Hamadă

Promit că e ultima pentru o vreme.

Ca să vedeți cît de adîncă e istoria steagului / conducătorului / zeului, să adăugăm niște inele în lanț. Numele hieroglific al faraonului era nswt. Eu înclin să le dau dreptate celor care îl pun în legătură cu sumerianul ensi. Și da, unul dintre numele sanscrite ale conducătorului era netra. „Yahweh este faraonul meu”. Nu, nu militez pentru nostratism aici. Mă mulțumesc să sugerez că, atunci cînd vine vorba de arhitecturi sociale, deci de ideologii, civilizațiile antice au avut mai multe în comun decît se crede îndeobște. Măcar niște Wanderwörter.

Dumnezeul evreilor bagă în presă toți bîntuitorii cerului antic. Vechile imnuri și legende sînt stoarse de simbolistică. Yahweh e un cocteil de esențe tari. Superzeul face cumul de funcții. Se abstractizează, se apocalipticizează – devine polul contrapus lumii, materiei, colcăielii. Geniul iudaismului lui Isus e că îl aduce pe Yahweh, ontologul, cu picioarele pe pămînt – reînnobilînd lumea, materia, șerpăria. Centrul însuși trebuie jertfit. Fiecare dintre noi e stea(g). Problema iudaismului lui Isus e că nu a acceptat niciodată vestea bună a morții lui Dumnezeu.

Celălalt nume hieroglific al faraonului era ḥm. Numele întrupării zeului. E pur și simplu numele omului, al individului – de la faraon la servitor (ḥmt e femeia, ḥm-nṯr e preotul). În limbile semitice, aceeași rădăcină înseamnă „cald”, „inflamabil”. Generează o familie de cuvinte ce include concepte precum: roșu, furie, lavă, saună, zel, febră, fanatism, jar, dorință, violență, leșin, venin. Toată gama de pasionalitate a vieții – de la plăcere la suferință, trecînd prin mînia lui Ahile, e-n numele omului.

Cînd zic că împărăția nu-i a misionarilor, zic că împărăția e a misionatului. Dacă misionarul vrea să intre în împărăție, trebuie să învețe că are ce învăța de la misionat. Doar contribuindu-și amîndoi zestrea de poveste se poate naște un soare nou.

Hematii. Himie. Human. Humor. Homer. Ham-ham. Haoma. Huma. Scepticul Hume. Hm.

30 Responses to Hamadă

  1. polihronu says:

    Homsky. 🙂

  2. polihronu says:

    Excelentă serie – pdfs gratuite (la majoritatea). Începeți cu cartea lui Moshe Idel despre Abulafia, de exemplu.

    https://www.degruyter.com/serial/stis-b/html

  3. Aurel Ionica says:

    Promit că e ultima pentru o vreme.

    +
    Vai, ce veste cruda, si la cine sa mai apelam noi ca sa ne mai hranim cu cite o bombonica devotionala? La Coman, Cristescu, si Laiu? Ca parinte spiritual, cum poti lasi enoriasii cu fundu-n balta si cu ochii-n soare? Rusine!

  4. polihronu says:

    Ți-am zis deja că nu vreau turmă. Mi-am cerut doar scuze că am scris neobișnuit de frecvent și îngust. Tăcerea autoimpusă de anul trecut s-a tradus, mai ales în contextul redescoperirii mesianismului rusesc, într-o mică șarjă monomaniacală. V-am mîntuit de mine, gata! 🙂

  5. Aurel Ionica says:

    Si daca si Edi se supara si-si ia catrafusele si pleaca, ce facem? Raminem fara oxigen? Oamenii si Perspectivele au murit, la „intersectii” vad ca nimeni nu mai are curajul sa treaca pe rosu, daca raminem si fara oxigen, noi la cine sa ne ducem? Cine in afara de voi mai are cuvintele vietii?

  6. polihronu says:

    Tu o să ai pătratul. Nu-ți ține de foame? 🙂

    Și n-am zis că nu mă mai întorc. Doar că am terminat cu antichitățile zeului. Cuvintele morții.

  7. Aurel Ionica says:

    Și n-am zis că nu mă mai întorc.

    Ei, da, daca promiti ca ai sa revii, poti sa pleci, ca noi intelegem ca te duci ca sa ne pregatesti niste “locasuri” ca acolo unde esti tu, sa fim si noi, iar noi promitem ca o sa fim niste asteptatori zelosi si o sa pregatim lumea pentru revenirea ta. Asa ca poti sa mori ca noi intelegem ca dupa trei zile ai sa reapari sa ai la moaca zeului aluia care nu te lasa sa stai in mormind.

  8. polihronu says:

    Tu nu ești departe de împărăție 🙂

  9. Criticul metamodernist says:

    „daca si Edi se supara si-si ia catrafusele si pleaca, ce facem? Raminem fara oxigen? ”

    Nimeni nu are monopol la oxigen.Exista polihroni agnostici care te ajuta sa respiri aer curat tot timpul.Unul dintre ei fiind chiar Gabriel Liiceanu:

    https://m.youtube.com/watchv=Xf1YAoUMwM

  10. Criticul metamodernist says:

    Polihronule,ca vehicul de transmitere a sensurilor adanci..ce poti sa ne spui cu privire la caracterul limbilor germane si greaca?De ce aceste limbi raman limbile de baza ale filozofiei?Ce le deosebeste de alte limbi?

