Evanghelia ca cinematografie

Cum ar fi daca viata lui Isus, asa cum o stim din evanghelii, tocmai s-ar desfasura undeva, intr-un colt de lume,
iar Hollywood-ul ar insarcina 4 regizori/producatori sa realizeze cate un material, la libera alegere, despre acele intamplari curioase?
Oare, maestrii ar fi preocupati sa produca ceva ‘adevarat’ din punct de vedere istoric? Ecranizarile lor ar fi deschise interpretarii sau ar reprezenta o opinie absoluta?

In mod frecvent aud crestini repetand: evanghelia dupa x este istoria vietii lui Isus sau evanghelistul y spune ca Isus a facut asa deci este adevarat. In cele din urma, o abordare asa simplista il conduce pe credincios intr-o cursa infernala si imposibila in rezolvarea zecilor de nepotriviri dintre evanghelii.
Evanghelistii nu pot fi pusi de acord cand si unde s-a nascut si a copilarit Isus, ce a zis sau facut intr-o ocazie sau alta, la ce ora a murit, ce a zis sau facut dupa inviere, etc. Ba inca, tocmai evanghelistul care se presupune ca a fost martor ocular (Ioan) si ultimul supravietuitor este cel mai putin interesat de detalii istorice sau de consecventa cu scriitorii dinaintea lui.

Ce-ar fi daca am trata evangheliile ca pe niste productii cinematografice iar pe autorii  ca pe niste artisti care incearca sa transmita publicului lor un mesaj specific prin intermediul unui scenariu si a unor personaje?

Urmand firul acesta imaginar, am putea sa facem chiar o clasificare a evangheliilor:

Matei – film de propaganda: specialist in profetii mesianice (unele scoase din surse obscure sau jongland cu versiunile textului VT), inaintas demn pentru Joseph Goebbels sau ministrul adevarului lui Orwell, Matei ne convinge ca Isus, de la nastere la marea insarcinare, este cine trebuia sa fie si ca totul s-a efectuat conform planului cincinal. E atat de abil incat evreii din sala incep sa vorbeasca in limbi, avant-la-lettre.  Sau poate era doar bucuria anuntului lui Isus, cum ca spatiul lor vital s-a extins si in curtile neamurilor. Avantajul poporului ales.
De acum publicul, aflat in picioare, stie exact ce are de facut; aplauze furtunoase. Himmelreich e aproape.

Marcu –  film in stilul neorealismul italian: productie alb-negru, scenariu scurt si fara inflorituri, Isus n-are origine regala si nici genealogie sa o dovedeasca, vindeca saraci, bolnavi si alti amarati defavorizati de soarta si fara tata, ca el.
Cadre joase, de la inaltimea protagonistilor, ca in Hotii de biciclete al lui De Sica; restul actorilor sunt platiti cu bonuri de masa. Filmul se incheie brusc tocmai cand promite sa devina mai interesant iar personajele care se imprastie cuprinse de teama fara sa spuna cuiva ce s-a intamplat, transmit ideea ca scenaristul a murit de saracie sau boala inainte sa-si termine treaba. Publicul iese din sala cautand resturi de popcorn prin tomberoane.

Luca – film documentar. Minte pragmatica, studioasa si organizata (cum sade bine unui doftor fara pretentii de artist), aduna materiale din toate sursele accesibile, atat de multa incat mai raman si pentru un sequel (Faptele). Pune datele cap la cap si ii iese un fel de … „autobiografie autorizata” (printr-un procedeu asemanator, Andrei Ujica creaza o autobiografie a lui Ceausescu).
Isus al lui Luca face totul ca la carte: se naste asa cum trebuie sa o faca cineva cu o biografie mareata, vindeca tot ce misca, rosteste parabole fara sa oboseasca si iese din scena ca un Deus ex machina.
E mai putin important faptul ca prea alesul doctor plagiase pe bietul neorealist, oricum n-avea bani sa-l dea in judecata (ce sa mai zicem despre anonimul Q, atat propagandistul cat si documentaristul au uitat sa-l bage in creditele de final)
Important e ca documentarul a avut succes in box office, fiind promovat de marile case de filme apostolice si misionare, el insusi avand ocazia sa participe la premiera, atat in tara cat si peste hotare.
Ba inca a primit contract exclusiv pentru o continuare la fel de bine documentata, la inceput sponsorizat chiar din punga apostolica, mai tarziu, printr-un hostile takeover fericit, de al treisprezecelea luptator, apostolul Pavel.
Publicul ramane cu gura cascata, atata precizie nici in documentarele BBC ale lui David Attenborough nu e de gasit.

Ioan – thriller presarat cu ‘telectualisme filozofice. Ne-am fi asteptat sa le dea peste nas prefacutilor dinaintea lui; n-a uitat insa sa-l scoata pe propagandist din lista celor 12 apostoli. Invidie profesionala.
Isus al lui Ioan face minuni in premiera mondiala, despre care ceilalti nici macar n-au visat; dar nu e interesat de parabole si pilde ci de lungi discursuri filozofice, cum fac batranii cand apuca sa vorbeasca, in sfarsit, unui vizitator ghinionist.
Cand face vreo inviere, Stephen King si John Carpenter, tremurand, iau notite pe ce-apuca iar scenele de final il socheaza pana si pe Mel Gibson. Intr-un mod inexplicabil, Ioan se face ca n-a auzit de Pavel cel harnic si calator si martir asa ca lasa cheile imparatiei pe mainile lui Petru (care, desi iesit din scena, gratiei soacrei vindecate ce ii pusese la dispozitie o sotie, isi trimite urmasii sa incaseze drepturile de autor).
Dupa ce-a trecut sperietura cu Lazar si bataia cazona din curtea lui Pilat, publicul, respirand usurat si profitand de un moment cand Isus tocmai frigea niste pesti, scoate smartphoanele ca sa caute citatele din Kant folosite de regizor, convinsi ca easter-eggs-urile astea le vor binecuvanta buzunarul si spiritul.

Intotdeauna m-am intrebat de ce marii regizori au facut filme despre Isus bazandu-se pe cate o singura evanghelie. De ce nu un film cu toate detaliile din evanghelii, puse frumos cap la cap? The Ultimate Jesus Movie. (neoprotestantii, am aflat, au la activ cateva astfel de monstruozitati).

De la Diatessaronul lui Tatian incoace, crestinii au fost preocupati de armonizarea evangheliilor, in cautarea textului ‘adevarat’. Daca cineva, pornit in cautarea ‘adevarului’ s-ar apuca sa decupeze si sa combine scene din niste presupunse filme despre Isus, create, sa zicem, de Tarantino, Tinto Brass, Woody Allen si David Lynch ar iesi un mare kitch. Si ar primi, probabil, citatii de la avocatii acestora. Iar publicul, cu exceptia celui din BibleBelt, cazut in extaz, ar arunca cu oua stricate.

Evangheliile n-au avut niciodata pretentia de istoricitate (nici macar Luca). Sunt niste perspective. Ca si creatii artistice, sunt deschise intepretarilor.
Asa cum Žižek in The Pervert’s Guide to Cinema isi permite sa abordeze filmele in diferite chei, mai mult sau mai putin inspirate dar toate valide, in acelasi fel, un cititor al evangheliilor are libertatea sa se identifice cu genul favorit (pacat ca au ramas doar patru din evangheliile despre Isus), fara sa faca bataie de cocosi cu ele.

Anunțuri

18 Responses to Evanghelia ca cinematografie

  1. Despre asta am vorbit și eu, pe larg, la Rin Hotel în București, acum 3 săptămâni: https://www.youtube.com/watch?v=6Y9BotfXoBc

    Dar sunt convins că ne pierdem timpul și ne răcim gura de pomană…ptr generația asta, cel puțin.

  2. beniamin51 says:

    George Dumitru

    Am ascultat prezentarea ta de pe video si chiar de la inceput ai incercat sa afirmi ca avram nu putea avea o camila deoarece aceasta camila inca nu a fost domesticita.

    Cu doar o simpla cautare pe Google , vei vedea ca afirmatia ta nu este acceptata universal si ca multi arheologi demonstreaza domesticirea camilei cu mult inaintea lui Avram .

    Cum vezi tu aceasta realitate ?

    Nu sint un literalist in ce proiveste scriptura , insa nu cred ca este corect sa evitam informatiile ce nu sustin teza noastra.

  3. cele doua mari sarbatori evreiesti : sabatul si Oscarul ! asa ca Hollywood plus evangheliiile se leaga !

  4. Ianis says:

    George Dumitru

    I-ai luat prea tare. Generatia asta nu poate digera doze prea mari de informatii, doar cu lingurita sau pipeta 😉

  5. Marcus Crassus says:

    Daca pesimistul Carpenter are dreptate, iar protagonistul aflat pe ‘buza istoriei’ (‘In the Mouth of Madness’) e o simpla marioneta a naturii, atunci ‘persoana istorica’ e o iluzie, fiindca in primul rand sinele e o iluzie – o adunatura de impulsuri antagonice carora le dam iluzia de unitate.
    Chiar si fara pesimism stim ca exista inconsecvente in personalitatea oricarui om; toti avem uneori reactii neconstientizate, deci bazate pe activitatea unui modul din creier independent de eul constientizat.
    Deci chiar presupunand ca evanghelistii ar fi fost martori oculari si ar fi incercat sa fie istorici obiectivi in sens modern, relatarile ar fi fost ireconciliabile, intruca fiecare ar fi asimilat acele aspecte din personalitatea lui Iisus care le captau atentia.

    Istoria obiectiva e un mit, cum a aratat si Nietzsche, si Walter Benjamin si Maurice Halbwachs. Fara uitare nu exista memorie, iar memoria asimileaza subiectiv aspectele din trecut care sunt relevante pentru individ si pentru devenirea lui spirituala. In cazul memoriei colective (‘traditia’), lucrurile stau la fel. Istoria moderna, dupa Benjamin, a originat in sec 19 intr-un gest regresiv generat de revolutiile si schimbarile tehnologice accelerate ale epocii.

    History divides the continuum of time into static periods and didactic stages, when in reality time exhibits undemarcated and irregular boundaries. History whips a disparity of details and fragments into a unitary whole, relocating these within newly erected frameworks.
    Historicism erected a false continuum of history, covering up ruptures and interferences.

    Ca in orice model teoretic, harta abstracta risca sa fie confundata cu realitatea, iar evenimentele mavericks din trecut, in loc sa fie tratate ca unice, sunt fortate sa intre intr-o categorie sau alta. In adventism, fenomenul asta e cel mai vizibil, ca mustata lui Michelle Rodriguez: profetiile lui Iisus sunt toate apotelesmatice, minunile s-au petrecut dupa un sablon clar si prin puterea Tatalui, la orice pas Iisus trebuia sa isi infranga sinele si sa depinda intru totul de Tatal, in orice relatare fratii il vad pe Satana langa umarul lui Iisus, indemnandu-l sa renunte ca nu merita etc. etc.

    Sunt curios ce vrea sa spuna Edi prin ‘buza istoriei’. He is speaking in riddles again, foloseste termeni consacrati cu sensuri noi, iar reactiile pe facebook la ultimele lui articole sunt complet pe langa; fiecare vede in articole ceea ce a fost invatat sa vada.

  6. Ianis says:

    Beni
    Cu sau fara camila (n-ar strica sa consulti si site-uri necreationiste), ramane valabil faptul ca Pentateucul este o productie tarzie iar Avraam (ce si restul eroilor Genezei) este un personaj invocat pentru a explica originea evreilor si a le oferi o identitate. Geneza nu e istorie ci tot un fel de cinematografie de propaganda nationalista.
    In Romania exista niste oameni pe care ii numim dacopati si care simt nevoia sa inventeze eroi daco-geti astfel incat contemporanii sa aiba modele cu care sa se indentifice si surse de mandrie in fata realitatii vietii

  7. Ianis says:

    Bog-Dog
    Good point 🙂
    Banuiesc ca evanghelisti n-ar avea prea multe sanse sa paseasca pe covorul rosu al evreilor

