Să ieșim dar

Una dintre cele mai mari minciuni pe care le spun adesea traducătorii biblici este că Genesa 34 ar fi despre un viol. Nici vorbă. Dina și Sihem s-au văzut și s-au plăcut. Nu e nimic în v. 2 care să sugereze agresiune sexuală – nici măcar pentru o cultură în care doar masculul se aude vorbind. Natura crimei e elucidată de cuvîntul folosit de trei ori în capitol (v. 5, 13, 27) – „a necinsti” la Cornilescu, de fapt termenul tehnic pentru impuritate rituală în original. Precum și de întrebarea retorică din final: „Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?” Crima lui Sihem e că a tratat-o pe Dina ca pe o femeie liberă. Pentru că asta face diferența între o femeie respectabilă și o curvă – cea dintîi știe că nu-și aparține.

Autorul Genesei 34 nu știe de nicio vexațiune a Dinei (Sihem n-o „liniștește” în v. 3, ci „îi vorbește pe inima ei”, exact cum face Yahweh în Osea 2:14). Ea e doar pretext pentru ultragiul fraților ei. Ei sînt adevăratele victime ale poveștii. A lor e durerea, mînia, răzbunarea. Dina e absolut irelevantă pentru sabia lor învîrtoșată. Granița clanului a suferit. Steagul a fost ciuruit. Drept pentru care îi invită pe sihemiți să se convertească. Să și-o ia pe la spate. Să iasă din cetate (v. 24), să fie sensibili la ce „ar fi ocară pentru noi” (v. 14), să dea jos zidul de despărțire, să devină „un singur norod” (v. 16, 22). A treia zi, steagul a înviat. „Au ridicat-o pe Dina și au ieșit afară” (v. 26). Ocazie cu care au eliberat și pruncii, femeile și vitele sihemiților. Și au fost un singur popor.

Sînteți confuzi? Nu mai știți dacă e bine au ba să ieși din cetate, să porți ocara (Evrei 13:11-13)? Cum? N-ați observat că marea surpare de ziduri, marea deschidere de drumuri, marea împăcare a lui Dumnezeu cu lumea exclude, crucifică, scuipă? „Noi avem un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în cort” (Evrei 13:10). Crucea e o capcană. Steagul nu și-a schimbat năravul. Isus e șarpele cel vechi. Mai mult, Isus e Dina. „A necinstit-o” din finalul Genesei 34:2 e, prin intermediul LXX, același cuvînt cu cel din Filipeni 2:8 – „s-a smerit”. Șarpele se face blestem pentru ca să fie ridicat, să atragă lumea la Sine, să se răzbune pe noi. A treia zi, a înviat. Și ne-a făcut pe la spate.