  11. polihronu says:

    Despre Isus-ul lui Liiceanu am scris și eu aici: https://oxigen2.net/2020/05/27/gabriel-frate-de-cruce/

    Eu unul nu știu exact ce înseamnă “sensuri adînci”. Oamenii pot fi plicticoși sau superficiali și în greacă sau germană. Așa cum pot să-i despăducheze pe greci și pe nemți în franceză sau italiană 🙂 Filozofia a trecut fără probleme și prin arabă, de pildă.

  12. Aurel Ionica says:

    Filozofia a trecut fără probleme și prin arabă, de pildă.

    Da, asa este, filozofia a trecut si prin araba si chiar prin ebraica, dar asta multumita lui Aristotel, grecul. Asa ca si prostia si destepaciunea vin prin limba, si daca ai avut ghinionul sa te nasti cu limba romana, nu ai cum sa nu fii altceva decit timpit, iar daca ceva destept apare vreodata, trebuie scos din greaca. Ce, idolasul tau Derrida nu a devenit culmea desteptaciunii dupa ce i-a deschis capul Platon? Tu nu ai ajuns culmea desteptaciunii dupa ce ai studiat greaca la Andrews? Si daca vreun romanas indrazneste sa puna la indoiala ce a facut tatucul Aristotel, nu incepi sa scuipi in sin “ptiu drace!” cit esti tu de ateu?

  13. polihronu says:

    Aiurică,

    obsesia culmii e doar a ta. Eu știu că orice vîrf e tot sub soare. Și că dincolo de soare-s o puzderie de alți sori. D-aia n-am nici idoli.

    Româna nu a împiedicat niciodată pe nimeni. Iar disertația ți-ai scris-o oricum în engleză. E o prostie în orice limbă. Și nu pentru că l-ar critica pe Aristotel – ceea ce nicidecum nu face.

  14. Aurel Ionica says:

    Bogdanel,
    Eu zic sa te inalti la cer, sa dispari, si sa „revii” la sfintu’ asteapta ca nimeni nu plinge dupa tine si dupa ineptiile pe care le debitezi.

  15. polihronu says:

    Tu chiar nu pricepi că mă faci fericit atunci cînd mă asiguri că nimeni nu plînge după mine?

    Cît despre înălțat, nici nu știu încotro-i cerul, nici nu vreau să risc să atrag la mine pe mulți 🙂

  16. polihronu says:

    Mai multe, mai apăsat, mai în clar https://youtu.be/r_fxD1QO0nE

  17. Criticul metamodernist says:

    „Tu chiar nu pricepi că mă faci fericit atunci cînd mă asiguri că nimeni nu plînge după mine?”

    Inteleg ca nu vrei sa iti ridice lumea statui dupa moarte .Nu iti place nici viata de apoi.Ce te motiveaza sa continui sa traiesti ?

  18. polihronu says:

    Cînd te gîndești că teroriștii de la 9/11 au și statui, și bucurii post mortem, îți dai seama că întrebarea asta e absurdă 🙂

  19. Criticul metamodernist says:

    „Cînd te gîndești că teroriștii de la 9/11 au și statui, și bucurii post mortem, îți dai seama că întrebarea asta e absurdă”
    De multe ori religia nu e altceva decat o refulare nihilista–omul ascunde faptul ca nu mai gaseste sens continuarii existentei pe pamantul asta ,refugiindu-se in religie .De ce trebuie sa legam continuarea existentei ,intr-o alta forma/forme ,de religie?
    Exista si „viata de apoi” pentru atei:

    Atheists in the Afterlife: Eight Paths to Life After Death Without God https://www.amazon.com/dp/B09FSCKCYN/ref=cm_sw_r_awdo_6WAQ8YYCWVR4J4V1WWPA

  20. polihronu says:

    Problema mea cu abordarea asta e că mecanismul de construcție a acestor postvieți nu este, chiar și în absența zeului, diferit. Tot trebuie să analogizez în numele unui necunoscut, dacă nu al unui incognoscibil. Nu e nicio diferență epistemologică între “chip haven” și “ca îngerii”. Iar opt analogii nu-s cu mult mai bune decît una.

