Pastorul si Comisarul

In vara anului 1940 o masina neagra a oprit in fata unei statiuni agricole experimentale din Ukraina. Din ea au coborat cativa oameni imbracati in nelipsita haina de piele si l-au invitat pe biologul sovietic de reputatie internationala Nikolai Vavilov sa-i insoteasca la Moscova in vederea unei afaceri urgente. Pe drum Vavilov a aflat ca se afla in compania NKDV-ului si ca fusese arestat pentru inalta tradare si sabotarea agriculturii socialiste.

Procesul a durat cinci minute si Vavilov a fost condmnat la moarte. Clementa stalinista a comutat pedeapsa la inchisoare unde biologul sovietic a murit emaciat in 1943.

Vavilov era un botanist renumit care si-a dedicat viata combaterii foametei la nivel global prin optimizarea genetica a culturilor. Este recunoscut in istoria botanicii ca primul naturalist care a identificat centrele de origine al plantelor cultivate. A fost de asemenea unul din pionierii agronomiei si recipientul celei mai inalte distinctii acordate in statul sovietic, premiul Lenin. Ce cap de acuzatie putea sta in fata unui asemenea profil?

Raspunsul este simplu: Vavilov era genetician.

Teroarea rosie impotriva geneticii a durat peste doua decenii si a dus la executarea, internarea si, in cel mai fericit caz, concedierea a zeci de profesori si cercetatori. Actiunea a fost declansata si condusa de Trofim Lisenko, “savantul descult”, un proletar intelectual protejat al lui Stalin si ridicat din umbra in mod ironic chiar de Vavilov.

Absurdul in acest razboi intelectual nu era intoleranta. Teroarea tinea de insasi logica revolutiei, dar are de a face cu ideologia. Genetica are de a face cu faptele nu cu ideologia. URSS a avut multe pacate dar nu a fost impotriva stiintei. Ce a determinat teroarea impotriva geneticii?

Inainte de a raspunde trebuie sa remarcam ca istoria lui Vavilov este un deja vue. Cati dintre noi nu considera un act de indisciplina eclesiastica pasibila de sanctiuni administrative (bine ca nu avem NKDV), daca cineva nu este destul de ignorant, sarlatan, sau schizoid pentru a nega realitati indubitabile din domeniul geologiei sau geneticii?

Intelegerea fenomenului Lisenko ne ajuta sa gasim sens in absurdul din ograda noastra. Pentru aceasta trebuie sa mergem la plenara lucratorilor in agricultura desfasurata la Kremlin in 1935 si sa ascultam incheierea expunerii lui Lisenko, comisarul pentru agricultura, biologie si stiinte medicale.

Atat inlauntrul lumii stiintifice cat si in afara ei, dusmanul de clasa ramane dusman, chiar si atunci cand este om de stiinta.

Afirmatia de mai sus l-a facut pe Stalin sa sara in picioare aplaudand si sa strige “bravo tovarase Lysenko”. Era lumina verde pentru declansarea teroarei in laborator.

Incercati sa refrazati afirmatia lui Lisenko in modul urmator:

Atat inlauntrul lumii stiintifice cat si inafara ei, dusmanul Cuvantului lui Dumnezeu ramane dusman, chiar si atunci cand este om de stiinta.

Suna familiar? Amin frate comisar.

Pentru a intelege ce au in comun pastorul si comisarul, va invit sa sapam mai adanc. Razboiul impotriva geneticii este declansat in ambele cazuri de trei cauze identice.

