De la egal la egal
11 septembrie 2020 14 comentarii
Oare ce-o fi vrut să spună poetul? „Doar ateul stă ochi in ochi cu Dumnezeu.” Păi, în primul rînd că, poeți fiind – făuritori adică, se cade să ne asumăm responsabilitatea pentru ce fel de Dumnezeu creăm. Dacă ce ne iese din mînă ne dezamăgește, avem libertatea – nu, datoria – să spargem vasul și să punem pe roată un nou bulgăre de imaginație. Integritatea artistică ne constrînge să aruncăm la gunoi Dumnezeul rebut.
Dacă țineți să investim, creativ, opera cu autonomie, atunci singurul mod decent și sănătos de a face asta e să-i oferim demnitatea egalității – autorul e creatorul și creatura creațiilor lui. Dumnezeu e unul dintre noi. Situarea asta hristică are avantajul șansei iubirii – dragostea e posibilă doar între egali. Ăsta e, de altfel, corolarul inovației noutestamentale: sîntem, fără excepție, arhierei, cum arhiereu e, în Hristos, Dumnezeu. Împărțim cu Dumnezeul-Om buricul imaginar al lumii.
În fine, „ochi în ochi” înseamnă reciprocitate. Cine se închină încă nu iubește. Legămîntul iubirii e unul de nesupunere. Sălbăticia omului nu e nicicînd mai înfiorătoare decît atunci cînd, domesticit și birocratizat în serviciul unei transcendențe, el sau ea devine simplă mașină, executant al imperativelor turmei, ale suzeranului. Sălbăticia omului-oaie. Leul strivit de absolut. Poetul ucis de poem.
Dante e, ca orice mistic veritabil, ateu – e suficient de individualizat să stea, de la egal la egal, ochi in ochi cu Dumnezeu. Dacă n-ai ajuns încă ateu, roagă-te să ți se facă harul. Glumesc – pune mîna pe hîrtie și rupe poezia care te-nrobește.
oxigen2 
Un text vechi despre de la egal la egal. 🙂
Tot apropo, Rick and Morty S02E03 („Auto Erotic Assimilation”) e o meditatie tragica despre unu si multiplu 🙂
Ah baby, let’s get married
We’ve been alone too long
Let’s be alone together
Let’s see if we’re that strong
Yeah let’s do something crazy,
Something absolutely wrong
While we’re waiting
For the miracle, for the miracle to come
“Or maybe, like Yahweh, he was attempting to absent himself to make room for his creation.“
http://www.ifloorplan.com/27041
Ceea ce numim istoria artei si literaturii este in mare masura altceva decat arta si literatura asa cum le definim noi. Este creatie de zei si zeite. De aceea a dat yahveh porunca a doua si de aceea au interzis crestinii conservatori lectura de literatura profana.
Iar acum trinitas „promovează” arta și literatura pentru ca nu mai creaza zei si zeițe? Promoveaza si tradițiile cu care in trecut s-au luptat.
Cam plictisitor poesisul unui zeu cu care nu poti dialoga decat intr-o dedublare nebuna. Am preferat mereu idolilor muti pe Dumnezeul cel viu, iar Aceasta nu ramane la nivelul chestiunii de gust sau de dialog a la Maglavit. Eshatonul va arata ca lucrurile stau mult mai dialogal decat credeam unii dintre noi.
„Am preferat”
Eu prefer sa nu prefer.
religion is based on the assumption that „God is an idiot” 🙂