Etica neîncrederii în om

În articolul său Edi are două traiecte: denuţarea libertarianismului, respectiv o aplicare şi extindere a unor concepte weberiene.

Să le luăm pe rând:

„Ce avem aici este o dogma economica care refuza orice compromis cu binele public sau nevoile comunitatii, atunci cand se ajunge la legile pietei, reducerea cheltuielilor publice, deregularea economiei, sau privatizarea serviciilor catre populatie. Dogma este impusa prin politica de santaj de institutii transantionale ca FMI sau Banca Mondiala, prin eludarea mecanismelor democratiei de catre elitele locale, uneori chiar prin lovituri de stat sau interventii militare.”

Binele public şi nevoile comunităţii sunt servite cel mai bine nu de o redistribuţie cu japca făcută de o şleahtă de birocraţi oportunişti, ci de un cost unitar redus al producţiei de scară. Asta nu e vreo dogmă. FMI sau BM nu par a fi vreodata pro-piaţă, iar apetitul lor pentru pârghii fiscale e marcă a acestei optici.

„Acestea permit corporatiilor transantionale sa ignore hotararile curtilor de justitie domestice, sa eludeze legile de protectie a mediului, sa faca politie pe internet, sa limiteze accesul consumatorilor la medicamente generice ieftine, si sa limiteze suveranitatea legislativa a tarilor semnatare”

Dacă lăsăm la o parte clişeele de stânga şi accente alarmiste din această frază, cu ce rămânem?

Să fac în acest punct o remarcă: Edi nu conteneşte să condamne legitimarea de către evanghelici a (apropae) oricărei nedreptăţi sociale pe seama condiţiei postlapsariene. Şi aici sunt de acord cu el. Ce apare apoi ca o inconsistenţă este vădita neîncredere a lui Edi în capacitatea oamenilor de a-şi coordona activităţile în lipsa vreunui tătuc supravegehetor. Edi dă astfel crezare mitului că fără „organe de ordine” oamenii şi-ar da în cap. Dacă schimbul liber a demonstrat ceva, aceasta este faptul că libertatea umană în apărarea unor interese exclusiv private conduce la bunăstare socială generalizabilă (nişte Adam Smith sau ceva …?!).

Partea legată de folosirea cadrului de discuţie a lui Weber este orecum de uzură, deoarece ceea ce spusesem eu in postarea precedentă nu depinde în vreun fel de teză lui Weber. Mă voi limita deci la următoarele consideraţii.

„Etica protestantă” ca sintagmă weberiană e o alcătuire foarte înşelatoare, pentru că nu se referă la etică (etica protestantă propriu-zisă, istoric vorbind, este cea a Decalogului) şi pentru că nu este protestantă, ci strict reformată (apelul lui Weber la Luther sau Wesley este derutant). Nu pot să iau de bună vreo corelaţie strictă (ori pentru Edi si amicul Petrof asta e chiar un fel de dogmă, chiar dacă una de metodă, nu de conţinut) între: a crede doctrina X, a avea pe cale de consecinţă efectul psihologic Y şi ca rezultat social apariţia unei serii de caracteristici a ceea ce numim capitalism. Weber reuşeşte de multe ori să echivocheze sensul raţionalităţii şi atunci când e nevoie de o oarecare disciplină în a face distincţii teologice, îsi declină competenţa spunându-ne că ceea ce contează nu este formularea doctrinară, ci efectul psihologic. De parcă acesta din urmă nu ar fi şi el tot un fel de pasăre de pe gard.

Edi îmi dă dreptate în privinţa unei oarecare incongruenţe între ortodoxie şi capitalism, doar că din motive pe care eu nu le-aş invoca. Spiritul capitalismului nu s-a nascut atunci când crede Weber că s-a născut, asta dacă am citit Eclesiastul. Iar faptul că Ortodoxia este inimaginabilă fără Bizanţ este fie o limită a imaginabilităţii noastre, fie o prejudecată. Obiecţia mea la convieţuirea dintre liberalism si Ortodoxie – exprimată în cel mai succint mod cu putinţă – este legată de dificultatea rezolvării tensiunii dintre individualismul metodologic/ontologic al constitutirii pieţei si comunitarianismul (deofiinţimea umană) ca dat revelaţional în Ortodoxie.

