Benben la Betel
1 mai 2022 12 comentarii
Am urmărit ieri un interviu recent cu un pastor care, acum trei decenii și mai bine, mi-a marcat copilăria. N-o să vă spun despre cine e vorba, nici unde și cum găsiți înregistrarea. Cei care trebuie să priceapă vor pricepe.
E o poveste despre un om care în multe, multe feluri îmi aduce aminte de bunicul meu matern. O poveste despre Constanța, biserică, fete, securiști, traumă, bunătate, trădare, maturizare, lanțuri apocaliptice, prieteni. Despre piramida în vîrful căreia tronează Dumnezeu.
Despre o hîrjoneală pe plajă, la Mamaia. Despre neologisme. Despre cicatrice. Despre cărți. Despre împuterniciți. Despre un tur al României cu un autocar ONT. Despre Retezat, Maramureș, mănăstiri muntenești și moldovenești, peșteri, cascade, Deltă. Despre virșli. Despre umor.
Despre pastori pețitori. Despre pastori autiști. Despre pastori împrăștiați.
Despre tăceri. Despre vulnerabilitate. Despre oameni.
oxigen2 
Wanna make sure you’ve found your soulmate? You first have to sample 37% of the target soul population 😛
And, of course 🙂
https://www.nhm.ac.uk/discover/news/2022/april/meteorites-could-have-brought-dna-precursors-earth.html
Apropo, semințele conceptuale ale (pseudo)panspermiei sînt tot din secolul V precreștin.
https://cosmosmagazine.com/nature/evolution/over-our-heads-a-brief-history-of-panspermia/
Sau, cum scriam io acum un sfert de veac, într-un context (pseudo)vexilologic:
HOMEOMERII
mi-ar da mîna să-l
identific pe filozoful
din Clazomene ca
preumblător al
semioticii moderne
spune el că doar felul
în care identicele
firimituri se însoţesc
creează spectrul varietăţii
entităţilor aşa că
textul complicat al
realităţii este reductibil
la o înseriere discretă
a infimelor purtătoare
de noimă şi să spună
cineva că nu e asta
previzibil măcar
şi cu ochiul liber
„Despre tăceri. Despre vulnerabilitate. Despre oameni.”
Ai uitat sa mentionezi si ceva care ne „omoara” lent pe unii dintre noi ,fosti adventisti, deveniti atei : rootlessness–sentimentul ca nu apartinem de nici un grup/nu ne mai identificam cu nici un „adevar” .Suntem ca niste „evrei” imprastiati in toata lumea ,care nu mai cred ca isi vor gasi vreodata Sionul.Suntem dezamagiti de religie insa la fel de mult ne dezamageste si ateismul.Nu ne gasim locul nicaieri.
Citim vesti din lumea stiintifica ,sperand ca acestea vor grabi venirea lui „Mesia”.Insa realitatea crunta ne macina,nu ne putem impaca cu gandul ca nimic nu are sens.Am devenit un pic cinici cu privire la notiunea de adevar–statul in preajma adventismului ne-a vindecat de orice fel de speculatii profetice/metafizice.
Nu putem merge decat inainte pentru ca nu mai exista cale de intoarcere pentru noi.Ni s-au deschis ochii prea mult–nu ne mai putem intoarce la innocenta naiva ,aspergeriana , a copilariei intelectuale cand totul era in alb si negru ,iar zonele gri erau ale Satanei.
Eu n-am perceput exodul ca pe o dezrădăcinare, ci, dimpotrivă, ca pe un destin împlinit. Pustia mi se potrivește. Prefer soarele adoratorilor lui 🙂
EXUBERANŢĂ
să refaci drumul pînă la
fîntîna din tine să
tai potecă prin jungla de
semne să închipui harta
discretă a Ariadnei să
intuieşti măcar
farmecul tăcerii
s-auzi susurul blînd în
vacarmul curgerii să
refuzi tentaţia ostentaţiei
să-ţi fie cerul înstelat cu
zîmbete oglindă
„intuieşti măcar
farmecul tăcerii”
Frumos spus! De ce nu publici mai multe poezii?
Eu imi gasesc linistea in poezia germana romantica , de inspiratie lutherana cu versuri scrise de fosti pastori lutherani care si-au inlocuit credinta in Dumnezeu cu credinta in frumusetea naturii.Holdelin,Schelling si alti teologi ,deveniti atei, din pepiniera de la Tubingen.
Schiller, Hölderlin, Novalis – absolut. Dar adaugă Heine și von Hofmannsthal.
Am scris, răzleț. poezie doar pînă am împlinit 30 de ani (în 2007). Mai dezgrop din cînd în cînd cîte una, fascinat eu însumi să-mi redescopăr obsesiile. Atît.
Dintre toti fii de pastori luterani ,ulteriror deveniti atei, Schlaiermacher mi se pare cel mai apropiat de experienta multor fosti, fii de pastori adventisti.Tatal lui Schleiermacher a fost pastor lutheran intr-o grupare infiintata de o profeteasa cu orientari lutherane-pietiste (sounds familiar?):
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Zionites_(Germany)
Ulterior, tanarul Schleiermacher a inceput sa aiba dubii cu privire la traditia religioasa mostenita:
„Schleiermacher confessed: „Faith is the regalia of the Godhead, you say. Alas! dearest father, if you believe that without this faith no one can attain to salvation in the next world, nor to tranquility in this—and such, I know, is your belief—oh! then pray to God to grant it to me, for to me it is now lost. I cannot believe that he who called himself the Son of Man was the true, eternal God; I cannot believe that his death was a vicarious atonement.”
Insa nimeni nu il intrece pe tanarul „adventist” Karl Marx , care a facut o sinteza interesanta a gandirii iudaice cu cea protestanta , in forma comunista ,via fostului student la teologie lutherana devenit ateu („propagandist”), Feurbach.In opozitie cu acesti „propagandisti” a fost fostul teolog lutheran, devenit ateu, Bruno Bauer.
Practic, filozofia moderna si ateismul au fost „scrise” de catre acesti „polihroni” .🤣🤣
Eu tot explic că a crește în sfînta sfintelor te vindecă de iluzii. Dacă ai nenorocul să pricepi și istoria intelectuală a bisericii (oricare ar fi ea), exodul e vital.
Polihronu, am putea discuta in privat?Ai un email sau folosesti un app?
polihronu…
@yahoo.com