De Angelis

Nu stim prea multe despre ingeri, dar exista unanimitate cu privire la doua lucruri: ca ingerii canta in cor si ca isi permit sa ignore acele neinteresante legi ale firii de care trebuie sa tinem cont noi, muritorii.

Asa ca daca vrem ca copiii nostri sa fie ingeri, trebuie sa-i facem sa cante si sa ignore legile gandirii critice. Asa gandeau probabil si instructoarele entuziaste cu parul presat mustrator pe spate din biserica bucuresteana in care fusesem repartizat ca seminarist in practica.

Handicapul meu in ce priveste primul dintre cele doua atribute ingeresti era bine cunoscut in Bucuresti, dar surorile de la copii isi pusesera mari sperante cu privire la a doua parte. Auzisera ca sunt baiat citit si sperau ca voi fi un bun povestitor de “experiente.” Caci cum poti sa pregatesti mai bine un copil sa devina inger decat familiarizandu-l cu un univers in care legile naturii sunt doar o exceptii si supranaturalul tine de banalul cotidian.

Debutul meu la scoala de ingeri a fost un fiasco. Experientele mele erau “rasuflate” – dupa spusele unei comentatoare care m-a judecat de la inaltimea de solista in corul de copii. A urmat o incercare timida de a-i provoca pe copii la o discutie despre vizita lui Isus la Templu introdusa amagitor cu: ”o sa va povestesc experienta unui copil la scoala din care invatam cum sa discutam cu profesorii despre credinta”. Interesul s-a topit indata ce au inteles ca este vorba despre Evanghelia dupa Luca. Copiii participasera  la concursuri biblice, castigasera stelute si coronite, si isi luasera portia de adrenalina din competitie. Dar neuro-transmitatorii lor nu raspundeau la naratiunea biblica in sine. Ma simteam ca un traficant de droguri cu mainile goale in fata clientilor. VREM EXPERIENTE.

Am fost mutat la alta comunitate.

A fost ultima data cand am incercat sa educ ingeri. In ultimele trei decenii m-am ocupat numai de oameni. Am inteles intre timp secretul scolii de ingeri. Ideea este sa oferi un pretext pentru a smulge oamenilor adevaratele aripi – aripile mintii.

Este ca in mafia cersetorilor. Copilul este handicapat pentru a deveni toata viata dependent de mafie. Exceptie sunt copiii barosanilor care exploateaza sistemul.

Lumea este mica si m-am reintalnit cu copii din scoala de ingeri. Traiesc pe pamant. Unii au plecat din biserica si sunt citati ca exemple de “uite ce se intampla cand pleci de langa Domnul”. De fapt este doar disfunctionalitatea handicapatului intre oameni normali. Altii sunt oameni buni (fara aripi) care primesc fara filtru tot ce vine prin canale oficiale si asteapta sa le creasca aripile promise in copilarie cand va veni Domnul. Surorile instructoare nu mai au parul lins pe spate dar imi amintesc acum de domnisoarele batrane din cartile lui Jane Austen (desi sunt casatorite).

O categorie speciala sunt copiii barosanilor. Lor le-a priit mafia cersetorilor. Una e sa fii handicapat si sarac, alta e sa fii fiul unui Madoff (duhovnicesc) care conduce o schema Ponzi (duhovniceasca) cu avantaje ne-duhovnicesti. Problema lor este insa problema care a dus si la caderera lui Madoff: prostimea incepe sa se destepte.

Vorba lui Lapusneanu: “Prosti da multi.”