 

Anunțuri

17 Responses to Etica neîncrederii în om

  1. Ibriane,

    Pentru legitimitatea noțiunilor pe care le folosești, vezi răspunsul către EC.

    Apoi, strict economic, dacă îți scad costurile de producție, nu scad și veniturile subsecvente?

    „apetitul lor pentru pârghii fiscale e marcă a acestei optici”

    Nu cumva asta li se trage din monetarism? Zic să-l recitim pe Descartes, omul căruia îi datorăm succesul medicinei moderne, dar și eșecul antropologiei…

    „dificultatea rezolvării tensiunii dintre individualismul metodologic/ontologic al constitutirii pieţei si comunitarianismul (deofiinţimea umană) ca dat revelaţional în Ortodoxie”

    Îți atrag, iarăși, atenția că Papahagi și Baconschi (în ciuda faptului că ultimul e un fel de elefant în vitrina cu porțelanuri în prezența socială, mai prizabili pentru mine decât un Neamțu) se revendică mereu de la creștin-democrație.

    Iar aici sunt nevoit să observ că problema creștinismului în genere vine dintr-o proastă citire a evangheliei, care nu permite nicăieri o mulțime de „servicii comunitare”.

    Ca să fiu prețios: σοῦ δὲ ποιοῦντος ἐλεημοσύνην μὴ γνώτω ἡ ἀριστερά σου τί ποιεῖ ἡ δεξιά σου

  2. „Obiecţia mea la convieţuirea dintre liberalism si Ortodoxie – exprimată în cel mai succint mod cu putinţă – este legată de dificultatea rezolvării tensiunii dintre individualismul metodologic/ontologic al constitutirii pieţei si comunitarianismul (deofiinţimea umană) ca dat revelaţional în Ortodoxie.”

    „Imparatia Mea nu e din lumea aceasta.”

  3. beniamin51 says:

    Edi

    Tot in relatie cu titlul articolului–neincredere in om- …ce parere ai de Dr Sadler , cumnatul lui J H Kelog si cartea scrisa de el –-The Urentia book.

    https://en.wikipedia.org/wiki/William_S._Sadler

    http://truthbook.com/urantia-book/paper-53-the-lucifer-rebellion

    Dr Sadler se pare ca a intrecut-o de mii de ori pe Elena W , cu ideile ei fanteziste.
    Cine a zis ca un ucenic nu poate sa-si depaseasca invatatorul ?

    Ianis , poate ma ajuti tu .

  4. Beni,

    Se pare ca acrediteaza ideea cu „panteismul”, un cuvant stangaci pentru ceea ce numim astazi new-age.

  5. beniamin51 says:

    Edi

    Da , ai dreptate. Este doar o aparenta.
    Dr, Sadler a fost un ucenic de-al lui Kelog , Kelog a fost foarte influnent in modela gandirea acestui ucenic al lui.

    Cand ideile lui kelog au pus in umbra „viziunile” Elenei , aceasta a incercat sa-l discrediteze insinuind ca este panteist .

    Kelog nici pe departe nu era panteist.
    Ucenicul lui insa i-a depasit ,atit pe Elena cat si pe Kelog , scriind cartea –The Urentia book–.

    Nu stiu daca ai citit-o dar merita .Exact cum spunea Luther:–„mintea omului este o fabrica de facut idoli”

    Se pare ca ideia lui Sadler despre atonment este identica cu a ta.
    Fructul nu cade departe de pom.

    Aurel Ionica se pare ca are aceleasi idei despre „caderea lui adam ” cu acest DR. Sadler .

