Etica neîncrederii în om

În articolul său Edi are două traiecte: denuţarea libertarianismului, respectiv o aplicare şi extindere a unor concepte weberiene.

Să le luăm pe rând:

„Ce avem aici este o dogma economica care refuza orice compromis cu binele public sau nevoile comunitatii, atunci cand se ajunge la legile pietei, reducerea cheltuielilor publice, deregularea economiei, sau privatizarea serviciilor catre populatie. Dogma este impusa prin politica de santaj de institutii transantionale ca FMI sau Banca Mondiala, prin eludarea mecanismelor democratiei de catre elitele locale, uneori chiar prin lovituri de stat sau interventii militare.”

Binele public şi nevoile comunităţii sunt servite cel mai bine nu de o redistribuţie cu japca făcută de o şleahtă de birocraţi oportunişti, ci de un cost unitar redus al producţiei de scară. Asta nu e vreo dogmă. FMI sau BM nu par a fi vreodata pro-piaţă, iar apetitul lor pentru pârghii fiscale e marcă a acestei optici.

„Acestea permit corporatiilor transantionale sa ignore hotararile curtilor de justitie domestice, sa eludeze legile de protectie a mediului, sa faca politie pe internet, sa limiteze accesul consumatorilor la medicamente generice ieftine, si sa limiteze suveranitatea legislativa a tarilor semnatare”

Dacă lăsăm la o parte clişeele de stânga şi accente alarmiste din această frază, cu ce rămânem?

Să fac în acest punct o remarcă: Edi nu conteneşte să condamne legitimarea de către evanghelici a (apropae) oricărei nedreptăţi sociale pe seama condiţiei postlapsariene. Şi aici sunt de acord cu el. Ce apare apoi ca o inconsistenţă este vădita neîncredere a lui Edi în capacitatea oamenilor de a-şi coordona activităţile în lipsa vreunui tătuc supravegehetor. Edi dă astfel crezare mitului că fără „organe de ordine” oamenii şi-ar da în cap. Dacă schimbul liber a demonstrat ceva, aceasta este faptul că libertatea umană în apărarea unor interese exclusiv private conduce la bunăstare socială generalizabilă (nişte Adam Smith sau ceva …?!).

Partea legată de folosirea cadrului de discuţie a lui Weber este orecum de uzură, deoarece ceea ce spusesem eu in postarea precedentă nu depinde în vreun fel de teză lui Weber. Mă voi limita deci la următoarele consideraţii.

„Etica protestantă” ca sintagmă weberiană e o alcătuire foarte înşelatoare, pentru că nu se referă la etică (etica protestantă propriu-zisă, istoric vorbind, este cea a Decalogului) şi pentru că nu este protestantă, ci strict reformată (apelul lui Weber la Luther sau Wesley este derutant). Nu pot să iau de bună vreo corelaţie strictă (ori pentru Edi si amicul Petrof asta e chiar un fel de dogmă, chiar dacă una de metodă, nu de conţinut) între: a crede doctrina X, a avea pe cale de consecinţă efectul psihologic Y şi ca rezultat social apariţia unei serii de caracteristici a ceea ce numim capitalism. Weber reuşeşte de multe ori să echivocheze sensul raţionalităţii şi atunci când e nevoie de o oarecare disciplină în a face distincţii teologice, îsi declină competenţa spunându-ne că ceea ce contează nu este formularea doctrinară, ci efectul psihologic. De parcă acesta din urmă nu ar fi şi el tot un fel de pasăre de pe gard.

Edi îmi dă dreptate în privinţa unei oarecare incongruenţe între ortodoxie şi capitalism, doar că din motive pe care eu nu le-aş invoca. Spiritul capitalismului nu s-a nascut atunci când crede Weber că s-a născut, asta dacă am citit Eclesiastul. Iar faptul că Ortodoxia este inimaginabilă fără Bizanţ este fie o limită a imaginabilităţii noastre, fie o prejudecată. Obiecţia mea la convieţuirea dintre liberalism si Ortodoxie – exprimată în cel mai succint mod cu putinţă – este legată de dificultatea rezolvării tensiunii dintre individualismul metodologic/ontologic al constitutirii pieţei si comunitarianismul (deofiinţimea umană) ca dat revelaţional în Ortodoxie.

 

Who is John Galt?

Motto: „O fantoma bantuie Europa” Marx & Engels Manifestul Partidului Comunist

O fantoma bantuie lumea financiara: Satoshi Nakamoto.

Cine este Satoshi Nakamoto (中本聪)? Intrebarea are rezonanta faimoasei interogatii din Atlas Shrugged: “Who is John Galt”? Intr-adevar, la fel ca eroul lui Ayn Rand, (un fel de sora White a libertarienilor pentru cine nu nu stie), Satoshi, (cuvantul insemneaza “ratiune” in japoneza), este un personaj enigmatic care comunica numai prin Tor si s-a hotarat sa revolutioneze sistemul financiar global.

In acest scop, Nakamoto a inventat o moneda electronica numita Bitcoin. Aceasta nu este ceva nou in sine. Nou este faptul ca bitcoinul inlocuieste inlocuieste sistemul centralizat cu unul peer-to-peer (P2P) si tranzactia bancara cu un extrem de sofisticat sistem criptografic. In felul acesta clientul bitcoin opereaza inafara patronajului banca-guvern, ceea ce este intr-adevar ceva nou sub soare.

Valoarea unui bitcoin este rezultatul unui proces in doua faze. Prima faza se numeste minare si are la baza un algoritm care transfera valoarea curentului electric si a timpului PC-ului in moneda. Algoritmul este calculat sa mareasca dificultatea minarii pe masura ce numarul monezilor se apropie de cifra limita 21 milioane (exista deja 6 milioane bitcoins). Este deci clar ca bitcoin este o moneda deflationista.

In continuare, valoarea de schimb este data de piata libera. Toate operatiile de minare si tranzactiile sunt incriptate pe toate PC-urile care partcipa la sistemul P2P. Fiecare client are o cheie publica si una personala pe care le floseste in tranzactii. Sistemul este facut sa impiedica cheltuirea de doua ori a aceleiasi monezi sau accesul la banii altuia, in timp ce controlul procesului este open source.

La data cand scriu acest eseu bitcoinul a depasit 20 dolari in valoare de schimb. Acum trei luni cand am citit prima data despre bitcoin intr-o publicatie a hackerilor valoarea era mult sub un dolar. Fortune 500, Spiegel, Slate, CIA, diversi guru financiari, ne avertizeaza impotriva a ceea ce ei numesc respectiv: scam, bubble, ponzi scheme, piramida financiara. Care este argumentul lor?

Mai intai, ei obiecteaza absenta unui mecanism centralizat (guvern, banca), de control si garantie. Apoi, absenta unei economii bazata pe bitcoin. Dar mai presus de orice, mai marii nostrii ne avertizeaza impotriva ereziei monezii deflationiste. Banul, spun profetii lui Moloh, trebuie sa fie controlat-inflationist pentru ca altfel omul il pune la ciorap in loc sa il cheltuiasca. Si intrucat banul nu mai este nici aur si nici munca, are valoare numai cand este cheltuit pe alte lucruri care au valoare numai daca sunt cumparate.

Probabil insa ca tocmai aceasta este si miza lui Nakamoto. Oamenii s-au saturat de modul in care guvernele si bancile lumii emit mereu fiat bani marind inflatia cu scopul de a acoperii cheltuielile unei birocratii incompetente, a unei oligarhii financiare care a transformat economia globala in cazino, si mai ales a behemotului militar-industrial. Daca bitcoinul va castiga in ciuda unei teorii economice simpliste, este pentru ca lumea s-a saturat de socialisti ca Dominique Strauss-Kahn sau capitalisti ca Goldman Sachs.

Who is Satoshi Nakamoto?