1. Lamarckismul. Karl Marx a adoptat teoria lui Lamarck pentru ca Marxismul visa la o transformare fara limite a omului si naturii in contextul revolutiei. Ereditatea pune limite in fata unei asemenea ambitii. Lamarck credea ca evolutia a avut loc prin transmiterea ereditara a caracterelor dobandite de individ. Friedrich Engels, aseaza teza lui despre “rolul muncii in transformarea omului din maimuta” la baza intregii antropologii marxiste. Munca l-a creat pe om, munca il va transforma. Este crezul marxist acela ca natura umana nu exprima ereditatea ci conditiile sociale. O societate noua va crea omul de tip nou intr-o singura generatie. Genetica demonta mitul esential al revolutiei, ca atare era antirevolutionara. Ellen White a adoptat lamarckismul nu ca o teorie evolutionara ci pentru a explica transformarea naturii si omenirii in conditiile pacatului. Este un motiv familiar in scrierile ei faptul ca atunci cand parintii calca legile naturii, urmarile sunt mostenite de urmasi atat fizic cat si spiritual. Este deasemenea implicita ideea ca ierbivorele blande din eden s-au transformat in mod natural in numai cateva generatii in predatori feroce. Mai importanta este insa felul in care este definita natura umana. Noi inca credem ca intoarcerea la “planul divin” de la creatiune in dieta si educatie poate transforma atat de radical natura umana incat putem fi asemenea lui Adam inainte de cadere. Chiar si fara teroare rosie, utopia noastra lamarckiana nu a fost lipsita de vieti distruse. Este suficient sa vizitezi unul din acele resorturi de sanatate sau scoli independente organizate dupa “planul divin” ca sa iti amintesti de gulag.
2. Viziunea apocaliptica. Comunismul se vedea prins intr-o inclestare eschatologica cu o burghezie decadenta dar destul de puternica pentru a-si apara privilegiile. Darwinismul social era ideologia capitalismului. Determinismul genetic era ideologia fascismului. “Genetica este servitoarea lui Goebbels” obisnuia sa spuna Stalin. Obsesia infiltrarii imperialiste generase o paranoia institutionalizata. Geneticianul era suspect ca ar fi fost sedus sau cumparat de vrasmasul de clasa. Aici paralela vine de la sine. Daca un profesor de biologie de la La Sierra isi preda materia in mod cinstit este pentru ca “dusmanul a strapuns liniile noastre”. Limbajul militar nu lasa loc la intrebari si argumente nuantate. Este inutil sa discuti faptele si logica din spatele manualului de biologie, cand toata lumea stie ca suntem infiltrati de iezuiti si biserica este supusa unui asalt ideologic din partea inamicului in vederea unui foarte apropiat decret duminical. Oricine stie ca adevarata miza nu este adevarul stiintific ci Sabatul.
3. Recursul la anecdotic. Timp de peste doua decenii agricultura URSS a fost supusa unor experimente absurde care vizau recolte de iarna si livezi de portocali in Siberia. Cei din generatia mea inca isi mai amintesc de Miciurinism. In locul selectiei genelor  mai eficiente de-a lungul generatiilor, Lisenko si Miciurin propuneau schimbarea ereditatii prin expunere si adaptare la un mediu neprielnic. Rezultatul a fost infometarea a zeci de milioane de colohoznici. Totusi Pravda a continuat sa raporteze succese anecdotice si sa ignore statisticile pana ce URSS a ajuns dependenta de cereale importate din Statele Unite. Exista aici o paralela ingrijoratoare. Dispozitia de a privii dincolo de anecdotic si “experiente” la tabloul intreg, la faptul statistic relevant sau probat experimental este un semn de necredinta, dovada ca cineva a fost amagit de sarpele cel batran.

Nu stiu daca au observat si altii, dar gurilor flamande din biserica li se ofera tot mai des marfa de import.

Inception

“Cel mai rezistent parazit este o idee plantata in inconstient” – spune Dominic Cobb (Leonardo DiCaprio) in Inception, si de aici stim ca Christopher Nolan l-a citit pe Dawkins.

Mema egoista – explica biologul britanic – la fel ca gena egoista nu se slujeste decat pe sine. O idee ajunge sa consume vieti si istorii nu pentru ca este rationala sau utila ci pentru ca – la fel ca virusii sau parazitii – a dezvoltat prin selectie naturala un mecanism de supravietuire si reproducere bine adaptat la conditiile organismului gazda.

Cristophor Nolan nu este insa interesat de memetica pur si simplu ci de inceptie: plantarea memei dinlauntru, direct in inconstientul victimei. Ideea este cu atat mai sinistra cu cat este teoretic posibila. Si asta ne aduce aminte de situatii ingrijorator de familiare.

In lumea biologica, spune Dawkins, parazitul modifica comportamentul gazdei care devine agent activ in reproducere. Soarecele infectat de toxoplasmoza nu se mai teme de pisica, pentru ca ciclul reproducerii trece prin stomacul pisicii. Furnica infestata se suie pe firul ierbii pentru a fi mancata de vaca, intrucat ciclul reproducerii trece prin vaca. Cainele turbat musca pentru ca virusul rabies se transmite prin muscatura animalului infectat. Purtatorul de boli venerice traieste in promiscuitate sexuala pentru ca virusul lui are nevoie sa se reproduca.

In lumea memelor, avem reclama si moda, preotul si copii, martorii cu zelul lor, etc. Procedura este identica cu viespea care isi paralizeaza victima inainte de a implanta larva in trupul ei. Plantatorul de meme recurge la un mijloc de a paraliza gandirea critica inainte de a infecta mintea. La biserica asta se intampla de obicei atunci cand faci pielea gainii cu lacrimi. Sau cand frica de iad paralizeaza intrebari legitime.