  21. Criticul metamodernist says:

    „Tot trebuie să analogizez în numele unui necunoscut, dacă nu al unui incognoscibil. ”
    OK,atunci sa reformulam intrebarea..de ce nevoia de a trai intr-un univers in care exista cogniscibile ?De ce nu acceptam „necunoscutele „ca parte „naturala” a vietii?De ce nevoia ca, eventual, sa „fim ca Dumnezeu”?
    1. Sa presupunem ca ,la un moment dat ,vom trai intr-un univers in care exista numai cogniscibile (” stiinta va avea raspuns la toate intrebarile”),ce farmec ar mai avea viata intr-un univers in care nu mai este nimic de descoperit?Sau… nimic de ascuns (mai ales fata de stat) ?
    2. Daca ar exista un astfel de univers ,plin de cogniscibile, atunci ,in mod necesar ar exista si o ierarhie a cogniscibilelor („o entitate in acest univers va cunoaste mai mult decat alta”).Nu ar fi acest univers nimic altceva decat re-crearea vechiului sistem yahwist, de la cortul intalnirii ?Nimic altceva decat un sistem in care o entitate cogniscibila ,atotstiutoare care stie si „cati peri ai in cap”? Entitatea respectiva poate fi un alien sau artificial intelligence /statul sau ceva in genu asta –un inlocuitor de Yahwe.Practic ,progresul stiintei are sansele sa ne intoarca inapoi in timp la distopia Yahwista,in care controlul omului,for the sake of control, era valoarea suprema. Deja se vad „semne” in directia asta:

    https://www.ispionline.it/it/pubblicazione/how-china-uses-artificial-intelligence-control-society-23244
    3.Daca intr-o societate seculara statul nu este altceva decat Yahwe sub un alt nume, de ce
    sa ii slujim lui aducandu-i jertfe pe altarul stiintei?Se poate face stiinta in ziua de astazi fara ca statul sa isi „bage nasul ” si sa strice bucuria descoperirii stiintifice distorsionand stiinta in scopuri totalitare?

  22. polihronu says:

    Am putea spune că Dumnezeu este aspirația totalitaristă a cunoașterii. Și că ateismul e celebrarea fragmentarului ca spațiu al libertății. De altfel, putem deriva un excelent argument antiteist din simpla observație că o hartă 1:1 a universului ar fi anihilarea universului.

  23. ibrian says:

    Poli, am putea spune ca …. – doar ca ar fi fals. Mai ales ca esti familiar cu toata doxologia adresata vesniciei precaritati a intelegerii atat a divinului, cat si a umanului….. cu tot farmecul si lipsa de plictis a explorarii fragmantarului, pestrițului si multiplului … Come one man, mai multa imaginatie mistica! Nu doar renascentisme cu Hristos geometru 🙂

  24. polihronu says:

    Una la mînă – știi bine că doxologia aia ancorează precaritatea epistemologică umană într-o superbă imprecaritate divină. Dumnezeu știe cine ești tu chiar mai bine decît tine. Or, eu miros aici, deloc singur, o falsă umilitate. Să te știi cunoscut integral e doar oglinda deformată a aspirației totalitare despre care vorbesc. Detest – cum știi deja – apologeții “fără rest”-ului. Nici nu știu să-mi întemeiez libertatea altfel decît ca zonă de transcendență – adică îmi rezerv dreptul de a-L transcende inclusiv pe Dumnezeu. Și asta pentru că – doi la mînă – se poate spune. Și încă fără vreo adiere de temei pentru constatări de fals. Sau adevăr 🙂

  25. Criticul metamodernist says:

    „adică îmi rezerv dreptul de a-L transcende inclusiv pe Dumnezeu. ”

    eh, aici e avantajul ateului–asta e ceea ce un om credincios nu va putea spune niciodata.
    Am mostenit atat de multe presupozitii din iudeo-crestinism incat e greu sa ne debarasam de ele.Una dintre ele este etica iudeo crestina care „blagosloveste” supunerea animalelor fata de om pentru simplul fapt ca Dumnezeu i-a dat „stapanire” omului fata de celelalte specii (dupa Biblie ,omul este ca un fel de Dumnezeu pentru celelate animale).Insa ,dupa cum observa filozoful ateu Peter Singer , pentru a trai intr-o lume mai etica, atunci trebuie sa ne debarasam de presupozitia asta si sa acceptam si drepturile animalelor in aceeasi masura in care acceptam drepturile omului:

  26. ibrian says:

    Poli, nu cred ca stii ca faptul si felul in care (și dacă) Dumnezeu ar cunoaște orice individualia, și cu atat mai mult „oameni”, este cu totul opac nouă – (unde nouă înseamnă de la Matteus de Aquasparta încoace). A spune, cu siguranța cu care o faci tu, că Dumnezeu cunoaște oameni este cu totul neafirmabil. Asta daca nu cumva tu ești Dumnezeu, dar partea nosoală pentru cei ca tine care vor sa democratizeze dumnezeirea, ca să ne lase si noua loc la masa divinului, e ca divinul nu poate fi multiplu, strict ca chestiune de definiție. E amuzant să văd atei care fac teologie cu gura plină de cuvinte, în vreme ce îmi spun mie ca nu sunt suficient de modest epistemic.

  27. polihronu says:

    Eu sînt Dumnezeu. Și nu sînt. Nu eu am spus că Dumnezeu cunoaște oameni. Dumnezeu e, prin definiție, dincolo de orice definiție. Orice gură e plină de cuvinte – mai ales gura lui Dumnezeu. Nu e nimic mai amuzant pe lume decît să descoperi ceea ce nu se poate spune despre Dumnezeu 🙂

Lasă un răspuns:

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: