu ci doar necunoscutul – apetisant, tulbure, promiţător.
    [sursa citatului: aici]

    :search: Wishful thinking is the formation of beliefs and making decisions according to what might be pleasing to imagine instead of by appealing to evidence, rationality or reality.

    „I can live with doubt, and uncertainty, and not knowing. I think it’s much more interesting to live not knowing than to have answers which might be wrong.”

  2. maria says:

    Study,
    Acum am vazut ce-ai scris.
    Poti lua de la sala de lectura ‘Credinta si cunoastere’, iar de pe internet ‘Sceptrele lui Marx’,referitor la ceea ce am afirmat.

  3. study_nature says:

    Nu, Maria, n-am timp sa citesc cu scopul de a gasi fraze care tie ti-au trezit anumite asocieri discutabile. Tie iti revine datoria de a oferi referinte clare si relevante care sa-ti sprijine afirmatiile pretins informate.

  4. maria says:

    Study,
    Daca sunt ‘pretins informate’, atunci de buna seama nu are rost sa ofer referinte, pentru a demonstra ca totusi nu mint, sau pentru a trezi interes unuia care-i place sa se joace cu mingiutele date de clovn, crezand ca este pentru studiul naturii si nicidecum pentru a face exchibitii pe sarma ateismului.
    Iluzie, caci sarma se poate rupe oricand, si ramai un acrobat pe scena vietii,un acrobat si atat.
    ‘Eu sunt o cadentare de bine
    Si de rau,
    De glasuri razvratite
    Si resemnari tarzii –
    In gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
    Si-n visuri, majestatea solarei agonii…’
    Minulescu
    Eu nu jonglez cu vorbe si nu dau palme celor care cred ca exista totusi Dumnezeu.

  5. study_nature says:

    Maria zicea:

    Study,
    Acum am vazut ce-ai scris.
    Poti lua de la sala de lectura ‘Credinta si cunoastere’, iar de pe internet ‘Sceptrele lui Marx’,referitor la ceea ce am afirmat.

    Daca sceptrele lui Marx ar exista, si n-ar fi de fapt spectre, atunci as fi si eu mai entuziasmat sa interactionez cu afirmatiile neintemeiate pe care le postulezi (cum ar fi cea de la care am plecat, “Derrida vorbea despre o reintoarcere la religie, cumva in perspectiva kantiana,un concordism.”)

    Mi se pare comic ca te legi de mine pentru amicitia mea cu CJ. Dar hei, n-ar trebui sa fiu surprins de astfel de argumentatie ad hominem.

  6. maria says:

    Study,
    Argumentatia nu este chiar atat de ‘invalida’ precum pare. E ceva de genul ‘Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti’.
    Adica, daca unul stranuta ‘ateism’ e aproape imposibil ca sa nu se molipseasca si celalalt ‘amic’.
    Ferit, peste-o soarta cumplita
    Un gand rastignit ma rapune,
    In era credintei, sa sune
    Ca zvacnet si dor de ispita.

    Atat cat acum imi e sete
    Mai multe izvoare siroaie,
    Dar beau numai apa de ploaie,
    Si mangai doar vagi siluete.
    Dumitru Darie
    Un spectru, deci naluca nu merita atentie.
    Acum inteleg de ce Dumnezeu e scuipat printre dinti, cand de fapt din imaginea Lui a ramas doar o naluca, un vis.
    Am incheiat discutia.

  7. remus11 says:

    maria, nu inteleg de ce ai incheiat discutia?

    de ceva vreme ai devenit de neinteles. textele tale sunt tot mai grele de citit si inteles. ok, eu nu am citit marx si derrida si altii dar pot sa apreciez frecventa unei idei.
    e ceva ce te doare de o vreme

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: