Antihristul este prizonier in pivnitele Vaticanului

Romanul satiric al lui André Gide, Pivnitele Vaticanului, graviteaza in jurul unei teorii conspirative de la inceputul secolului XX.

Se zvonea printre catolicii conservatori ca Papa Leon XIII, autorul enciclicei Rerum Novarum, este un papa fals, asezat de masoni pe scaunul pontifical. Adevaratul papa ar fi prizoneir in “pivnitele Vaticanului”.

In alta ordine, enciclica lui Leon XIII a generat o teorie conspirativa si intre evanghelicii din US, cu privire la relatia intre socialism si catolicism, in particular, revelatii noi cu privire la relatia intre sindicate si semnul fiarei.

In romanul lui Gide, un grup de escroci opereaza o schema internationala de finantare a unei cruciade pentru eliberarea papei. Catolicul francez Amédée Fleurissoire pleaca la Roma sa se alature cruciadei. Prezenta lui devine o problema pentru autorii schemei.

Conducatorul lor, Protos, alias Parintele Cave, decide sa il converteasca pe Fleurissoire folosind urmatorul rationament. Autoritatea Papei este criteriul adevarului. Daca Papa nu este Papa, pe baza carei autoritati vei decide ca nu este Papa? De unde stii care este adevaratul Papa? Doar nu vei apela la autoritatea ratiunii.

Mai mult, in absenta autoritatii pontificale, nu mai exista nici o diferenta intre adevar si minciuna, intre bine si rau. (Ratiunea nu intra in discutie). Fleurissoire, pentru care adevarul si binele sunt o problema de autoritate, va imbratisa nihilismul si va deveni parte din schema lui Protos.

Declaratia lui Francis I cu privire la absenta Iadului reprezinta ultima versiune a dilemei lui Fleurissoire. Daca Antichristul spune adevarul, inseamna ca adevarul este minciuna, si daca Papa minte, inseamna ca minciuna este adevar.

Sau, poate, adevaratul Antihrist trebuie salvat din pivnitele Vaticanului pentru ca Ramasita sa poate ramane inchisa in ale ei.

In mod sigur, Protos conduce o schema financiara lucrativa si, pentru Fleurissoire, de la sancta simplicitas la nihilism drumul e scurt.

Anunțuri

Constelațiile lui Daniel

Șase sute șaizeci și scheiße

Că Antihristul trebuie să vină înaintea Hristului asta se știa deja din Evul Mediu dar că Domnul avea să pogoare harul deosebirii duhurilor peste poporul român, asta se numește clauza națiunii celei mai favorizate. Românii întotdeauna au știut să aprecieze adevăratele valori ale spiritului și nu s-au lăsat deloc corupți de spiridușul capitalismului; ei au fost mai mereu inspirați de duhul semănătorismului. Pentru cei mai puțin familiari cu asemenea ideologii țărănisto-fantastice, poate c-ar fi bine și patriotic să perorăm puțin pe șanțul acestei configurații fără fond dar pentru că nu avem timp și nici dispoziție îi invităm duios pe cititori să se descurce singuri.

Se știe că prosperitatea nu-i de la Domnul ci de la domnu’ care-a scris Die protestantische Ethik und der ‚Geist‘ des Kapitalismus și care ne-a învățat că până nu muncim ca dracii care știu că mai au puțină vreme și dacă nu economisim ca elvețienii care au tot timpul din lume, atunci suntem repetenți definitiv la ora de religie. Căci despre religie ar fi și vorba, vezi Doamne, după spusele imperialistului de Weber, care n-a avut ce face și a separat împărțirea diviziunii muncii (iertat să-mi fie puseul pleonasmic dar am înțeles că face bine la dislexie) după serviciul divin de la ora 11.00.

Conform teoriei lui Maximilian Mărturisitorul, cei care-o lălăie pe la biserică cu tămâie, aghiasmă și multe acatiste ar avea, așa, o jenă existențială când vine vorba de muncă, aceștia preferând contemplarea și mai puțin asfaltarea. Tot el mai zice că apucătura asta ar fi și endemică, cei din sudul Europei fiind mai lesne infectați de bacilul canci. Cred că d-aia și patogenul nostru are formă de bastonaș, e ca un fel de premoniție genetică, ceva în genul, munca dăuneză grav sănătății, sărbătorile, așa și așa. Pe de altă parte, cei din prin nordul continentului, care se duc la biserică ca la ședința de partid și unde primesc neîncetat îndemnuri de genul, “nici muncă fără pâine, nici subvenții fără agricultură” sau “răscumpărați vremea căci pensia-i departe” ar fi dat în patima și cultul muncii (niște fanatici!) și-ar fi mult mai ispitiți să se unească cu Mamona decât bascii cu Barcelona.

Bun asta a fost doar așa o introducere sfioasă în maieutica problemei, chiar dacă maieul e deșirat iar problema e cu totul alta. De fapt care-i problema? Problema e cu spațiul Schengen. Se știe că Țara Românească a avut mai mereu o relație captivantă cu strămoșul spațiului, încă de pe vremea când el era divizat iar noi la fel de decuplați, noi valahii reproșându-i constant că n-am avut timp să facem politică și geografie deoarece ne-am ocupat de turci și iahnie. Că l-am ținut pe Antihrist la vamă timp de secole ăsta nu mai e niciun secret dar că Antihristul și-a deschis singur ambasadă de unde emite pașapoarte personalizate și c-a dat dezlegare la navetă prin comunitate asta da revelație. Și ca o ironie a sorții, se pare că tot pe noi românii trebuia să cadă povara deconspirării și apărării sărăciei, nevoii și neamului de șiretlicurile diavolești și biometrice.

Căci despre apocalipsa biometrică este vorba și doar un grup de senatori drept-credincioși ar putea-o împiedica prin interzicerea tuturor pașapoartelor cu semnul fiarei, adică având cipul mamei ei. Și iată cum harul hermeneuticii textului biblic a fost retras de la specialiștii și birocrații în apocalipsă, adică cei de etnie adventistă, care încă privesc uimiți spre noul Papă dar a fost revărsat generos peste cei mai umili dintre umili, niște isihaști inspirați de duhul austerității și cocoțați în viziunea de pe muntele Pathos! Se pare că de-acolo a plecat și interpretarea celui mai dificil număr din istoria lumii iar nu degeaba Angela este furioasă că i-au fost dejucate planurile de a-i însemna biometric pe toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, greci și români ca să primească un pașaport în mână sau o flegmă pe frunte și să nu poată călători sau fura fără să aibă cipul acesta care este un număr de Frau iar numărul ei este șase sute șaizeci și scheiße!

Concluzia este iminentă și imperativă: români renunțați și la cardurile de identitate, și astea au fost compromise, și retrageți-vă în munți ca să țineți piept cu paseism și idilism, duhurilor occidentului care amagesc pe toată lumea dintre care cel mai viclean este cardul! Dacă n-aveți ce face și citiți-veți invers cuvântul CARD veți fiți marcați definitiv de-un fatalism iremediabil: de kapitalism poate că mai scapi, de apocalips niciodată.