Gay Pride Day în era războiului civil mondial

Am o întrebare. Care este diferența între un grup de devianți sexuali, mărșăluind cu triunghiul roz pe piept, între coloane SS, spre lagărul de concentrare, și o paradă LGBT Pride, mărșăluind între cordoane de polițiști cu insigna ”gay and proud” pe piept. Diferența este aceia că primii știu că li s-au suspendat drepturile constituționale, în timp ce ultimii cred că le-au câștigat.

Într-o fantezie libertariană, drepturile LGBT sunt expresia dreptului natural. ”Noi luăm aceste adevăruri ca de la sine înțelese, că toți oamenii au fost înzestrați de Creator cu anumite drepturi inalienabile, printre care dreptul la viață, libertate, și căutarea fericirii”. (Declarația de Independență, 4 Iulie, 1776). Oricine are dreptul să facă sex cu cine și cum alege, atâta vreme cât este un act consensual între adulți. Dar dreptul natural este istorie.

Abraham Lincoln a suspendat drepturile constituționale ale americanilor pentru a elibera sclavii negri. Aspectul moral îl face să pălească pe cel juridic, dar cutia Pandorei a fost deschisă. Se numește stare de necesitate, reală sau fictivă. Clint Eastwood ne-a oferit viziunea libertariană a Războiului Civil în clasicul Josey Wales.

Foștii confederați au suspendat apoi drepturile constituționale ale negrilor ca să apere cultura Sudului. Astăzi dreptul la exprimare liberă este limitat pentru a proteja drepturile culturale ale minorităților. Zona rurală a Americii a ajuns o imensă rezervație de albi furioși care, asemenea pieilor roșii odinioară, se plâng că li s-a furat țara.

Clint Eastwood în The Outlaw Josey Wales întruchipează paradoxul antilibertarian al Războiului Civil

Carl Schmitt ne-a oferit definiția modernă a puterii atunci când a declarat că ”suveran este cel care decide asupra stării de excepție”. (Politische Theologie, 1922). Pe data de 28 Februarie 1933, Hitler a declarat starea de urgență națională în urma incendierii Reichstagului. ”Decretul în vederea protejării poporului și statului” a suspendat drepturile constituționale ale germanilor. Decretul a fost constituțional. Hitler nu a schimbat legile Republicii din Weimar ci a condus până la moarte în starea de urgență.

Totalitarianismul modern poate fi definit, în acest sens, ca fiind instaurarea, prin intermediul stării de excepție, a unui război civil legal, care permite eliminarea fizică, nu doar a adversarilor politici, ci al unor întregi categorii de cetățeni care, dintr-un motiv sau altul, rezultă că nu pot fi integrabili în sistemul politic. Giorgio Agamben. Starea de Excepție (Homo sacer II, 1), Cluj 2008.

Agamben susține că starea de excepție a devenit paradigma politică a absolutismului democratic din timpul nostru, în contextul ”războiului civil mondial” care nu poate fi oprit.

Ce relevanță are teza lui Agamben pentru mișcarea LGBT? Mai întâi, vreau să declar deschis că sunt adeptul convins al libertății sexuale. Nu este treaba guvernului să decidă ce face cineva cu viața lui. Însă sunt la fel de convins că lupta pentru drepturile civile ale minorităților (sexuale sau de altă natură) trebuie privită în contextul a ceea ce Agamben numește ”războiul civil mondial” și că urgența morală a cauzei are ca scop să justifice starea de urgență politică.

Pentru a înțelege natura luptei, să ne întrebăm, cine sunt astăzi acele ”întregi categorii de cetățeni care, dintr-un motiv sau altul, rezultă că nu pot fi integrabili în sistemul politic”? Se pare că este vorba despre o clasă care se apropie rapid de majoritate. Din cauza aceasta, politicienii preferă cruciade morale care justifică războiul civil împotriva propriilor cetățeni: războiul împotriva drogurilor, pentru protejarea minorităților, a mediului, a drepturilor omului (în alte țări), a celor ne-născuți, a refugiaților, etc. Orice poate oferi o justificare morală pentru suspendarea dreptului la exprimare liberă, la protejarea spațiului privat, la gândire liberă, și la decizii colective pentru administrarea spațiului public. Homo sapiens devine homo sapiens sacer.