Tu si cu mine

Vorbea apostolul, intr-o celebra pagina epistolara, despre credinta, speranta si dragoste. Despre cum primele doua sint efemere, doar cea din urma perena. Ei bine, ateismul este Imparatia lui Dumnezeu. Nu, nu pentru ca oglinzile au devenit (sau ar putea deveni vreodata) inutile, nici pentru ca utopiile au inceput sa-si gaseasca loc in realitate. Ateismul renunta la credinta si speranta (aceasta din urma in sensul ei apocaliptic), lasind loc, aici si acum, dragostei. Daca tinem cont ca omul Isus punea paharul cu apa oferit celui insetat mai presus de teologie si bucuria copilului tinut pe genunchi mai presus de dezmierdarile sinului lui Avraam, atunci ateismul (macar in versiunea lui naturalist-umanista) e mai crestin decit multe dintre crestinismele de azi si din toate timpurile.

Mi se spune uneori ca am devenit ateu dintr-un soi de dezamagire – l-am cautat pe Dumnezeu cum nu trebuie si, cind nu l-am gasit, am renuntat (resemnat sau dezgustat, dupa caz) la cautare. La care tin sa spun: nu, ateismul meu (ca al multora) nu este abandonarea disperata sau condescendenta a cautarii de Dumnezeu, ci forma ei cea mai onesta, cea mai temerara, cea mai implinitoare. Ateismul nu este un esec, dupa cum credinta si speranta nu sint un succes. Isus si apostolul propuneau, ca indice al apropierii de tinta, masura dragostei. Ateii ii iubesc.

Celor care, in pofida proprietatii termenilor, sustin ca e nevoie de mai multa credinta pentru a fi ateu decit credincios, le zic ca la carte: putin credinciosilor!

Logos 77 – Tentatia Budismului

Cum ar arata lumea noastra fara religie

Orasul in care ma aflu are biserici ce dateaza de la sfarsitul secolului 18.

Biserica St. Ann’s pe care o vizitez uneori, cu mare placere, are un public variat care in general ocupa 50% din spatiul disponibil. Lumea nu se mai omoara sa mearga la biserica, insa pentru cei care viziteaza St. Ann’s mersul la biserica este in primul rand o ocazie de socializare. Imi place ca dupa liturgie sa raman la o cafea (servita in interiorul bisericii) si sa discut cu diferite persoane subiecte variate, de la evolutie la astronomie si uneori sa glumim pe marginea creatiunii. Oamenii sunt relaxati, zambitori si au inteles ca religia si credinta sunt atat de personale incat nu au de ce sa-si bage nasul in viata ta. Biserica aceasta este o oaza de destindere. Serviciile religioase sunt pline de muzica, sala canta impreuna cu corul iar predica nu tine niciodata mai mult de 15 minute! Adesea in timpul predicii, lumea rade fiindca cei care vorbesc au inteles ca nu teama de Dumnezeu atrage lumea sa vina la biserica in aceasta parte a lumii.

Cafenelele din oras insa sunt in aceasi masura o oaza de destindere fiindca lumea este relaxata si poti intra linistit in vorba cu cei din jur fara sa te suspecteze nimeni ca ai fi nebun. Nu odata am fost interpelat in cafenea de catre vanzatorul care vazuse cartea pe care o aveam cu mine spunandu-mi ca e urmatoarea pe care o va citi din scrierile lui Dawkins. Intr-o ocazie recenta, o alta persoana m-a abordat invitandu-ma sa stam la aceeasi masa deoarece era interesata de manualul “E-bay business” ce-l aveam la mine. Iubita mea sustine ca persoana respectiva era mai mult interesata de mine, insa cine sunt eu sa-mi judec aproapele? Ideea este ca diferentele dintre o biserica civilizata, moderna si mediul inconjurator sunt minime!

In iarna am avut sansa ca impreuna cu iubita mea sa mancam in cripte! Am folosit pluralul pentru ca am vizitat mai multe biserici renumite ale caror protectori au inteles ca fara bani biserica se deterioreaza si ca nu intotdeauna poti conta pe enoriasi. Au transformat astfel spatiul de sub biserica in adevarate cantine sau chiar restaurante, cu preturi accesibile si atmosfera incredibila. Si pentru a imbina utilul cu placutul, la intrare in cripta am gasit afisat ca in aceeasi seara, deasupra, (adica in biserica) avea loc concertul Mesia de Handel si evident n-am spus nu, chiar daca a trebuit sa umblam in buzunare. Aceeasi atmosfera relaxata am regasit-o si la concert.

Dar sa revenim la oile noastre. Daca prin absurd aceste biserici cu o veche traditie dar integrate din punct de vedere social ar disparea fara urma, sunt absolut convins ca nu ar suferi nimeni fiindca oamenii de aici stiu cum sa se simta bine indiferent de situatie.

Nu am sa intru in detalii, dar totusi va voi spune ca intr-o singura ocazie am fost intr-o biserica neo-protestanta unde predica a tinut mai mult de o ora, predicatorul era un oaspete ales, plin de verva si fanatic pana in maduva oaselor. Si eu dar si alti membrii am ales ca la sfarsitul orei respective sa iesim, chiar daca respectivul ii dadea inainte “manat de duhul”… Majoritatea membrilor insa erau cu mainile pe sus si cu amin pe buze dupa fiecare ineptie rostita de tatuca de la amvon. Am iesit cu o stare de excitare nervoasa si am decis sa nu mai calc niciodata acolo.

Daca prin absurd aceste biserici ar disparea sunt convins ca omuletii, excitati de vorbaria goala care unge sufletele lor zbuciumate, ar gasi alte locuri de joaca sau ar inventa alte distractii care sa le ocupe timpul. In plus, copilasii lor nu ar mai avea ocazia sa fie indoctrinati de mici cu toate “gogosile” pe care in nestiinta lor membrii acestor biserici le debiteaza.

Sunt o gramada de oameni care pretind ca la ora actuala crestinismul este benefic pentru omenire si fara aceasta miscare lumea ar aluneca pe o panta periculoasa. Cred ca aceste speculatii nu sunt intemeiate, consider ca oamenii intotdeauna vor fi in stare sa inlocuiasca un obicei cu altul uneori obiceiuri bune cu obiceiuri rele si vice-versa.

Bisericile au avut rolul de a educa moral populatia si de a ridica societatea, numai ca de la un anumit moment, societatea a evoluat mai repede decat mentalitatea bisericii. Din acel moment bisericile care s-au intepenit in mentalitati si practici ruginite, desuete, nefunctionale si irelevante pentru epoca respectiva, ori au franat evolutia societatii si au distrus mii de vieti si potentiale umane, ori au ramas goale iar cladirile au fost in cele din urma vandute. Bisericile care nu se adapteaza nevoilor societatii contemporane, dispar. Acum, cand educatia populatiei se face prin intermediul institutiilor non-religioase, iar biserica si-a pierdut rolul de educator, fiecare biserica ar trebui sa-si re-evalueze teologia sau sa dispara.

O posibila concluzie: daca Mahomed ar disparea l-am inlocui rapid cu partidele de cricket…

Logos 56 – Capatul Drumului

Anno Domini 07 – Noul Ateism

Anno Domini 01 – Ratiune si Revelatie