  6. “Iar faptul că Ortodoxia este inimaginabilă fără Bizanţ este fie o limită a imaginabilităţii noastre, fie o prejudecată”.

    Sau poate “fara un Bizant”.

    Din punctul meu de vedere, Ortodoxia insemneaza sfarsitul istoriei, in sens hegelian – adica sfarsitul dialecticii. Ramane doar eterna replicare a sintezei finale. De aceea se naste “eonul dogmatic”. Aceasta concluzie o trage oricine il citeste pe Eusebiu din Cezarea. Tot de aceea Ortodoxia nu se schimba. In jargon eggwhite-ist: marea lupta a luat sfarsit.

    Diferenta dintre Apus si Rasarit este aceea ca Roma a ramas in istorie. Intrebarea mea este: de ce a ramas Roma in istorie? Sunt ispiti sa raspund ca Roma stia ca istoria nu se sfarseste si a folosit Bizantul ca pe un un experiment si un punct de referinta. Aici este legatura cu noul Bizant.

    Pentru ca daca istoria s-a sfarsit in 1990 cum spune Fukuyama, de ce nu a avut loc a doua venire la Washington? Aha, “stiti, noi suntem inca barbari, mergem la biserica, salutam steagul, impuscam negrii, faceti voi sfasitul istoriei ca sunteti civilizati, si noi vom purta razboaiele domnului in locul vostru. Uite aici este planul pe puncte”. Asta se numeste Ortodoxie si Bruxelles e noul Bizant. Si pentru ca istoria se repeta, au loc si balcanicii in Imparatie. Dar cine s-a gandit ca or sa dea buzna agarenii?

  7. Beni,

    Am citit despre ideile lui Sadler si mi s-au parut fanteziste. O sa o iau la prima mana.

  8. Ibriane,

    Până una-alta, citește asta: http://www.anacronic.ro/lectia-de-satanism-pentru-incepatori/

    Și dup-aia spune-mi dacă nu avem fix aceeași harababură irațională și în capul acestui dreptaci, și în capul zizeko-lefților ca EC, și-n cel al lui mihai40c…

  9. Aurel Ionica says:

    gigialuarvinte spune:

    Ibriane,

    Până una-alta, citește asta: http://www.anacronic.ro/lectia-de-satanism-pentru-incepatori/

    Și dup-aia spune-mi dacă nu avem fix aceeași harababură irațională și în capul acestui dreptaci, și în capul zizeko-lefților ca EC, și-n cel al lui mihai40c…

    Maestre,
    Si daca dvs. ati citit articolul, ne-ati putea spune si noua ce v-a placut la el? Ideea ca demonismul consta in eliminarea opozitiilor si ca atare raul nu exista deoarece nu ai cum sa discerni intre alternative? Da, aveti dreptate ca Edi si ibrian asta sunt experti in gindirea in gri deoarece le pute gindirea in alb si negru, dar daca demonismul consta in respingerea opozitiilor, confruntarea si evaluarea opoziilor pentru combatea demonismului cum se poate face? Folosind cumva “logica”? Ne-ati putea explica si noua cum, ca autorul articolului a uitat sa ne spuna. Sa nu amintiti cumva de vreun patrat national ca fac infarct unii de aici de atita oxigen. Iar daca demonismul consta in negarea existentei raului, dvs. unde va incadrati: La aia cu rock-ul, sau la ia cu guler alb si cu fotoliu comfortabil?

  10. De ce nu Intertextul sacru?

  11. „și în capul zizeko-lefților ca EC”

    Interesant ca tipul sustine idea lui Zizek in alte cuvinte.

  12. Nenea doctoru,

    Așa se întâmplă când zelul e mai mare decât atenția. Dacă a vorbi de harababura din capul dreptaciului care a scris articolul ăla înseamnă a fi de acord cu ce zice ăla, eu mă dau bătut.

    Discuția cu Ibrian era despre faptul că și la stânga, și la dreapta, oamenii au cam aceeași șaormă cu de toate în cap.

  13. Nenea pastoru,

    Păi tocmai aici este mirarea, că lupta se dă între oameni care, la limită, au aceeași harababură în cap, doar vopsită în măgar sau elefant, roșu sau albastru sau portocaliu sau galben și, tot mai des, negru. Mănăstire-ntrun picior, ghici, metafizică, ce-i…

  14. ibrian says:

    Gigi,

    „Pentru legitimitatea noțiunilor pe care le folosești, vezi răspunsul către EC.”

    Cuvintele „Binele public şi nevoile comunităţii” ştim cu toţii că au în vizor cam orice e situat în intervalul cuprins între sentimentul lax de a-ţi păsa de celălalt şi implementarea de programe de protecţie socială – iar în acest context le-am folosit şi eu. Din punct de vedere economic, aceste cuvinte sunt nişte agregate bizare. Arată-mi un concept economic (nu ingineresc, i.e. legat de producţie) care la nivel de agregare a unor caracteristici ale indivizilor nu ridică fix acelaşi tip de probleme, d-aia toata macroeconomia e doar puţin mai mult decât matematizarea lipsei de bun simţ. (Era un articol pentru fanii FMI intitulat sugestiv „There’s no demand curve, idiot!”).

    Nici economiştii nu sunt însă atât de lipsiţi de griji faţă de această problemă – d’aia discuţiile despre imposibilitatea agregării preferinţelor individuale sunt încă prezente printre ei. Şi tot d’aia, ca sa revenim la calificative precum „public” şi „comun” trebuie lămurite la nivel de societate (economie) în cele din urmă tot prin comparaţii ce revin la nivel de indivizi – vezi aici criteriul Kaldor-Hicks.

  15. Aurel Ionica says:

    gigialuarvinte spune:

    Dacă a vorbi de harababura din capul dreptaciului care a scris articolul ăla înseamnă a fi de acord cu ce zice ăla, eu mă dau bătut.
    Discuția cu Ibrian era despre faptul că și la stânga, și la dreapta, oamenii au cam aceeași șaormă cu de toate în cap.

    Pai nene maestre, daca oameni au aceeasi șaormă in cap indiferent ca sunt de stinga sau de dreapta, nu inseamna ca nu mai exista nici o opozitie intre dreapta si stinga si ca si dreapta si stinga sunt acelasi “gri,” culoarea preferata a lui Edi si a lui ibrian? Si de unde stiti ca ala care a scris articolul este “dreptaci”? Adica omul ii combate si pe cei de la dreapta, si pe cei de la stinga, si este “dreptaci”? Si dvs. ce sunteti? Mijlocși? Si mijlocașii ce sunt? Aia care rid de toti? Eu zic sa rideti cit poftiti si de cei de la dreapta, si de cei de la stinga, deindata ce nu puteti spune unde calca-n strachini fiecare, dar aveti grija sa nu va daca si dvs. risul pe cap.

  16. „daca oameni au aceeasi șaormă in cap indiferent ca sunt de stinga sau de dreapta, nu inseamna ca nu mai exista nici o opozitie intre dreapta si stinga si ca si dreapta si stinga sunt acelasi “gri,””

    Nu. Harababura are ingrediente diferite. Structura (lipsa acesteia, mai precis) e asemănătoare.

    În rest, ideea de „centru” îmi provoacă mai multă greață decât orice.

  17. Ibriane,

    „d-aia toata macroeconomia e doar puţin mai mult decât matematizarea lipsei de bun simţ”

    Mie-mi place foarte tare când mai ajung pe la conferințe la ASE să-i aud cum se ceartă pe PIB potențial…

    „calificative precum „public” şi „comun” trebuie lămurite la nivel de societate (economie)”

    Nu mai bine renunțăm definitiv la astfel de stafii? Și să ne lăsăm robele albe de epistemocrați pentru catedre…

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: