Neputinta povestii
12 mai 2020 39 comentarii
Nu, nici macar in povestea evangheliei profetiile nu se implinesc. Inaintea lui Pilat, Isus e nevoit sa recunoasca: „Imparatia Mea nu e din lumea aceasta”. Imparatia a venit, dar trebuie sa mai vina o data. Eschaton-ul e doar „inaugurat”, adica traim de 2000 de ani intr-un sfirsit fara sfirsit. Profetiile se implinesc inca zi de zi, pentru ca nu s-au implinit niciodata. Isus e Domn – dar pina una-alta aparatorii credintei sint Trump si Putin. Nu mai vorbim ca, tot in marginea povestii, unii vor sa reconstruiasca templul de la Ierusalim.
Povestea evangheliei e complet neputincioasa si in confruntarea cu fanii ei. Crestinul nu are niciun avantaj moral fata de alti credinciosi sau fata de necredincios. E la fel de lacom, de prost, de nesimtit. Sau de bun, umil, destupat. Isi bate nevasta la fel de mult. Isi fute copiii – macar metaforic, daca nu si pe bune – la fel de mult. Minte si copiaza la examen cot la cot cu restul lumii. Mai rau, tradeaza chiar in biserica invatamintele povestii – reface ziduri de despartire, inventeaza noi jertfe si fabrica noi masti in dosul carora sa piteasca, fara prea mult succes, coltii si coarnele fiarei.
A, si vine ca boul pe O2 sa arate cu degetul sloganuri pe care le-am imprumutat din evanghelie („adevarul va va face liberi”) sub steagul unui slogan pe care nici macar nu l-a gasit in Biblie – sola scriptura.
oxigen2 
Presupunând ca Isus a existat istoric, de ce ar fi recurs la profeții apocaliptice? Să fie o minciună nobilă? S-a folosit de curentul apocaliptic ca de o infrastructura prin care să și realizeze treaba? A fost o idee hiperbolizeaza de creștinismul mainstream?
Hiperbolizata *
Prefer sa speculez despre intentiile autorilor povestii, nu despre cele ale personajului principal 🙂 Autorii NT nu sint exceptia, ci participa entuziast la regula vremii: reinventeaza iudaismul, tragind, cit se poate, de vechile suluri. E firesc – pretinzi continuitate, desi arunci totul in aer.
„Am venit sa implinesc Legea” – desi sfirseste prin a sfisia catapeteasma.
Edi își fute copilul? Poate Sandu Lache…
strane, am mai zis-o: inca n-am intilnit parinte care sa n-aiba nevoie de iertare 🙂
Bun polihronu! Tare în verb! Deh! Unele licențe mai licențioase!… Citesc și mă minunez! Puteai să semnezi … polihammer!
„licențe mai licențioase”
Am explicat altadata: Dumnezeu se nutreste dintr-o forma de corectitudine politica. E corect politic azi sa ne dam viteji impotriva corectitudinii politice 🙂 In plus, traiesc in strada, nu in poveste.
Si da, am reteta de la doctor 😉
Să fie o școală de gândire care se folosesc de o minciună nobilă pt a produce o reformă?
Cred ca e mai elementara treaba – pura lupta pentru supravietuire. Trebuie sa ramii iudeu desi nu poti ramine iudeu.
Deci ce am zis eu, dar fără scopul nobil?
🙂 Rau esti, ma.
Sau mai greu de cap.
Nici vorba. Unde mai pui ca faci overclocking cu tamiie 😉
„Overclocking” – „There are old shamans and there are bold shamans but there are no old, bold shaman”.
Eu sint polihronu – Cel vechi de zile 🙂
Off topic: când românii fac ceva bun, înseamnă că sunt de peste Prut (sau plecați în America 😉) . E statistic și asta mă face să cred că e mai mult decât intamplator. Iată și exemplul, îl recomand mai ales pt cei mai la început de drum dintre noi. După lectura, urmează și partea de explicații și reflecții, care e mai dinamică. O sa va obișnuiți cu accentul. Poate nu e la nivelul celor cu care sunteți obișnuiți, dar e în română, în caz ca contează și pt altcineva asta.
Punctul pe „I”. Intrebarea nu este de ce a spus Isus ce a spus ci de ce a scris evanghelistul ca Isus a spus ce a spus. Aici se afla granita intre teologia medievala si cea moderna. E ironic ca neoprotestantii, dupa peste doua secole de „sola scriptura” la modul simplicitas, au ajuns in evul mediu. Long way to go buddy.
Dilema Crestinismului.
E de peste Prut chiar daca e plecat aiurea. Merita mai multa expunere. Romanii au nevoie de Descartes. Noroc cu moldovenii.
Despre primul tau paragraf nu pot spune decat ca amesteci vreo 4 tipuri de escatologii si te miri de lipsa coerentei constructului tau. Cinstit ar fi sa mergi cu un model pana la capat. Ai vedea atunci ca, desi nu trebuie sa fii de acord, exista un sens, o logică in fiecare model.
Al doilea paragraf ridica o pb serioasă: cat de mult îi schimba evanghelia pe cititorii ei. Fiindca sunt multi cei care esueaza moral, tu concluzionezi ca e „complet neputincioasa”. Dar asta e adevarat numai in cazurile negative mentionate. De altfel, ca sa-ti dau un exemplu concret, in timp ce tu recitai textul de memorizat la biserica copilariei tale, unii se hraneau cu vocabularul licentios pe care tu il folosesti timid, rar și cu un aer bravisim. Acestia din urma, dupa ce au citit povestea pe care tu o recitai formal si-au schimbat vocabularul. O fi deci neputincioasa cu unii, dar e putincioasa, in egala masura, cu altii.
„amesteci vreo 4 tipuri de escatologii”
Nu, nu eu le amestec, ci autorii NT. Constructul e al lor si, spre deosebire de tine, nu ma mira deloc lipsa lui de coerenta.
„o logică in fiecare model”
Asa e. Dar coerenta interna nu e criteriu suficient pentru adevar.
„asta e adevarat numai in cazurile negative mentionate”
Sigur. Asa cum e putincioasa numai in cazurile pozitive. Nu ne mai ramine decit sa ne alegem esantionul in functie de rezultatul sperat. Statistica Duhului ma da pe spate!
Ca sa-ti fie clar, eu nu spuneam ca Biblia are o rata de succes 0 in imbunatatirea oamenilor. Spuneam ca rata de succes a Bibliei nu difera cu nimic de rata de succes a oricarei alte scripturi de pe lume. Ba as spune ca exista alte carti, nevenerate religios, care au facut oamenii mai buni in masura mai mare decit orice scriptura. Si sa nu uit: nu vad progres moral in abandonarea injuraturilor. Nici decadere in adoptarea lor. Cel mai adesea, optiunile astea stilistice sint cosmetice. Poti fi lichea si fara sa injuri.
„vocabularul licentios pe care tu il folosesti timid”
Ai dreptate aici. Nu mi-am impus niciodata norma la injurat. Si, din cite se vede, blasfemiez fara probleme si fara sa injur 😉
Si eu m-am intrebat, nu doar o data. Pe ce criteriu poate un necrestin sa aleaga crestinismul ca fiind religia adevarata. Sa presupunem ca un budist nu mai vrea sa fie budist si isi pune intrebarea care este religia adevarata pe care ar trebui sa o imbratiseze. Cum procedeaza? Ce criterii are? Si presupunand ca nimereste pana la urma crestinismul, cum alege confesiunea? Dar chiar si crestinismul ca religie, dupa ce criterii il poate alege?
Ca trebuie sa recunoastem ca nu prea are criterii. Atunci, daca Dumnezeu exista si este cu adevarat bun si iubitor, oare nu il va ierta indiferent de religia lui, daca el a incercat macar sa nu faca rau aproapelui sau si sa-l ajute dupa puterile lui? Pana la urma chiar Iisus spune ca nu cine ii zice doamne, doamne intra in imparatie ci cel care face voia Tatalui. Si mai arata in predica de pe munte ca singurul criteriu al judecatii o sa fie dragostea fata de aproapele. ”Sarac am fost si mi-ati dat de mancare…”
Altfel ar insemna ca, in ipoteza ca crestinismul e totusi adevarat, 99% din toti oamenii care au trait vreodata se vor duce in iad. Ce Dumnezeu al iubirii ar fi asta?
Ai pus punctul pe i. Adica crestinismul pe cruce.
Coerența internă nu e criteriu suficient pentru adevăr…wtf… prins pe poli cu dublul standard…
Ce sudalme dădea pe vremuri pe criteriul asta, dar omul se mai și moleșește un picutz… entropia bat-o vina
Never mind, precious,
Gollum,
Și unii ce frumos, citește ipocrit, flutura steagul mântuirii prin Descartes glorie fraților cu graiul dulce…
Nasol ca s-a încheiat Westworld
Rugam shamanul de serviciu old sau bold, asta bold sigur e de la Cernica, sa facă rugaciunea de încheiere
Oamenii își ard mai întâi aripile di’nauntru
Atunci se cheamă ca sunt liberi
Am trait s-o vad si p-asta: mariusandy imi baga de vina ca nu injur 😛
@Andrei Voiculescu – „Pe ce criteriu poate un necrestin sa aleaga crestinismul ca fiind religia adevarata?”
Pe ce criteriu poate stabili cineva care e religia adevarata? Pt ca daca ar ajunge cineva cu ARGUMENTE la convingerea asta, religia l-ar alege pe el. Ce mai ai de ales cand adevarul e in fata ta? Si daca nu poti STABILI care e religia adevarata cum poti alege?
De ce crestinismul? Poate pt ca e singura religie in care Dumnezeu moare pentru creatia Sa spre deosebire de celelalte care pretind ca omul sa moara pt creatorul lor!
„…99% din toti oamenii care au trait vreodata se vor duce in iad. Ce Dumnezeu al iubirii ar fi asta?”
Ce dumnezeu ar fi ala care te-ar impiedica s-o faci daca asta e dorinta ta? Statistic, asta ar insemna ca 100% din toti oamenii s-ar duce in rai. Mantuire la pausal. Atunci n-ar mai exista conceptul de rău. Si fara rau nu exista nici bine. Doar androizi. E greu de inteles iubirea. Dreptatea e si mai greu. Insa e imposibil sa le intelegi ca fiind complementare. Asta e frumusetea Dumnezeului crestin. E un alt motiv pt care l-ai alege!
@MHr – la balonarea cronica pe care o ai, era asteptat cate o flatulenta… aici e o mostra de prostie care pute rau. Dar se gasesc muste care s-o puna de un brainstorming. Oxigenul de aici pute a hazna.
Dacă șamanul se ocupă și de rugăciuni, creștinilor ce le mai rămâne?
„Ce mai ai de ales cand adevarul e in fata ta?”
Uite ca se lipeste cite ceva de tine din ce spunem aici.
„e singura religie in care Dumnezeu moare pentru creatia Sa”
Fals. Pina si – daca nu mai ales – in ateism Dumnezeu moare. Ba ramine – slava Domnului! – mort 🙂
„Si fara rau nu exista nici bine.”
Nu incercai mai ieri sa ne convingi de contrariul? Hm.
Sola Scriptura,
Tu ai formulat un criteriu estetic. Dar stii foarte bine ca Adevarul si Frumosul sunt lucruri diferite. De unde stie budistul respectiv (sa zicem ca e budist) ca Iisus e Dumnezeu si ca a murit pentru creatia lui ? Argumentul tau e circular. Fiindca asa zice Biblia. Ok, dar budistul vrea sa stie daca Biblia spune adevarul. Noi din punct de vedere istoric putem cel mult sa cadem de acord ca Iisus a murit, fiindca asta a fost un fapt obiectiv, vizibil in mod obiectiv. Dar ca a murit PENTRU PACATE, asta e problema de credinta. Nu poate fi dovedita. Si eu pot sa pretind , daca ma omoara unii, ca mor pentru pacatele tale. Ma crezi ? Deci cand eu intrebam ce criterii are budistul, ma refeream la criterii evidente, ceva mai mult sau mai putin obiectiv. Ca daca ne bazam pe criteriul estetic, nu o mai scoatem la capat. Plus ca budistul, chiar acceptand criteriul estetic formulat de tine, poate sa-si puna urmatoarea intrebare: cum se face totusi ca acest Dumnezeu atat de bun care a murit pentru mine in Vechiul Testament apare atat de crud si genocidar? Fiindca crestinismul spune ca e acelasi Dumnezeu. Acest dumnezeu are dubla personalitate? Si uite asa, bietul budist n-o mai scoate la capat.
„bietul budist”
Ca noi toti.
„Oxigenul de aici pute a hazna”
Și ce-ți mai place, scripturistule, să umbli cu masca „neprihănirii” pe aici…