A muri putin pentru a nu muri de tot

Ion Vianu spune ca nevroza inseamna a muri putin pentru a nu muri de tot. Acelasi autor povesteste cum i-a citit pe Nietzsche si Freud in tinerete, fara sa-i inteleaga. I-a inteles mai tarziu, in clinica de psihiatrie, la sedinta de psihanaliza sau in biroul securitatii.

Si eu am citit definitia lui Vianu pe tren, si nu am inteles ce inseamna a muri putin pentru a nu muri de tot. Cand am coborat in gara, uitasem fraza. Insa problema cu cartile bune este ca, asa cum a inteles si psihanalistul roman (un animal rar), ele nu te uita. Fraza lui Vianu avea sa isi aminteasca de mine la timpul potrivit.

Adevarul ei m-a lovit atunci cand nu am mai putut evita unele intrebari incomode. Cum se explica teama de viata a celor care cauta viata vesnica? De ce raman mici oamenii care “cresc in Hristos”? De ce devin cu atat mai meschini cu cat il iubesc mai mult pe Dumnezeu?

Este usor sa oferi un raspuns simplist la prima intrebare. Omul renunta la “aici si acum” pentru “atunci si acolo”. Raspunsul ar fi corect daca reprezentarile vietii viitoare nu ar implica, in forme diverse dar fara exceptie, o existenta mult mai saraca decat “aici si acum”. Nemurirea nu este atinsa prin depasirea mortii, ci, la fel ca in discursul lui Socrate in Platon, prin vindecarea definitiva de boala numita viata.

Imaginatia plasmuieste fantezia unei vieti fara trauma schimbarii, in ritualul repetat la nesfarsit al cantarilor de lauda, intrerupte doar de plimbari prin peisaje monotone, cules de flori moarte si mangaiat lei de carton. Marea, orizontul deschis, aventura descoperirilor, “nu va mai fi”. Memoria este spalata si gandul se opreste. Cel care a murit putin aici moare de tot acolo, ca sa nu mai moara deloc.

Asta ne duce la a doua intrebare. De ce raman mici oamenii care “cresc in Hristos”? Pentru ca viata inseamna crestere, adica schimbare, adica trauma. In ultima instanta, cresterea este drumul spre moarte. Este posibil ca refuzul cresterii sa fie un mod de a muri putin pentru a nu muri de tot?

Prietenii nostri ne intreaba de ce ne-am schimbat.

Intrebarea corecta ar fi: cum este posibil ca cineva sa treaca prin viata fara sa se schimbe. Cum este posibil ca cineva sa gandeasca si sa nu-si schimbe conceptiile. A muri putin pentru a nu muri de tot.

A treia intrebare: de ce devin acesti oameni cu atat mai meschini cu cat il „iubesc” mai mult pe Dumnezeu? Raspunsul este ca iubirea de Dumnezeu este o scuza pentru ura fata de viata. Mai precis, este o masca pentru cultul mortii. De fapt, istoria religiilor ne arata ca fenomenul nu este chiar atat de rar. Se pare ca tendinta este in fiecare din noi. A muri putin pentru a nu muri de tot.

Cat de adanca este vizuina iepurelui?

Un cult melanezian ne așează oglinda în față

„‘E look like you. ‘E got white face. ‘E tall man. ‘E live ‘long South America. E’ name John Frum”

Cine este John Frum, americanul alb și înalt, cu alură de southern (ca Jeezas)?

Probabil a fost un soldat american în timpul războiului din Pacific, care le-a spus melanezienilor: ”Ce sunteți bă proști. Aruncați dracului bibliile astea și întoarceți-vă la religia părinților voștri că albii vă mint și vă fură”.

Apoi John Frum a plecat în America.

Dar se va întoarce.

”’E’ vine iar, ‘e’ vine iar, o ce nespusă fericire”. Va coborî din cer într-un avion american aducând cu el porci grași (melanezienii învățaseră la Seventh-day Adventist Mission să nu mai mănânce nerumegătorul, dar John Frum le-a spus ”Ce sunteți bă proști. Puneți de o fleică că eu aduc berea”). Dar mai ales va aduce mult, foarte mult ”cargo”, cuvântul pidigin pentru bunurile de consum apusene.

Așa s-a născut Cargo Cult.

După ce au înțeles de la John Frum că au fost mințiți, băștinașii au început să caute Adevărul.

Că Mesia arată american southern știau ei din cartea cu poze, că va reveni învățaseră de la Seventh-day Adventists, dar la misiune nu li se spusese că va reveni cu avionul. John Frum era Jeezas (cel adevărat) sau stă la dreapta lui Jeezas, ca omul alb din Biroul Oval. Există o excepție la un Cargo Cult din Insulele Solomon, unde John Frum va reveni împreună cu Partidul Comunist Francez și stă la dreapta lui Marx. Mă întreb din ce cărți îi citea John Frum vrăjitorului când beau împreună în colibă.

Apoi era adevărul despre cargo. Americanii îi făcuseră să creadă că avioanele care aterizau pe aeroporturile militare din junglă aduceau cargo pentru soldați. Mai mult, îi convinseseră că puținul care mai pica și la ei era din caritate. Caritate? Ha. O fi omul alb șmecher dar nici papuașul nu-i prost! Avionul a coborât din cer pentru băștinași, dar omul alb l-a deturnat prin magie și le-a furat cargo din care le mai aruncă și lor o conservă sau o țigară.

Pasul următor a fost ca melanezienii să învețe secretele magiei albilor și să ia înapoi ce li s-a furat. După ce au observat cu atenție ritualurile magice care aduceau avionele cu cargo, au început să le imite. Au construit piste cu avioane de lemn, au așezat pe ele antene parabolice din bambus, aparate de radio din nuci de cocos, steaguri americane, și semne de Crucea Roșie. Și-au făcut uniforme și decorații, au început să salute drapelul și să facă instrucție militară. În Noua Guinee au construit chiar și urne de vot și au participat la alegerile prezidențiale din US. Vă vine să râdeți, dar sunteți siguri că votul dumneavoastră într-o democrație din lumea întâi diferă mult?

John Frum nu s-a întors dar cultul durează. Cum se explică aceasta, mai ales într-un context în care membrii cultului au telefoane celulare și televiziunea prin satelit a intrat în colibele de bambus? Economiile primitive au fost încorporate în piața globală, cu bune și mai ales cu rele. Unii călătoresc ocazional cu avionul. Ce face Cargo Cult să dureze și chiar să crească?

Răspunsul simplu este că aceleași puteri ascunse care modelează religia în lumea noastră sunt la lucru și în Melanesia. Fenomenul Cargo Cult melanesian le face vizibile prin simplitatea lui. Pentru a le înțelege, trebuie să studiem fenomenul Cargo-Cult acolo unde se manifestă în toată complexitatea și în contextul vieții moderne, adică în lumea evanghelică. Pentru că Cargo-Cult este oglinda bisericii.

(Va urma)

Sinagoga si Teatrul