Profeția lui Mao Zedong

167 Responses to Profeția lui Mao Zedong

1. Edmond Constantinescu says:

   13 august 2017 la 19:32

   Adevărul istoric este că Hitler era anti-ateu și anti-creștin. În Privința modernități, Hitler era anti-Iluminist via Nietzche, adică un modern fără idealismul german. Hitler nu credea în binele universal kantian, nici în dialectica lui Hegel, pe care le considera rămășițe iudeo-creștine. Îl admira pe Yeshua ben Panthera ca pe un roman născut printre evrei dar l-a urât pe rabi Pavel. Ditto Goebbels. Hitler cel ”istoric” (cel opus antihristului ”kerygmatic” inventat de învingători) a fost un amestec de geniu și prostie care s-a potrivit perfect cu amestecul de geniu și prostie al germanilor. Vorbesc ca un sibian: ”sasul e deștept cât zece români dar și când e prost…” era o vorbă de șantier în relațiile de altfel amicale între români și sași.

   Fără război, Germania ar fi plătit datoriile și ajungea oricum cea mai puternică națiune din lume. Asta a fost marea problemă a lui Churchill. Cu război, Germania avea șanse să câștige dacă nu era ”geniul strategic” al fuhrerului care a produs ”miracolul” din Dunkirk și a subapreciat ”rasa inferioară” a slavilor. FWIW sovieții s-au dovedit superiori în toate, mai ales din cauză că erau iluminiști radicali – adică ceva peste ce trebuie dar totuși nu au renunțat la noțiunea adevărului și binelui universal.

   În concluzie, sovieții au fost creștini (iluminiști) în esență în timp ce nazștii au fost iudaismul pe dos. Soluția finală a fost a inventată de Moshe.

   Last but not least, chiar dacă Stalin a făcut mai multe victime, idea (ce-i drept patetică) era ”re-educarea” nu anhilarea, și nu se lega de etnie ci de clasă. Chiar și ”genocidul cultural” (termenul este impropriu) al moldovenilor sau altor grupe nu era făcut în numele etniei ruse ci al universalității, deși asta nu este o scuză.

   Hitler și Stalin (și Mao) au ajuns o scuză pentru politici reacționare.

   P.S. Cele mai multe victime civile le-au făcut sovieții (din barbarism) și aliații (deliberat). Sun aspect etic, naziștii au fost cei mai răi ca filozofie nihilistă.
2. polihronu says:

   13 august 2017 la 19:32

   „Intentionau sa-l distruga definitiv.”

   Da draga, exact asa cum catolicii intentionau sa eradicheze Reforma.

   „Pai, asta numesti crestinism? Asta e cretinism.”

   Mi-e egal ca-i spui crestinism sau cretinism. Nu uita insa ca si crestinismul tau e cretin.

   „In aceasta credinta imi gasesc sensul si certitudinea vietii, implinirea nevoii sufletesti dupa estetica si spiritualitate, frumos si bine.”

   Exact. Nu si adevarul.
3. Edmond Constantinescu says:

   13 august 2017 la 20:00

   ”Creștinismul pozitiv” îl are în centru pe Isus cel ”istoric”, Yeshua ben Panthera, și este aproape de Iustin Martirul. Adevărul este că Hitler avea rezerve față de teosofie și antropozofie pe care le considera prea mistice. În discuții particulare critica tendințele mistice ale SS-ului. La fel de adevărat este că Hitler și Goebbels râdeau de decizia bisericii catolice de a-l excomunica pe Goebbels pentru că se căsătorise cu o luterană. Cei doi admirau în schimb pe templieri, iezuiți și Luther. Hitler considera că Luther își pierduse credința din tinerețe dar a înțeles creștinismul arian. Goebbels, pe de altă parte, era împotriva puritanismului creștin și apăra nudismul ca pe o reacție la ”degenerarea” semită.

   All in all, problema este mai complexă decât apare în media și manualul de școală. Naziștii au fost un amestec unic de politică reacționară și progresistă. Reacționarii arată la modernitatea nazismului și progresiștii arată la aspectele reacționare. Însă o discuție liberă despre nazism mai are de așteptat câteva decenii. Așa că, de la GB citirte, să o lăsăm baltă.
4. Edmond Constantinescu says:

   13 august 2017 la 20:15

   Rudolf Steiner vorbea despre “der Christus-impuls” (precum amfitrionul nostru mai demult).

   Inspirația amfitrionului: Kenneth Scott Latourette. Motivul pentru care ”impulsul” a murit pe O2 (și nu numai) este, firește, creștinismul pozitiv. Doar nu voiai să continui cu Heidegger (prea dificil) sau Țuțea (prea ieftin) sau cu colegul de primară al fuhrerului, care și-a convins familia circumcisă în Moshe să doneze averea partidului nazist (vorbesc despre autorul tratatului logioc-filozofic). Eu zic să continuăm discuția pe Marte în 2040.
5. polihronu says:

   13 august 2017 la 20:21

   It’s a date 🙂 Si comparam doar crestinisme, nu cautam filiatii.
6. Gheorghe Boanta says:

   13 august 2017 la 20:49

   Edmond Constantinescu

   Tatal meu imi povestea ca atunci cand linia frontului a ajuns in zona noastra (Mures), daca nemtii aveau nevoie de alimente, nu intrau buzna in gospodarie sa le ia cu forta, ci le cumparau. Nu stiu daca asta era atitudinea lor in general. In schimb, cand au ajuns sovieticii, dupa ei era prapad, dupa cum se stie. Orasul in care locuiesc acum in Germania, aproape de Olanda si Belgia a fost distrus complet de bombardamentele aliatilor, dupa ce armata germana se retrasese spre Berlin. Aceeasi soarta au avut-o si alte orase.

   De ce spuneti asta: „sovieții au fost creștini (iluminiști)”? Ce altceva are crestinismul in comun cu bolsevismul sovietic, sau cu iluminismul, decat o parodiere a proiectului escatologic crestin inversat?

   Din scurta mea experienta in Germania, confirm amestecul de inteligenta si prostie la nemti.
7. Edmond Constantinescu says:

   14 august 2017 la 01:21

   GB,

   Nemții erau civilizați pentru că eru nemți, nu pentru că erau naziști, în timp ce rușii s-au purtat așa cum se purtaseră și pe vremea țarului. Însă dacă mergi la ideologie, nazismul este tribal în timp ce bolșevismul este universal. Pe de altă parte, nazismul este opus Iluminismului german care fost co-creator al lui homo europeus în timp ce bolșevismul era opus pan-slavismului rus. Idealul bolșevic era cetățeanul. Idealul nazist era barbarul. În mod ironic, ambele erau în conflict cu tradiția rusă, respectiv germană.

   Problema se conmplică din cauza că ”eliberarea” republicilor sovietice a fost făcută de politicieni corupți care au apelat la naționalism, la fel ca și Rusia. Americanii au încurajat naționalismul ucrainean/moldonenesc, ortodoxia, și tribalismul islamic pentru că în miopia lor nu realizau că întorc lumea cu un secol înapoi. Românii, cum era de așteptat, au redescoperit pravoslavia și au păstrat și protocronismul idiot al lui Ceaușescu în loc să se declare europeni.

   La asta se adaugă propaganda postmodernă care susține că nazismul este produsul modernității și acuză bolșevismul pentru ruperea de trdițiile pravoslavnice, în loc să vadă în stalinsim eșecul modernizării și continuarea țarismului. Și acum, aceiași idioți se miră de putinism.

   Germanul de astăzi se leapădă de nazism în timp ce rusul se întoarce la pansalvism și românii vor să se întoarcă la vremurile bune ale fanarioților bizantini dar nu-i lasă Europa.

   Eistă două opțiuni pentru România: modernitatea sau bizanțul. Comunismul sec XX nu se va întoarce dar este folosit ca o sperietoare de reacționari În US sau în România. Vorbesc ca un creștin modern, nu ca ateu.
8. Edmond Constantinescu says:

   14 august 2017 la 01:27

   Poli,

   See you on Mars,
   We’ll sing songs together…
9. Andrei Voiculescu says:

   14 august 2017 la 05:54

   Gheorghe Boanta,

   Parerea mea este ca crestinismul, ca organizare istorica, a esuat in a produce „omul nou” al credintei nou-testamentare. Omenirea nu a fost niciodata, per ansamblu, crestina. Au existat cativa oameni care s-au apropiat eventual de idealul evanghelic, sa zicem un Francisc de Assisi sau un Serafim de Sarov. Dar per ansamblu, omul a ramas la fel. Sunt de acord cu dvs cand denuntati ororile secolului 20: nazismul, comunismul, cele doua razboaie mondiale etc, dar ma opun in egala masura idealizarii evului mediu. Evul Mediu a fost o perioada in care viata omului nu valora mai nimic, nu prea conta. Puteai sa iei o viata de om ca pe nimic. Vorbesc acum la modul general ca sa nu intru in detalii si exemple concrete, desi ele sar in ochi de la inceput. Ernesto Sabato are dreptate atunci cand spune, comentand vorba eclesiastului „nimic nou sub soare”, ca asta se refera in mod precis la sufletul omenesc. Ratiunea si stiinta au progresat, dar sufletul omului a ramas acelasi : aceleasi dorinte, patimi, aceleasi instincte si porniri indreptate spre rau il domina asa cum l-au dominat dintotdeauna, acum ca si in Evul Mediu. Sufletul e mereu același. Iar dedesubtul pojghiței de civilizație actuală se găsește instinctul de fiară care nu așteaptă decât să fie zgândărit pentru a se trezi din nou. O sa-mi spuneti ca, asemenea lui Antonie cel mare, pe care l-ati citat, au existat si altii care s-au smuls din rautatea lumii si s-au facut partasi la harul lui Dumnezeu. De acord, dar un Francisc de Assisi este tot ce a avut Evul Mediu mai frumos, insa ca proiect si organizare istorica crestinismul a esuat. Sufletul omului a ramas la fel, si acest lucru este atat de izbitor incat nu are nevoie de nicio demonstratie.
10. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 09:41

    „Poli,

    See you on Mars,
    We’ll sing songs together…”

    What kind of songs?
    And how many days would you sing together on Mars?
11. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 09:52

    AV
    As face o corectura si o adaugire.
    „Sufletul omenesc” l-as inlocui cu „sinele iluzoriu”. Mai apoi as adauga si societatea „democratica” de consum (noul capitalism), la toate ismele enumerate.
    In esenta, aveti o intuitie corecta exprimata genial mai demult : „alte masti, aceeasi drama”!
12. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 09:54

    Daca pe Pamant facem ce facem oare ce-om face pe Marte?
13. Gheorghe Boanta says:

    14 august 2017 la 12:25

    Edmond Constantinescu

    Dezbaterea academica despre incadrarea ideologico-filozofica a nazismului si comunismului ma depaseste. Cu titlu general le-am numit, in comentariile mele, patologii ale modernitatii, citandu-l pe Vladimir Tismaneanu: „Dar Stalin nu a fost doar un fenomen rus. Ca si Hitler, el a intruchipat, paroxistic si criminal, patologiile modernitatii. Este ceea ce am in vedere cand, inspirat de Kolakowski, vorbesc despre prezenta Diavolului in Istorie”.

    Consider ca este injusta afirmatia ca aceste doua sisteme politico-filozofice, sau religii politice, cum mai sunt numite, si-ar avea originea in crestinism. Si nici nu sunt vreo forma de crestinism eretic, deviat, ori gresit aplicat sub forma unui sitem politic, precum cezaro-papismul bizantin sau cel al crestinatatii occidentale. Crestinismul este altceva. Reactionez la afirmatia care identifica aceste doua monstruozitati moderne cu crestinismul precum cel care nu accepta sa-i fie injurati parintii ori familia 🙂 . Spun asta nu doar ca o reactie subiectiva.

    Se spune adesea ca modernitatea este produsul crestinismului. Scopul crestinismului in istorie nu a fost crearea modernitatii. Nu si-a propus vreodata asa ceva. Eu afirm ca aparitia modernitatii este mai degraba un produs colateral al crestinismului. Aparitia ei a fost posibila doar in cadrul crestinatatii, datorita a cel putin doua concepte fundamentale ale gandirii crestine, anume: rationalitatea lumii create si libertatea omului facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Este mai corect a se spune ca modernitatea este produsul direct al umanismului crestin al renasterii, care, cu accentul lui asupra omului aici si acum, si asupra antichitatii greco-romane, se indeparteaza tot mai mult de idealul crestin si, dupa ce trece prin revolta anticrestina si anticlericala iluminista, (vezi revolutia franceza), se trasforma odata cu Marx si Feurbach preponderent in umanism ateu, anticrestin si antiteist. In acest cadru filozofic al umanismului modern si ateu apar corifeii ideologici ai ambelor sisteme totalitare. Eu nu cred ca Nietzsche si Marx pot fi decupati din cadrul filozofic al vremii lor. Nietzsche, inainte de a apostazia, studia teologia protestanta sa devinat pastor. Dar, ce era teologia protestanta la sfarsit de secol 19 si inceput de secol 20? Nu credeti ca teologia ultraliberala istorico-critica a scolii de la Tübingen, devenita standat in facultatile de teologie protestante, este responsabila de traseul nihilist al lui Nietzsche? Nu este oare teologia ultraliberala un produs direct al rationalismului iluminist, care proclama autoritatea suprema a ratiunii umane, chiar si in teologie? Unde gresesc corectati-ma!

    Avand in vedere cine este Marx si Lenin, si toti ceilalti de dupa ei, cum poate fi justificata afirmatia : „sovieții au fost creștini (iluminiști)”?

    Totodata, numai daca excludem complet scopul lui Dumnezeu in istorie cu evreii si negam revelatia mozaica si profetica, putem identifica iudaismul cu paganismul tribal. Totusi, daca acceptam fagaduinta lui Dumnezeu fata de Avraam, ca prin el urmau sa fie binecuvantate toate popoarele, precum si o multime de alte afirmatii profetice privitor la proiectul lui Dumnezeu pentru pagani, prin intermediul lui Israel, nu putem exclude existenta elementelor universale in teologia iudaismului. Altfel, ce alta ratiune ar fi putut avea botezul prozelitilor?
14. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 13:30

    „Îl admira pe Yeshua ben Panthera ca pe un roman născut printre evrei dar l-a urât pe rabi Pavel”
    Un exercitiu cam dificil, contradictoriu chiar, da-i plina lumea de paradoxuri.
15. Gheorghe Boanta says:

    14 august 2017 la 13:39

    Andrei Voiculescu

    – „Parerea mea este ca crestinismul, ca organizare istorica, a esuat in a produce „omul nou” al credintei nou-testamentare. Omenirea nu a fost niciodata, per ansamblu, crestina”.

    Daca consideram crestinismul o teologie politica, care, prin intermediul unor institutii sau a unor forme de organizare umana, si-ar fi propus producerea „omului nou”, aici in aceasta lume, atunci, da, crestinismul a esuat. Insa, crestinismul nu este o teologie politica, ci o teologie transcedentala, daca pot sa spun asa. Relatia dintre crestinism si politica nu poate fi alta decat cea dintre Hristos si Pilat. Crestinismul recunoaste ordinea seculara si autoritatea politicului in acest domeniu, precum si rolul lui de sare a pamantului in mijlocul ordinii seculare, dar scopul crestinismului, asa cum a fost formulat de Hristos si apostoli nu este realizarea omului nou aici in istorie, ci in escatologie.

    Biserica in istorie (o realitate umana, cu vocatie divina) pastreaza (depoziteaza) adevarul crestin si il proclama in ordinea seculara, indicand spre valorile eterne ale Imparatiei lui Dumnezeu, deasupra valorilor seculare, si invita pe fiecare individ sa ia decizia in mod personal (nu colectiv) sa intre in ea. In viata cator persoane, de-a lungul istoriei ultimelor doua milenii, Imparatia lui Dumnezeu a fost o realitate vie, numai Dumnezeu poate evalua corect, dar, asa cum deja ati amintit, putem sa fim siguri ca Evanghelia Imparatiei nu este fara rod. Pe alta parte, Isus a avertizat ca poarta Imparatiei este ingusta, iar calea este stramta si putin intra/merg pe ea. Acesti putini ce merg pe „calea ingusta” sunt cei in care proiectul crestin al innoirii launtrice a inceput sa rasara, sa creasca si sa se dezvolte. Dupa invatatura Noului Testament, omul nou va fi desarvarsit doar in Imparatia slavei pe care o va instaura Hristos in escatologie.

    Nu idealizez evul mediu, deoarece este o parte a istoriei raului manifestat pe pamant in variate forme, insa comparativ altor perioade ale istoriei, din punct de vedere spiritual, moral, cultural evul mediu este o perioada ne care noi crestinii, nu trebuie sa ne rusinam, asa cum ne-au facut sa credem filozofi ticalosi precum Voltaire, Diderot, Rousseau, Marx & comp., etc. Imaginea unui ev mediu intunecat si barbar nu corespune realitatii istorice. Este un fals premeditat care trebuie denuntat. O fac deja istorici de meserie, neinregimentati ideologic.
16. polihronu says:

    14 august 2017 la 14:55

    GB, despre nazism si comunism: „Cu titlu general le-am numit patologii ale modernitatii”.

    Aha, deci stii sa folosesti ‘patologie’ si intr-un sens mai larg. Si de ce nu i-am invoca aici pe un Milbank sau Yannaras (ca sa pomenesc doar doi autori crestini de traditii diferite), care spun ca modernitatea e o ‘erezie crestina’?
17. polihronu says:

    14 august 2017 la 14:57

    „Reactionez la afirmatia care identifica aceste doua monstruozitati moderne cu crestinismul precum cel care nu accepta sa-i fie injurati parintii ori familia”

    Adica emotional – ceea ce nu ne mira, pentru ca ne-ai spus deja ca adevarul nu te intereseaza.
18. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 15:02

    GB
    „Insa, crestinismul nu este o teologie politica, ci o teologie transcedentala, daca pot sa spun asa. Relatia dintre crestinism si politica nu poate fi alta decat cea dintre Hristos si Pilat.”

    Aproape corect!
    Ar trebui sa facem distinctie intre religie si spiritualitate, altminteri ne intelegem ca mutii cu orbii. Crestinismul e religie, Invatatura e ….Altceva, ori… Altcineva.

    „dar scopul crestinismului, asa cum a fost formulat de Hristos si apostoli nu este realizarea omului nou aici in istorie, ci in escatologie.”

    Daca va referiti la crestinism ca religie, aveti desigur dreptate, asta e si cauza pentru care si-a atins limitele si raspopitii se inmultesc. Oamenii s-au saturat de promisiuni care se vor implini candva dupa „moarte”, ele nu vor mai aduce multa vreme profit!
    Pe de alta parte, Hristos nu asta invata, ci ” lasa mortii sa-si ingroape mortii”, daca vrei sa treci „din moarte la Viata”. Cand zice IMPARATIA CERURILOR ESTE APROAPE (apropo asta este Evanghelia – Vestea buna, nu ceea ce pretind unii si altii), zice ca Ea este de fapt aici si mai mult, zice ca Ea nu izbeste privirea, ca nu se poate zice uite-o colo ori dincolo, pentru ca iata, Imparatia cerurilor este in….Noi. Sigur, e si in „afara noastra” dar ne este imediat accesibila in Noi, nu in afara noastra. Si daca nu o vedem in Noi, slabe sperante s-o vedem in afara.
19. Andrei Voiculescu says:

    14 august 2017 la 15:07

    Gheorghe Boanta,

    Eu sunt de acord cu dvs cand spuneti ca crestinismul nu este o teologie politica, insa crestinii hard, cei traditionalisti, vor spune ca noi doi suntem niste eretici ca gandim asa. Din doua motive : 1. Dumnezeu este un dumnezeu viu care lucreaza in istorie, este activ in ea si o conduce spre scopul sau si 2. mantuirea fiecarui om nu se poate castiga sau pierde decat in istorie. Aici, in istorie si prin istorie ne castigam mantuirea.
    Sigur, in mare va dau dreptate dar repet, daca negam caracterul de teologie politica a crestinismului practic stergem cu buretele 2000 de ani de crestinism atat occidental cat si oriental-bizantin. Or nu cred ca toata istoria crestinismului poate fi stearsa atat de usor. Repet, crestinii traditionalisti ne-ar numi pe noi doi eretici fiindca gandim asa cum gandim.
    Apoi, imi permit sa fac o referire la citatul pe care l-ati dat din Scriptura despre Avraam : „prin tine se vor binecuvanta toate popoarele”. Si sa va amintesc ca teologia iudaica, aia traditionala, nu postmodernismele astea de azi, are cu totul alta interpretare a acestui verset decat cea crestina. O gasim la Zaharia de plida unde se spune ca toate neamurile vor veni sa invete de la evrei adevarata credinta (vor veni oare si crestinii ? ), ca toate neamurile vor veni la Ierusalim sa tina sarbatoarea corturilor ( vor tine si crestinii sarbatoarea corturilor ? ) etc. Aceasta este teologia iudaica, v-ar raspunde un rabin, si nu ceea ce au facut crestinii din ea scotand versete din context si traducandu-le gresit. Sigur, eu sunt crestin la fel ca si dvs, dar vreau sa spun ca teologia iudaica aia traditionala are cu totul alta interpretare a „profetiilor” vechi testamentare decat cea crestina. Iar interpretarea lor este foarte coerenta si bine argumentata. Si in plus, bine integrata in context.
20. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 15:29

    AV
    „2. mantuirea fiecarui om nu se poate castiga sau pierde decat in istorie. Aici, in istorie si prin istorie ne castigam mantuirea.”

    Fiti pe pace, nici n-o puteti pierde, nici n-o puteti castiga. Puteti deveni doar constient ca sunteti Mantuirea. Asta poate dura o clipa, dar nimic nu este definitiv. Mantuirea nu e ceva ce poti avea, ce poti poseda.
21. alterego1968 says:

    14 august 2017 la 15:31

    ERATA „inconstient ca sunteti Mantuirea”
22. Gheorghe Boanta says:

    14 august 2017 la 19:33

    Andrei Voiculescu

    – „Ar trebui sa facem distinctie intre religie si spiritualitate, altminteri ne intelegem ca mutii cu orbii. Crestinismul e religie, Invatatura e ….Altceva, ori… Altcineva”.

    La fel gandesc si eu. Eu vad crestinismul sub 3 aspecte:
    In primul rand, crestinismul este invatatura lui Isus Hristos despre Dumnezeu si relatia Sa cu umanitatea, intermediata de Persoana si Lucrarea Sa.
    In al doilea rand, este o forma de spiritualitate cristocentrica (Imitatio Christi) si trinitariana (prin Isus Hristos devenim fii/fice ai/ale Tatalui ceresc, intrand intr-o relatie de comuniune de dragoste si credinta cu Dumnezeu, prin medierea Duhului sfant. Astfel, dupa ce invatatura lui Isus Hristos este cunoscuta intelectual, este aplicata in viata practica si traita.
    In al treilea rand, crestinismul este o religie, prin care este traita spiritualitatea crestina. Eu vad in religie o suma de practici si forme rituale, devotionale, de inchinare, de adorare, de consacrare, de disciplinare morala si spirituala, de comuniune eclesiastica, prin intermediul carora se realizeaza, se actualizeaza, se autentifica si se traieste concret, trupeste si sufleteste, senzorial si spiritual relatia cu Dumnezeu. Fara religie, credinta crestina ramane suspendata unde la un nivel de abstractizare searbada, fara emotie, fara vibratie, fara viata. In acele medii neoprotestante, in care este incurajata simplitatea si spontaneitatea inchinarii, se aud adesea declaratii de genul: nu avem nevoie de religie, avem nevoie de relatie; nu ritualuri, ci spiritualitate. Mi se par absurde, tradand o anumita forma de incultura teologica. Ce altceva inseamna religia decat relatie? Religare = a intra in relatie, a face legatura. Daca este eliminata religia, spiritualitatea dispare, iar invataturile crestine se transforma intr-un sistem dogmatic steril.
23. Gheorghe Boanta says:

    14 august 2017 la 20:47

    Andrei Voiculescu

    – „Eu sunt de acord cu dvs cand spuneti ca crestinismul nu este o teologie politica, insa crestinii hard, cei traditionalisti, vor spune ca noi doi suntem niste eretici ca gandim asa. Din doua motive : 1. Dumnezeu este un dumnezeu viu care lucreaza in istorie, este activ in ea si o conduce spre scopul sau si 2. mantuirea fiecarui om nu se poate castiga sau pierde decat in istorie. Aici, in istorie si prin istorie ne castigam mantuirea”.

    Conceptul de teologie politica, daca il inteleg bine, inseamna implicarea politica a institutiei bisericii si a ierarhiei eclesiastice in viata seculara pentru a instaura o forma de teocratie, similara celor islamice, sau, ca sa dam un exemplu mai aproape de noi, similara celei din Geneva lui Calvin. Probabil o forma mai soft, mai democratica a teologiei politice ar fi crearea unui partid politic al bisericii care sa participe la alegeri pentru a impune politici teocratice in domeniul secular. Eu cred ca biserica trebuie sa se implice in societatea seculara, dar nu in sens politic, ci ca un mesager al Evagheliei, ca o voce profetica care semnaleaza adevaratele valori, si ca un slujitor care face lucrarea samariteanului milos. Ar fi vorba de o teologie sociala, mai degraba decat de una politica. Din cate stiu, la conciliul Vatican II s-a adoptat pozitia retragerii totale, de neimplicare in actiunea politica, a bisericii catolice. Iar, biserica ortodoxa cred ca are o pozitie oficiala similara.

    Este adevarat ca Dumnezeu este viu si lucreaza in istorie si o conduce spre scopul sau final. Dar asta nu este nicidecum lucrarea bisericii, ci este lucrarea suverana a lui Dumnezeu prin actiunea Imparatiei cerurilor in istoria umanitatii, Imparatie care a patruns in lume odata cu moartea si invierea lui Isus Hristos, si care, asa cum ati mentionat, este prezenta in inima celor care L-au primit pe Hristos ca Domn si Mantuitor. Ea nu izbeste privirile, ci este tainica in inima celor credinciosi si asemenea aluatului lucreaza din interior pana dospeste toata plamadeala. Si atunci, istoria va ajunge la implinirea ei. Nu trebuie confundata Biserica cu Imparatia lui Dumnezeu. Biserica este doar unealta Imparatiei.

    – „Mantuirea fiecarui om nu se poate castiga sau pierde decat in istorie” . Asta nu are nimic de-a face cu actiunea politica, ci cu responsabilitatea individuala in relatie cu invitatia de a intra in Imparatia harului acum si aici. Mantuirea nu inseamna doar iertare si reconciliere cu Dumnezeu prin indreptatirea gratuita prin credinta in Isus Hristos. Aceasta este introducerea in Imparatia lui Dumnezeu, dupa care samanta Imparatiei semanata in inima trebuie sa urmeze procesul de crestere, mai intai un fir, apoi un spic, si in final bob deplin in spic, dupa care urmeaza secerisul. Aici, in istorie este locul si timpul in care crestinul creste in har si devine asemanator lui Isus Hristos. Timpul de viata, segmentul pe care-l ocupa fiecare in istorie, este timpul de antrenament pentru jocul final.

    Cred ca plictisesc, pentru ca am inceput fara intentie sa predic 🙂
24. Gheorghe Boanta says:

    14 august 2017 la 21:24

    Polihronu

    – „Aha, deci stii sa folosesti ‘patologie’ si intr-un sens mai larg”.

    Nu, folosesc notiunea in sens literal, psihopatologic. Numai niste psihopati pot comite genocid. Despre Marx, scrie Richard Wurbrand ca avea comunicari spiritiste cu diavolul, Despre Lenin, Gramsci spunea ca, in timpul sederii sale la Moscova, l-a vazut avand episoade in care sta in patru labe si latra precum cainele, Ce sa mai spunem despre Stalin si crimele lui in masa? Este clar ca a fost un psihopat. In ce-l priveste pe Hitler, e suficient sa-l vezi in cateva cuvantari publice ca sa-ti devina clar faptul ca geniul era dus cu pluta.

    – „Adica emotional – ceea ce nu ne mira, pentru ca ne-ai spus deja ca adevarul nu te intereseaza”.

    Nu, nu am spus asta. Dar, in acel comentariu am insiruit numai notiuni cu care si tu poti fi de acord si pe care nu le gasesti in ateism: estetica si spiritualitatea, binele si frumosul. Adevarul este Isus Hristos. Daca nu-L mai recunosti, de ce sa mai plictisesc o ureche de fin muzician cu dezacorduri fonetice? 🙂 .
25. Gheorghe Boanta says:

    14 august 2017 la 21:25

    alterego1968

    Imi cer scuze, ca dintr-o eroare am adresat comentariul pentru tine lui Andrei Voiculescu. Mia culpa!
26. polihronu says:

    14 august 2017 la 22:35

    „patologii ale modernitatii”

    Modernitatea sigur nu poate fi pacient psihiatric. Iar, daca Kołakowski poate ca si-a luat in serios demonologia, Tismaneanu recurge la ea doar ca metafora.

    „Numai niste psihopati pot comite genocid.”

    Asta e pur si simplu fals. Iar opiniile tale sint insuficiente pentru a vorbi despre un verdict clinic.

    „Adevarul este Isus Hristos.”

    Da, dar, asa cum spui chiar tu, DOAR pentru cei care cred deja ca… adevarul este Isus Hristos. Adica te doare fix in freza de adevar si preferi plimbatul in jurul cozii.
27. Gheorghe Boanta says:

    15 august 2017 la 06:52

    Andrei Voiculescu

    „Sigur, in mare va dau dreptate dar repet, daca negam caracterul de teologie politica a crestinismului practic stergem cu buretele 2000 de ani de crestinism atat occidental cat si oriental-bizantin. Or nu cred ca toata istoria crestinismului poate fi stearsa atat de usor”.

    Este adevarat ca cea mai mare parte a istoriei bisericii crestine se desfasoara in asa numita epoca constantiniana, care se defineste printr-o relatie speciala dintre statul increstinat si institutia bisericii, prin care amandoua institutiile, actionand in sfera ei de competenta, participa atat la realizarea ordinii temporale/seculale, cat si la realizarea idealului crestin, in lumea de dincolo. Revolutia franceza si imperiul lui Napoleon, pun capat acestei epoci, prin impunerea separarii dintre statul laic si biserica, desi o anumita relatie intre cele doua institutii continua sa existe prin intermediul unor protocoale, concordate, acorduri.

    Nu cred ca, in epoca constantiniana, teologia trancendentala a bisericii crestine s-a fi metamorfozat in teologie politica. Teoretic vorbind, statul a ramas stat si s-a ocupat in continuare in principal de politica, iar biserica a ramas biserica a carei misiune principala era mantuirea oamenilor. Dar, daca, prin teologie politica se intelege doar o suma de principii teologice care definesc relatia stat-biserica, atunci se poate spune ca biserica in acea epoca a dezvoltat o ramura speciala a teologiei, numita teologie politica, fara sa afecteze insa teologia ei fundamental transcendentala.

    Este adevarat ca aceasta relatie in mare masura n-a functionat bine, si a prejudiciat in special biserica, deoarece au existat mereu tensiuni intre imparat si patriarh/papa, imparatul implicandu-se in chestiunile interne ale bisericii, prin promovarea unei anumite dogme (de pilda, iconoclasmul), sau prin instalarea si depunerea de patriarhi/papi. Este adevarat ca in imperiul crestinitatii occidentale au existat si momente in care anumiti papi puternici au avut ascendenta asupra imparatilor, dar in general, imparatul a carui misiune era manuirea sabiei s-au impus. Ideea ca papa timp de 1260 de ani ai evului mediu a fost un dictator discretionar, caruia i s-au supus imparatii, regii si printii, cred eu, nu corespunde intru-totul realitatii istorice. Ce putem spune despre epoca constantiniana a bisericii? Sunt aspecte pozitive, dar si negative. Convingerea mea este ca in felul acesta providenta lui Dumnezeu a permis bisericii sa supravietuiasca, in conditii extrem de dificile si complicate, dupa caderea imperiului roman de apus si dupa ascensiunea islamului in rasarit.
28. polihronu says:

    15 august 2017 la 06:57

    „pe care nu le gasesti in ateism: estetica si spiritualitatea, binele si frumosul”

    Ma faci sa rid. Sigur ca tehnic ai dreptate, ateismul nu e etica sau estetica. Dar uiti si ca sint un umanist ateu, si ca crestinismul adopta puzderie de etici si estetici. Cit despre disonante, eu nu am prejudecati. Stiu, cind i-am pomenit pe Bach si pe Shostakovich impreuna, tu n-ai auzit decit „Bach”.
29. polihronu says:

    15 august 2017 la 09:30

    
    
    Tatiana Nikolayeva
30. polihronu says:

    15 august 2017 la 10:19

    Evident ca, in aceeasi descendenta, il frecventez si pe Hindemith, catolicul.
31. polihronu says:

    15 august 2017 la 10:41

    Daca tot am inceput cu matumpisoza clavecinului bahic, mai luati da colea.

    Iar daca e sa fentam dominatia pianului, tre sa invocam chitarele binetemperate ale lui Castelnuovo-Tedesco.
32. Gheorghe Boanta says:

    15 august 2017 la 11:09

    Polihronu

    Desi risc sa ma consideri un incult in ale muzicii, Shostakovich nu reuseste sa ma cucereasca. Muzica lui nu intra in consonanta cu structura mea sufleteasca. Imi transmite agitatie, neliniste, deprimare. E ca o mare care se misca continuu, fara odihna. Dialoguri in care se spun doar dureri, fara vreo consolare. Contraste, contraste si iar contraste, fara vreun acord armonic care sa rezolve odihnitor frazele disonante. Si chiar daca apare rareori un acord armonic este de scurta durata, precum o singura raza de soare, care din cand in cand reuseste sa strabata stratul gros de nori ce acopera un cer de plumb. O superba exprimare in sunete a trairilor unui suflet ratacit, debusolat, care nu stie spre ce se indrepta, si care nu simte ca are vreun sprijin nici sus in cer, nici jos pe pamant. Cred ca nesansa unui mare compozitor ca el a fost sa se fi nascut cu putin inainte de revolutia bolsevica comunista si sa-si fi trait viata intr-o societate si sub inraurirea unei ideologii care L-a alungat pe Dumnezeu si nu a reusit sa-L inlocuiasca cu nimic. Pentru ca nu are cu ce s-o faca.

    Aviz amatorilor 🙂 !
33. Gheorghe Boanta says:

    15 august 2017 la 11:39

    Polihronu

    Piesa la chitara clasica e superba.
34. polihronu says:

    15 august 2017 la 14:05

    Intrebarea nu e daca te consider eu „un incult in ale muzicii” (nici nu disputam gusturi). Intrebarea e (ca in toate discutiile noastre de pina acum) daca ce spui e adevarat. In primul rind, sint multi oameni, chiar culti, pe care Bach ii agita. In al doilea rind, e pur si simplu fals ca nu ai „vreun acord armonic” in Shostakovich sau oricare dintre ceilalti compozitori de secol XX la care am trimis. Mai ales pentru ca vorbim despre un ciclu de preludii si fugi care emuleaza modelul bachian (cu precedentele lui), ai cite 24 tocmai pentru ca functionam in cadru tonal. Or, nu ai tonalitati daca nu ai cadente tonale (na ca ma faci sa comit pleonasme), adica „rezolvari odihnitoare”. In al treilea rind, cine a zis ca ratacirea nu e starea fundamentala a spiritului uman? Nu e mai aberant sa te iluzionezi ca nu ratacesti? Nu e mai onest sa lasi intrebarea care e Dumnezeu fara raspuns? In fine, unde exact e Dumnezeu in muzica lui Bach? Pentru mine, muzica lui Bach e la fel de atee ca muzica lui Shostakovich. Si daca nu auzi chinul din ea e doar pentru ca ai fetisizat limbajul bachian al durerii.

    Gasesti pe Spotify sau iTunes cel putin doua inregistrari complete ale ciclului lui Castelnuovo-Tedesco – cu Brasil Guitar Duo sau SoloDuo.
35. Mazael Feuerstein says:

    15 august 2017 la 15:17

    Raspunsul unei primate la profetia lui Mao Zedong:

    Dorm… si in acest somn visez, ca as fi constient, ca visez, ca dorm si in acest somn asi visa,
    ca asi visa sa dorm si sa visez, ca ar mai fi si „un alt fel“ de afara.
36. polihronu says:

    15 august 2017 la 15:29

    „agitatie, neliniste, deprimare. E ca o mare care se misca continuu, fara odihna. Dialoguri in care se spun doar dureri, fara vreo consolare. Contraste, contraste si iar contraste, fara vreun acord armonic care sa rezolve odihnitor frazele disonante. Si chiar daca apare rareori un acord armonic este de scurta durata, precum o singura raza de soare, care din cand in cand reuseste sa strabata stratul gros de nori ce acopera un cer de plumb. O superba exprimare in sunete a trairilor unui suflet ratacit, debusolat, care nu stie spre ce se indrepta, si care nu simte ca are vreun sprijin nici sus in cer, nici jos pe pamant.”
37. polihronu says:

    15 august 2017 la 15:40
38. polihronu says:

    15 august 2017 la 15:57

    Dissonance in Bach
39. Ianis says:

    15 august 2017 la 16:15

    Poli, cum vezi intervalul de cvarta perfecta din punctul de vedere al disonantei?
    
    The perfect fourth is the inversion of the perfect fifth. In common practice music, it can be both consonant and dissonant: in this case, it has a need for resolution when unsupported by lower notes, in which case it is dissonant even though it sounds as „good” as the fifth. The fourth is always consonant when supported by a lower third or perfect fifth, for example, E-G-C-E is consonant, but G-C-E is dissonant. In more contemporary music, many consider the fourth to always be as consonant as the fifth.
    In Medieval music, the perfect fourth was even considered a perfect consonance, as the perfect fifth and the octave. However, this attitude no longer prevails.
    wiki
40. Mazael Feuerstein says:

    15 august 2017 la 16:19

    hahaha „polihronule” tu nu esti departe de imparatia, cerurilor :-D.
41. polihronu says:

    15 august 2017 la 16:22

    Ianis,

    Aproape ca-mi vine sa zic doar „vezi acordu’ lu’ Tristan”. Da’ na 🙂
42. Mazael Feuerstein says:

    15 august 2017 la 16:35

    in al doilea video, o primata reuseste,( ca nebunul pe tabla de sah, alergand pe diagonala), sa creeze, o noua dimensiune, un moment de atemporalitate, in cursul timpului si al teluricului.
43. Ianis says:

    15 august 2017 la 16:39

    Am ascultat involuntar quartal harmony astazi (ceva Francis Poulenc), vad ca mai exista si secundal/tertian harmony. Mare e gradina Domnului/Diavolului 🙂
44. polihronu says:

    15 august 2017 la 16:42

    Well, armonia tertiara e ceea ce numim in mod curent armonie.
45. Ianis says:

    15 august 2017 la 16:46

    Si cu care suntem obisnuiti din copilarie (ca si cu muzica tonala). Normal ca restul ni se par „dubioase”, „grele” si, mai devreme sau mai tarziu, „satanice” 🙂
46. Mazael Feuerstein says:

    15 august 2017 la 16:47

    Muzica lui Francis Poulenc are capacitatea de a produce un fel de racoare mentala
47. polihronu says:

    15 august 2017 la 16:47

    E clar ca unii dintre noi trebuie sa (re)vada seria de conferinte ale lui Leonard Bernstein (homosexualul) de la Harvard, din ’73. Puteti incepe de la coada:
48. polihronu says:

    15 august 2017 la 16:56

    Au barem varianta de abecedar
49. Mazael Feuerstein says:

    15 august 2017 la 17:00

    polihronule, multumes mult pt. postarea lui L. Bernstein se anunta a fi un deliciu intelectual. (y)
50. polihronu says:

    15 august 2017 la 17:50

    Apropo de transsubstantierile lui Bernstein (si mai ales de Phorion-ul lui Foss), am trait una dintre cele mai spirituale experiente ale ateismului meu ascultind Bach (Again) a lui Edwin London (tot cu Whitacre dirijind):

    Context in care treceti si pe aici.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.