Chipul lui Robert Fisher framantat de “idea lui” (o idee atat de importanta incat Fisher va sacrifica un imperiu corporat pentru ea), cu ochii iluminati de o recenta epifania referitoare la iubirea ne-marturisita a tatului sau (un rechin cu totul absorbit de sine), si presupusa dorinta secreta ca Robert sa desfaca compania (de fapt dorinta companiei rivale), pe fundalul echipei de inceptie care umblase la subconstientul sau, te face sa te gandesti la acele poze in care un convertit cu fata luminata este fotografiat alaturi de evanghelistul si pastorul care l-a botezat.

Mal, aruncandu-se in gol, controlata de ideea ca realitatea este un vis, te face sa te gandesti la Jugarean si idealismul infectat de mema sinuciderii mesianice. Rezistenta ei la logica si fapte pare o aluzie la Florin Laiu si creierul sau infectat de meme fundamentaliste. Si parca il auzi pe DiCaprio pronuntand replica cheie a filmului: “Cel mai rezistent parazit este o idee plantata in inconstient”.

Filmul nu se opreste insa la meme. Tema fundamentala este natura realitatii. Intrebarea daca nu cumva realitatea este un doar un vis nu este noua. Nu stim cum arata lumea ci doar felul in care suntem afectati de ea. Nu avem nici o dovada ultima ca logica noastra reflecta ordinea lumii. “Gandirea te minte si ochiul te-nseala” spune Eminescu. Viata noastra poate fi doar un vis sau mai rau, un vis intr-un vis, sau un vis intr-un vis intr-un vis, in regresie infinita.

Astazi stim ca lumea este intr-adevar un vis, dar un vis controlat de realitate. Mai exact, creierul recreiaza lumea pe baza informatiilor senzoriale si testeaza in fiecare nano-secunda acest model in relatie cu realitatea. Daca mintea este desprinsa de realitate, creierul nu inceteaza sa creieze lumi, dar acestea sunt fantastice. Asa apar visele, transele si halucinatiile. O minte exersata stie insa sa ramana treaza si in aceste conditii. Asa se nasc visele lucide, care constituie ideea cea mai fascinanta a filmului, si iarasi Nolan si-a pregatit bine tema.

Cobb explica Ariadnei intr-o diagrama foarte simpla cum viata si visul se folosesc in principiu de acelasi mecanism. Contrar opiniei comune, deosebirea intre cele doua nu consta in faptul ca in vis creierul ar creia o lume a lui, pe cand in stare de veghe vedem lumea asa cum este. Creierul este cel care creiaza lumea in ambele situatii. Diferenta este ca atunci cand suntem treji realitatea furnizeaza datele si testul modelului creat. In vis, tot creierul este cel care creaza si datele. Problema ramane testul. Si aici vine partea interesanta.

Echipa lui Cobb foloseste totemuri personale ca ultim mijloc de control. Cobb, de exemplu, foloseste un titirez. Daca titirezul continua sa se invarteasca la infinit, insemneaza ca Cobb este prins intr-un vis. Daca cade, lumea este reala. Ideea este inspirata din practica viselor lucide. De regula nu stim ca visam atunci cand visam. Cineva care are un vis lucid stie insa ca viseaza si se foloseste de obicei de anumite teste cum ar fi cititul (de regula nu putem citii in vis), ceasuri digitale, incalcarea legilor gravitatiei, gesturi socante in public, pentru a testa realitatea.

Asta ridica insa alte intrebari. Este posibil ca viata noastra sa fie un gen de matrix, un vis indus foarte bine regizat, nu neaparat ontologic ci psiho-social? Cu alte cuvinte, este posibil ca noi sa fim programati sa traim intr-o realitate asa cum vor altii sa o percepem? Intrebarea se contureaza in finalul filmului cu titirezul lui Cobb invartindu-se pe masa.

Succesul unor filme ca Matrix sau Inception ne arata ca intrebarea devine cu atat mai relevanta cu cat manipularea realitatii in viata si media devine norma. Si probabil acesta este motivul pentru care budismul devine tot mai popular in lumea crestina. Budismul este intemeiat pe ideea spargerii perceptiei colective a realitatii. Crestinismul dimpotriva, o impune. Unii incep sa suspecteze ca biserica este matrix si credinta inceptie.

Si uite asa ajung oamenii sa se joace cu titirezul in timpul predicii.