  8. Ianis says:

    Marcus Crassus
    Carpenter si Into the Mouth of Madness vor fi in tema urmatoare. Thanks for the tip 🙂

  9. beniamin51 says:

    Ianis si Martin Luther

    Putin imi pasa cine a scris Genesa . Subiectul nu era cine a scris genesa ci subiectul era cand au fost domesticite camilele (dromaderul).

    http://www.zoo.ro/camila

    „”Dromedaries were first domesticated in central or southern Arabia, thought to be around 4000 years ago. In the 9th or 10th century BC, the animal BECAME POPULAR in the Near East. Today, almost 13 million domesticated dromedaries exist, found mainly from western India via Pakistan through Iran to north Africa””

    http://en.wikipedia.org/wiki/Dromedary

    Articolul afirma ca dromaderul a devenit foarte popular prin sec 10 BC ,nu ca atunci a fost domesticit.

    „”The dromedary, or one-humped camel, was described by Linnaeus in 1758. There are no true wild dromedaries in the world today – they were domesticated between 4,000 and 2,000 B.C.E. for travel, meat and milk, and running, and became extinct in the wild around 2000 years ago.””

    http://www.ultimateungulate.com/artiodactyla/camelus_dromedarius.html
    http://www.ultimateungulate.com/Cetartiodactyla/Camelidae.html

    Nu stiam ca site-urile de mai sus (Wikipedia) sint „creationiste” !
    Ultimele site -uri sint chiar din partea evolutionistilor .,unde chiar ei afirma ca domesticirea dromaderului a avut loc intre 4000 si 2000 de ani inainte de nasterea lui Isus sau inainte de era crestina.

    Ps–pina si datarea domesticirii camilelor e legata de nasterea lui Isus din Nazaret , .

    Oricum ati intoarce-o „impulsul” asta de la isus , va da tircoale si va impiedica la orce pas .

  10. sonatalunii says:

    „ramane valabil faptul ca Pentateucul este o productie tarzie”. Asta e, nu-i asa?, din Evanghelia dupa Wellhausen, care nici evreu n-a fost si nici aplauze de Oscar nu are nevoie… 🙂

  11. Ianis says:

    Din dovezile interne, sonata. Nu te purta ca unul care n-a citit și vorbește din predici

  12. beniamin51 says:

    George Dumitru si Ianis

    Ar fi frumos sa da-ti o explicatie plauzibila la informatia voastra eronata despre domesticirea dromaderului ,iar daca nu aveti o explicatie prin care sa iesiti cu fata curata , atunci ar fi onest sa va cereti scuze ca v-ati facut din nou colportori de informatii ce nu au o baza solida . si aceasta, doar asa de dragul ideilor voastre preconcepute.

    Ianis–e usor sa-l iei pe Sonatalunii peste picior cu „dovezile tale interne „–Ai cumva ceva dovezi „interne” si despre dromader pe care oamenii de specialitate nu le au ?

    Mai baieti, voi zice-ti multe lucruri bune si adevarate , chiar de foarte multe ori , , dar trebuie sa recunoasteti ca mai „calcati si voi cu stingul si intr-o parte ” uneori , pe ici pe colo prin punctele mai esentiale .
    Faptul ca Pentateucul a fost editat si reeditat mult mai tarziu ,nu dovedeste ca este o inventie a rabinilor de dupa robia babiloneana .
    Ca sa re-editezi un anumit lucru , trebuie ca acel lucru sa existe..intro forma sau alta si nu cred ca trebuie ca voi sa invatati de la mine .lucruri atit de elementare.

    Ca tot vorbeai de evidente interne ,iata cateva in favoarea lui Moise :

    „”:There are many other internal evidences that point to Mosaic authorship. The writer of Exodus gives eyewitness details of the event that only a participant would know about. The author of Genesis and Exodus also portrays remarkable knowledge of Egyptian names and places. This knowledge is evident even in the style of writing used. One scholar has noted that the writer used „a large number of idioms and terms of speech, which are characteristically Egyptian in origin, even though translated into Hebrew.”{10}

    Having received training in the most advanced literate culture of the day as well as having access to the Jewish oral tradition make Moses a remarkably able and likely candidate for God to use in documenting the founding of the Jewish nation.””

    http://www.leaderu.com/orgs/probe/docs/moses.html

    Oare trebuie ca eu sa va amintesc de avertizarea Elenei White care spunea ca nu este onest intelectual sa inchizi ochii la evidentele ce iti contrazic o teorie indragita.

    Tot ea spunea ca atunci cand exista teorii contradictorii la vreun subiect din biblie ,esti in mai mare siguranta sa adopti teoria ce nu contrazice scriptura.si istoria a dovedit de multe ori ca Elena a avut dreptate . Ca a copiat aceasta afirmatie de la teologi catolici sau evanghelici nu are importanta , adevarul este adevar , nu conteaza de unde vine.

    „”

  13. Ianis says:

    Beni
    Nu stiu daca merita continuata discutia asta cu tine, atat timp cat esti incapabil sa cauti niste informatii si sa verifici niste surse.
    La chestiunea camilei, ai dat patru site-uri, trei din ele nu merita nicio atentie, al patrulea fiind wikipedia.
    Pe wiki la sectiunea „Domestication” zice ca domesticirea ei s-ar fi intamplat acum 4000 de ani si ca in secolul IX sau X BC animalul a devenit popular in Orientul Apropiat (cam pe vremea regelui David sau imediat dupa)
    La fel zic si cercetatorii evrei contemporani

    Care e dilema ta?

  14. beniamin51 says:

    Ianis

    Da ai dreptate , nici eu nu vreau sa incep o polemnica pe cocoasa dromaderului.
    Da , si eu cred ca ar fi posibil ca Pentateuchul de astazi sa nu aiba forma lui originala in care a fost scris de Moise. si asta nu are nimic de a face cu drpmaderul lui Avram .

    Nu trebuie sa-mi raspunzi , intreb si eu doar asa :–

    Site-urile ce nu-mi convin , nu merita nici o atentie ?
    Unul este un site ce favorizeaza evolutionismul – ce este rau cu acel site ?

    Wikipedia , si tu recunosti ca ca afirma domesticirea la vreo 4000 BC. , iar tu spuneai ca a fost doar pe 1000 BC.

    Daca a devenit populara mai tarziu , dupa vremea lui Avram , asta nu inseamna ca Avram nu ar fi putut avea camile , pe vremea cand erau considerate un lux . Avram se pare ca era o persoana destul de influenta si nu era doar un cersetor de duzina.

    Ps–

    pe vremea lui Ceausescu , Mercedesurile nu erau populare , in Romania , dar astazi pina si taximetristii conduc Mercedesuri . Faptul ca nu erau populare atunci nu inseamna ca unii oameni nu posedau Mercedesuri.

    Hai ca esti baiat istetz. Recunoaste si tu ca la acest subiect esti docmatic , insa fara un suport necontrovesat.

    Sa ai o zi buna.

  15. Ianis says:

    Beni
    Respecta interlocutorul citind cu atentie raspunsul oferit si nu-i mai atribui idei pe care nu le-a scris.

    Legat de site-urile tale minune: Nu ma intereseaza sa pun in contradictie opinia unor cercetatori evrei cu privire la istoria lor cu texte apologetice de pe niste site-uri obscure. Daca te coafeaza, da-i drumul.

    Chestiunea cu camila e doar varful unui aisberg care se numeste anacronisme in Pentateuch. Daca esti interesat sa studiezi, vei gasi acele dovezi interne despre care ii spuneam lui sonata.
    Succes

  16. beniamin51 says:

    Ianis

    Da ai dreptate ca in pentateuc ecsita anumite contradictii , sau anacronisme , Eu nu la astea te-am contrazis .
    Eu am ales un exemplu dat de tine si de Martin Luther , un exemplu cu camila , , exemplu care nu este prea solid.
    atit am avut de spus.

  17. Pingback: Evanghelia ca horror autorizat | oxigen2

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: