Serile albastre ale anilor ’50

Tocmai am incheiat lectura monografiei lui Dorin-Liviu Bitvoi despre anii ‘50 “- Asa s-a nascut omul nou”-, primita gratie lui Alexa, si onorata cu autograful autorului. Este o carte pe care am asteptat-o multi ani.

Dincolo de bogatia surselor si rigoarea analizei cartea este un exercitiu de introspectie.  Ceea ce am gasit in primul rand fascinant este paradoxul carnii si sangelui care mostenesc nemurirea. Parul dat pe spate, tunsura Cicero, pantalonii malagambisti, taxatoarea care spune “avansati inainte”, lacrimi proletcultiste la “Zboara Cocorii”, coada la bilete pentru “Contele de Monte Cristo”, porumb fiert si seminte, primirea medaliatilor olimpici de la Roma, margarina, eugenia, dilema sapca/palarie, etc., sunt punctele in care autorul descopera evazivul zeitgeist al decadei care, conform tezei, continua sa ne defineasca. De unde intrebarea daca “omul nou” este reversibil. (Andrzej Wajda se lupta cu aceiasi problema in “Omul de Marmora”, iar Zizek se fotografiaza ostentativ langa tabloul lui Stalin).

Raspunsul scurt este  “nu”. Raspunsul elaborat ar fi “da si nu”. Pentru ca elaborarea cere mai mult spatiu, ma voi multumii in aceasta pagina sa comentez doua referinte ale autorului la realismul socialist. Este vorba despre  “Zoia si Sura”, de  L. Kosmodemianskaia, si “Seri Albastre”, de Costache Anton.

In primul caz, avem situatia paradoxala in care Zoia Kosmodemianskaia este perceputa de o adolescenta ca model de rezistenta anticomunista. Acelasi lucru se poate spune despre Oleg Kosevoi sau Alexei Meresiev, dar Zoia a fost fara indoiala cea mai populara icoana stalinista. Ceea ce ne duce la teza lui Foucault ca aceia care opun rezistenta intr-un context istoric dat, folosesc aceleasi tehnici si actiuni ca cei aflati in exercitiul puterii. Acesta este si motivul pentru care cei care ne-au decatusat au fost absolventi ai scolii de scriitori-tractoristi, ca Marin Preda sau Fanus Neagu, mai mult decat formidabila elita interbelica. Ei ne-au aratat cum sa “intoarcem armele” a doua oara, de data aceasta impotriva sovieticilor, pentru ca ei aveau armele timpului, orcat de barbare si grosolane ne-ar parea noua astazi.

De aici ajungem la alta teza a lui Foucault, mult mai importanta in contextul temei cartii. Subiectul uman este definit de putere, indiferent daca o exercita, se lasa modelata pasiv, sau rezista. Detinutul si tortionarul sunt manifestari extreme ale omului nou. Intre ele se manifesta diferite forme de conformism, revolta, resemnare, lichelism, escapism, eroism, etc. Raspunsuri diferite la presiunea politica produc diferite forme ale omului nou.

Mentiunea romanului “Seri Albastre” este o surpriza binevenita, nu numai ca analiza a realismului socialist, dar, mai ales, pentru ca romanul este o excelenta poveste de dragoste idealist-inocenta intre adolescenti timpurii. De aici, un alt aspect al decadei: “s-a dat drumul la dragoste”. Biologia stalinista a fost definita de dogma lui Miciurin/Lisenko. Proletcultismul a extrapolat la fel de dogmatic eroarea lamarckiana, in convingerea ca natura umana se poate schimba, si ca schimbarea se va transmite generatiilor urmatoare. Ceea ce dovedeste “Seri Albastre”, alaturi de multe alte carti, filme sau muzica, in care viata abunda in ciuda canonului proletcultist, este exprimat in replica neo-darwinista a lui Malcom in Jurassic Park: “Viata va gasi o cale”. Detinutii care vaneaza serpi la peninsula, detinutul intors acasa, sotia care l-a asteptat, femeia care se angajeaza (si probabil se va inscrie la seral), nu de dragul constructiei socialismului, ci pentru a evada din servitutea balcanic-patriarhala, elevul fara origine sanatoasa, explozia de vitalitate vulgara deplansa de generatia interbelica, toate acestea au fost doar caile pe care viata le-a descoperit atunci cand se credea ca a fost definitiv invinsa.

Concluzia? Viata va gasi o cale, dar viata nu se intoarce inapoi. De unde naivitatea restaurationismului pre-1950. Batranul Steinhardt are ultimul cuvant: “Ia spune, ai mancat ceva?”.

 

Anunțuri

14 Responses to Serile albastre ale anilor ’50

  1. foolfield says:

    Întotdeauna viața va găsi căi. Ține de adaptabilitate, de rezistență la fixații si stagnări.

  2. Capu-Varzã says:

    „Decat, probabil, artificial (or simulated reality). Insa aia nu ar mai fi realitate, nu ar mai putea fi numita viata/traire.”

    Multimea de oameni care pana si pe strada merg cu ochii in smartphone, sau care petrec un numar substantial de ore la televizor, la computer, pe Facebook, etc, ar putea sa nu fie de acord cu afirmatia asta. Chiar daca nu poate fi numita viata din punct de vedere biologic, o realitate virtuala, ar putea fi mai interesanta si mai de dorit decat cea reala pentru o fiinta inteligenta care ar putea exista independent de un corp biologic.

  3. „Un rol, un personaj, o simulare, un vis. Un vis intr-un vis… de care nu esti constient ca e vis. Un vis care, teoretic, nu se termina niciodata. Nu mai esti “tu” cel care ‘exista’, ci doar o memorie fortata, mentinuta artificial ca un surogat, din dorinta/vointa egoista a persoanei care intretine/hraneste acea memorie (imagine, personaj). Dar asta e doar o ipoteza, un experiment de gandire.”

    O mini-serie TV (British) care exploreaza idei asemanatoare este „Black Mirror”. Merita vazute in special episoadele Fifteen Million Merits (care se leaga cu prezentarea din Anno Domini „Crestinism.inc”), The Entire History of you (despre stocarea amintirilor pe dispozitive electronice), Be Right Back (despre ce zice Personalizatul aici) si White Bear (despre folosirea retributiei in curtile de justitie). Episoadele nu au legatura, si fiecare prezinta o imagine distopiana a realitatii.

  4. Dan Livis says:

    capu varza
    ce spui tu ne confirma bioniformatica – un corp biologic nu este asa de interesant, este foarte fragil, pretentios si traeste putin. dar ce sa-i facem? doar pe asta al avem deocamdata! o realitate virtuala ar inlatura in primul rand chinul si suferinta fizica pe langa multe altele.

  5. Dan Livis says:

    un corp biologic este interesant pentru ca??? sufera si ai face si pe altii sa sufere de obicei? hai s-o dam incolo de bioinformatica si ne intoarcem la experimentele „live” ca nazistii.. ca altfel e SF…
    daca te uiti un pic mai atent la noile ramuri ale stiintei (nanotechnology and bioinformatics) ati vei da seama ca cele mai mari si multe lucrari in viitor ba chiar si acum (drug design, genetic research for gene therapy, and improving life quality in every aspect) se fac si se vor face virtual fiindca..
    hai sa zic de ce.. chair daca ai fi tu baiat bun sa-ti donezi corpul sa se faca „live experimentation” Nazi style pe el, ia prea mult timp si ar costa mult mai mult decat costa simulation experiments in bioinformatics and virtual labs.. si un corp biologic bineinteles, nu e de ajuns.

  6. Capu-Varzã says:

    „Virtual reality is easily distinguished from the experience of actuality; participants are never in doubt about the nature of what they experience. Simulated reality, by contrast, would be hard or impossible to separate from “true” reality.”

    In ultimul timp, se dezvolta tot mai mult tehnologii care sa faca trazitia de la ‘virtual’ spre ‘simulated’: televiziune stereoscopica, surround sound (asta-i mai veche), Oculus Rift, Omnidirectional treadmill, gesture recognition, etc. Oculus Rift daca e reusit cred ca va fi un pas semnificativ.

    „…insa numai pentru o persoana reala, constienta – with sentience and sapience…”

    N-ai cum sa stii daca o „persoana reala, constienta – with sentience and sapience” n-ar putea exista intr-o alta forma diferita de acest corp biologic. Chiar daca nu exista dovezi, sunt deja oameni de stiinta care propun diferite posibilitati care ar putea fi realizabile in viitor.
    Pana la urma si aceata realitate s-ar putea sa nu fie chiar asa reala cum credem noi acum. Asa ca poate si noi suntem doar un vis in mintea unei super-fiinte, sau poate niste bacterii intr-un corp de proportii cosmice, sau chiar o simulare intr-un super computer.
    Apropo de clip, tipul punea intrebare cum poate fi universul un organism pentru ca nu exita posibilitatea de comunicare intre organe (probabil galaxii, sisteme solare), dar efectul de quantum entanglement are potentialul sa fie un asemenea mijloc ce comunicare instantanee la distance uriase, deci nu e exclus ca universul sa fie ori o fiinta vie ori un super computer.

    Iar Sci-Fi-urile de multe ori contin intuitii despre viitor bazate pe stiinta si tehnologia curenta.

  7. Dan Livis says:

    personalizat
    cred ca sunt si alte posibilitati inafara de ce ai postat. si aici este problema fiindca noi incercam sa intelegem outside of a physical body consciousness tot print-un physical body of some kind or through what someone with a physical body and mind thinks. in primul rand we do not understand how consciousness is possible in a biological body such as that of a human. so, my thinking is, if I have no idea how natural selection and evolution can come up with consciousness why must I exclude other possibilities such as consciousness being possible outside of a physical body? a transcendent being perhaps? oh of course we have no proof for such illusions, but neither did the first pioneers that speculated about microorganisms have any proof that bacteria existed before the microscope was invented. eventually they developed the microscope which proved they were right all along. sure, sure, bacteria is part of nature thus, my comparison is absurd, but so was the idea of simulating molecules on a computer and get them to bind virtually at first. biologists in the natural lab were laughing at those in the virtual lab at first and said it would never work. a few years later the bioinformaticists got the final laugh.. u may laugh now, but don’t think u got the final laugh. i think in time science and technology will show us if consciousness is possible outside of a physical body or not. sure i’m speculating and entertaining ideas. why must i always think about what someone else said and did at all times? I hope that Eistein’s statement „imagination is better than knowledge” will help us to get over the „monkey see monkey do” mentality and we could all get some ideas of our own. finding a link or a posting and bragging about how tough we are in „caruta lu gogu” because we can reference someone else’s idea is not all that impressive. i prefer to hear a stupid new thing over a non-stupid one which is repeated endlessly and exhausted.

  8. Dan Livis says:

    categoric ca m-am referit la posibilitati. must everything be either right now or never?

  9. Dan Livis says:

    personalizat
    it depends on what you are looking at. if you are looking at physical bodies and natural phenomena, it’s hard to imagine how one would use pesudoscience to come up with anything practical and meaningful.
    but if you look at how life got here on earth, man, look around, it’s all pesudoscience. Dawkins, Crick and a few others, all think it’s possible aliens seeded life on earth. i read an article in Scientific American a while back (I’ll look for the reference when I get some time) saying that certain actions and gravitational pulls from our moon jump started life on earth. Sure they all seem interesting but nevertheless, pseudoscience at its highest at this point. Si daca aliens astia care seeded life on earth sunt asa de barosani, perhaps they can also give us a life in a different form nu? sau vor sa ne tina asa sa ne chinuim in corpurile astea fizice until the universe will die out? if that’s the case, we got to do something about it, science or not. call it pseudoscience if you wish.
    anyway, sorry daca am vorbit asa mai arogant. chestia e ca eu am comentat la ceva ce a spus capu varza si am vrut sa indic ca new sciences point to more than just physical realms in the future. i wasn’t planning on really making this a topic of serious discussion.
    however, newly evolved sciences point to more interesting things besides a physical realm. but there’s no proof for that just like there’s no proof that humans will break 500 years of age in this century as Aubry De Gray predicts. Yet, his predictions managed to stir quite a fuss. nevertheless, it looks like pseudoscience to me.
    something interesting you might note is, a biological body did not look or seem interesting until we were able to develop artificial and virtual tools and aids to help us see how interesting it is. Think back during the dark ages or before technology and science.
    of course i think a biological body is interesting. i wouldn’t waste my time in the lab if i didn’t. but really, the amount of time we spend enjoying the physical realm with it compared to how much pain and misery we go through (and I’m talking of us who are fortunate to live in developed countries) it makes me wonder. i mean, it took billions of years for us to evolve to this stage, then, we live 50 – 100 yrs if we’re fortunate. if not, die in some tragic natural or man induced accidents, or worse, starve like those unfortunate in africa. and that’s it? this is beautiful or interesting??
    i know u like science, i do to. but there’s limits to science at the moment and it’s nice to think that advanced sciences will take us further some day. in any case, I want to know a bit more about your background and what u do if u don’t mind. can we take it off this site? ad me to Facebook if u like or send me an email: dalivis@yahoo.com.

  10. Dan Livis says:

    sure, send me an email.

  11. polihronu says:

    Poate o sa scriu mai pe larg, dar pina una-alta, realitatea virtuala (simulata pe calculator) nu e citusi de putin „outside of a physical body”. Tot e nevoie de electroni, bata-i vina!

  12. Apropo de pseudostiinta:

    http://www.meteoromania.ro/anm/?lang=ro_ro

    mai ales prognozele sept-nov si 9-22 sept.

    Si aporpo de echivocatia cat casa ce pute la gura oricui rosteste ‘predictie’.

    (rugaminte: un admin sa stearga comentariul anterior, de regula dadea eroare cand postam primul comentariu si ca sa nu pierd ce-am scris pe bune faceam un test de’asta)

  13. Dan Livis says:

    poli
    de acord cu tine. all i said or meant to say is that most everything we do (vitual labs, natural labs) points to how fragile our bodies really are, so it would be nice not to have a physical body for a change, especially since bioinformatics makes molecules look so much more interesting than the microscope (http://gemdock.life.nctu.edu.tw/dock/ – my former lab). nevertheless, after all the fun in the virtual lab, I still have to carve up them mice 😦 no way around it.. wish there was one. i-am spus lui perso ca idea nu a fost a serious discussion on this topic (ps i don’t know if there can be one at this point in science and technology).

  14. polihronu says:

    DL,

    point-ul meu nu era ca, dupa ce faci virtual modelling, tot trebuie sa bagi bisturiu’ in sobolani. Ci ca nu poti sa faci virtual modelling daca scoti computeru’ din priza.

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: