Teologia politică
22 iulie 2017 69 comentarii
omul va supravietui, mai mult, va invinge
22 iulie 2017 de Edmond Constantinescu 69 comentarii
Filed under Video Tagged with Carl Schmitt, Giorgio Agamben, Homo Sacer, Teologie Politică, Walter Benjamin
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Polihronu
– „So, eu zic ca Dumnezeu e autorul moral al genocidurilor secolului XX (si al genocidurilor din totdeauna)”.
E tare de tot! Este paroxismul rebeliunii luciferiene. Este crucea extinsa deasupra istoriei, cu bratele intinse pe lemnul transversal, adunand impreuna si incarcand asupra Lui, nu numai suferintele, ci si sfidarile, batjocurile si calomniile omului rebel. Cat de rabdator, ingaduitor si intelegator esti Doamne! Ai mila de noi, pacatosii!
„Nu cred ca Isus si Moise ar putea fi definiti ca umanisti.”
Dar vorbesti imediat apoi despre un „umanism soteriologic” la Isus. Aha. Care, apropo, nu poate sa nu sfirseasca in anti-umanism, tocmai pentru ca amina umanismul in post-istorie. Cit despre personajul biblic ‘Moise’, sigur a fost un umanist – educat in aristocratia egipteana, poliglot, mitograf, nomotet, poet etc. Si nu maninca zeul lui Moise friptura cu Avraam?
„Cat de rabdator, ingaduitor si intelegator esti Doamne!”
Te faci ca nu pricepi. Doctrina crestina a suveranitatii divine duce inevitabil la concluzia ca Dumnezeu e „autorul moral” al raului. Si inca nu s-a inventat teodicee care sa atenueze criza asta de autoritate morala a zeului crestin (si a monoteismelor, in general). Dar, dincolo de asta, am aruncat responsabilitatea pentru industria genocidului din ultima suta de ani in circa zeului tocmai pentru a reduce la absurd exercitiul tau de atribuire. Daca incepem sa cautam „autori morali”, nu putem sa nu sfirsim cu Dumnezeu. Si e inutil. Adevarul, incomod tie, e ca nu umanismul ateu e responsabil de vreun genocid. Si ca crestinismul multora dintre autorii genocidelor nu i-a impiedicat deloc (daca nu cumva i-a motivat, prin anti-semitism, de pilda) sa comita atrocitati.
„Faptul ca numai in cultura crestina a fost posibila nasterea ateismului modern este un argument in favoarea crestinismului…”
Nu, asa cum nici crimele comise de crestini nu sint un argument in defavoarea lui. Crestinismul sau ateismul rezista sau nu intelectual. Discutia despre comportamentele aderentilor e pur utilitara si irelevanta ca argument. Altfel, sint total de acord cu tine: crestinismul care duce la ateism este adevarata credinta.
Nu stiu de ce, dar un crestin, un urmas al lui Hristos, nu-mi ofera nici-o incredere, toti sunt jmecheri, apeleaza la tot felul de tertipluri, eschiveaza, ocolosc, mint, doar sa-l apere pe Dumnezeu. Ei intotdeauna au raspunsurile pregatite, nu vezi unul sincer ( apropo, mi-a placut preotul raspopit care m-a fascinat cu sinceritatea lui. ) care ar admite ca s-ar putea sa greseasca sau ca i-a in considerare un aspect controversat cu toate ca acceptarea lui i-ar putea schimba cursul vietii.
GB,
Confuzia ta pleaca, in parte, de la obiceiul multor apologeti crestini de a trisa, operind cu ambiguitati si concepte-umbrela vidate de continut. Pentru acestia, „umanism ateu” inseamna cam tot ce nu e crestinism. Or, eu pot foarte bine fi un umanist ateu fara sa fiu marxist (cum sint multi iezuiti – de altfel comunismul a fost crestin, inainte sa fie materialist) sau freudian (am argumentat altundeva ca hermeneutica freudiana a inconstientului este de natura teologica). Pe Nietzsche il citesc mai curind ca clasicist, sau precum pe Cioran – pentru temeritatea limbajului. Cred ca trebuie marginalizate doar lenea si autosuficienta intelectuale, persecut doar limbrici care au mania persecutiei (ca sa-i fac fericiti) si il ucid doar pe Dumnezeu.
Luati de aici si va pocaiti, ateilor, prostilor. Ca bine le zice sora asta sub efectul duhului:
Polihronu & Ianis & anonymous
Tocami am citit un comentariu facut de Teodor Baconschi ieri in facebook. Exprima perfect punctul de vedere asupra modernitati,i la care ader.
„(Re)citiți cartea lui Paul Johnson – ”Intelectualii” (Humanitas). Veți constata că toți ”apostolii” modernității au fost duplicitari și paranoici. Egolatri și iresponsabili. Utopici și plini de resentimente. Dar mai ales veți vedea că toată această derivă demonică pleacă din faptul că nu s-au mulțumit să proclame ”moartea Lui Dumnezeu”. S-au grăbit să-I ia locul, cu o furie maladivă.
Și-au închipuit că pot remodela omul, natura, societatea, economia… Au inspirat și fondat – când n-au condus – precum Marx – ideologii genocidare. De asta s-au compromis intelectualii în fața istoriei.
Așa că rămân cu intelectualii de dreapta moderată, realiști, conservatori, cu credință în Dumnezeu – fie ea confesională, într-o Biserică, fie măcăr metafizic-deistă. Știu că acești intelectuali – atacați azi de toate clonele neo-utopice ale leftismului deicid – nu-mi pregătesc noi masacre, interdicții, poliții politice. Știu că ei sunt ultimii apărători ai libertății genuine, care include libertatea intuiției și reverența rațională în fața misterului universal”.
Incerc sa incorporez un clip video, de pe facebook. Nu stiu daca reusesc, pentru ca nu am mai facut aceasta operatie. Adrian Papahagi este conf. dr. la Babes-Bolyai, Cluj. Clipul video este un scurt comentariu despre mitul evului mediu. Minciuna „iluminista” are inca rang de „adevar”.
https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fgheorgheboanta%2Fvideos%2F1054631491278575%2F&show_text=1&width=560
Eu iti spun „crestinismul sau ateismul rezista sau nu intelectual”, iar tu imi vii cu cartea stupida, perfect inutila, a lui Johnson? Chiar nu stim duplicitari, paranoici, egolatri, iresponsabili, utopici si resentimentari printre crestini si, in general, printre oamenii religiosi? M-ai vazut pe mine spunind ca am devenit ateu pentru ca Cristescu e un bou si Coman e un porc? Pot lua in serios tertipul asta rusinos, cind crestinii inca citesc Vietile sfintilor ca adevar istoric? Sau cind nu stiu ce smecherii exegetice sa mai inventeze ca sa NU urmeze exemplul lui Isus – ala care nu s-a casatorit, n-a facut copii si a propovaduit impartitul averii la saraci?
Nu-si inchipuie crestinismul ca poate remodela omul (cu istoria lui milenara dovedind cu prisosinta ca NU poate)? Nu vor conservatorii astia sa modeleze societatea si economia? Chiar sa creada ca sintem prosti si nu stim cit de confortabil au fost crestinismele si crestinii cu genocidul? Nu e de un absurd grotesc sa deplingi ca „apostolii modernitatii… s-au grabit sa-i ia locul” lui Dumnezeu, cind istoria religiilor este una in care omul ii ia locul lui Dumnezeu? Nu vorbesc inca papa / conciliile / conferintele generale etc. in numele lui Dumnezeu? Nu e cumplit de ipocrit sa vopsesti o lupta pentru putere in grija pentru ‘locul lui Dumnezeu’?
In fine, nu sint „intelectualii de dreapta moderată, realiști, conservatori, cu credință în Dumnezeu – fie ea confesională, într-o Biserică, fie măcăr metafizic-deistă” o minoritate in crestinism, daramite in lumea religiilor? Nu sint ei atacati in primul rind de alti crestini? Nu e paranoic, duplicitar, iresponsabil si resentimentar sa vorbesti despre „noi masacre, interdicții, poliții politice” fara dram de temei? Nu e a crede ca dreapta crestina are „ultimii apărători ai libertății genuine” egolatru, utopic si penibil? Nu minte Baconschi gogonat cind sustine ca un umanist ateu ca mine refuza „libertatea intuiției și reverența rațională în fața misterului universal”? Scirbos!
„Evul Mediu a fost fundamentul Europei si, fara el, nimic din ceea ce sintem astazi nu ar fi de conceput.”
Total de acord. Iar astazi sintem, printre altele, crestini capabili de genocid si atei capabili sa-i iubeasca.
GB,
Si eu credeam ca aia cu mitul evului mediu vine de la tine, oricum asta te absolva partial. Pana una alta nu ai adus nici-o dovada in sprijinul afirmatiei tale, sau mai bine spus a intelectual- politrucului Papahagi care arunca o gogoasa in aer timp de 40 de secunde cu speranta ca cineva o v-a prinde, fara a aduce vreo dovada in acest sens.
Cat despre intelectualii nationalisti de dreapta in care te increzi asa de mult. eu aleg sa nu o fac, T. Baconschi, Papahagii asta, Dan Puric, Andrei Plesu si de ce nu, Gigi Becali. Pe Andei Plesu al citesc cu placere de multe ori, insa nu vad la el acel curaj care sa te faca liber, inca este prizonier si nu stiu daca se v-a elibera vreo-data, este prea batran so’ mai faca, are deja santuri adanci.
Ca aveau nu stiu ce apucaturi apostolii modernitati…
Pai care dintre apostolii credintei si ramanerii in epoca pietrei nu erau plini de bube’n cap?
Mai bine hai sa vedem cine sint Trump si Putin, marii aparatori ai crestinismului in lumea de azi. Si cum dreapta romaneasca (la fel ca evangelicalismul american sau catolicismul reactionar) isi va gasi sfirsitul in apologia desantata pe care i-o face lui Trump.
Mai baieti,
Ca unii doar l-au declarat pe Domnu’ mort ca sa-i ia locu’, iar altii l-au omorat de-adevarate-lea, tot ca sa-i ia locu’… care-i diferenta?…
Intrebarea-i: cu ce se alege muritoru’ de rand din toata „indumnezeirea” voastra…. ha’?… 🙂
Polihronu & Ianis & anonymous
Respectabilii mei partenerii de dialog,
Nu pretind ca as putea sa va invat ceva. Nu pretind ca as fi studiat in profunzime temele ce constiutie obiectul dezbaterilor (uneori infocate si pasionate pana la fanatism) dintre atei si crestini, si nici nu ma simt competent sa va raspund la toate obiectiunile. Nu vreau sa-mi ascund modestia si limitele intelectuale, in timp ce recunosc nu numai logica si uneori chiar justetea argumentatiei voastre, ci si cultura (cartile) pe care o lasati sa se intrezareasca prin ceea ce scrieti.
In acelasi timp, eu nu pot sa apar o imagine imaculata a crestinatatii, pentru ca nu exista asa ceva. Crestinatatea, ca sistem social, politic si religios, aparut odata cu Constantin cel mare si apus odata cu revolutia franceza si razboaiele lui Napoleon, nu este lipsit de pete negre, iar acestea nu-mi fac placere. Crestinismul, invatatura lui Isus Hristos, transmisa prin apostoli, net superioara tuturor religiilor, ideilor si sistemelor filozofice, a fost purtat peste timp, adesea, in vase murdare, care nu i-au facut cinste, pentru ca nu s-au ridicat la inaltimea valorii lui. Admintand acest fapt, cred totusi ca tabloul crestinismului zugravit de tabara critica ateista, in mare masura este lipsit de obiectivitate, mai degraba este foarte subiectiv si de prea multe ori in culori patimase. Deseori, impotriva crestinismului se foloseste exagerea, mistificarea, rea-credinta, chiar falsul premeditat. Observ ca nici reactiile voastre nu sunt libere intotdeauna de aceste “pacate”. Recomand o carte in aceasta privinta: “Legendele negre ale bisericii”, de Vittorio Messori – scriitor si jurnalist, fost ateu si membru al stangii comuniste italiene, convertit la catolicism, prieten al papei emerit Benedict 16. Am aici versiunea spaniola pdf http://www.traditio-op.org/apologetica/Leyendas_negras_de_la_Iglesia.pdf , daca cineva cunoaste limba.
Polihondru spunea mai sus, cu rafinamentul lui literar caracteristic (pentru care il admir), “crestinismul sau ateismul rezista sau nu intelectual”. Eu cred ca afirmatia este corecta, pentru ca o adevarata apologie argumentata, cat de cat obiectiv, a fiecareia dintre cele doua optiuni se poate face doar cu mintea rationala, doar cand se dezbate la nivelul cortexului, nu a sistemului limbic. Atacurile denigratoare, ori apelul la argumentul pro sau contra dat de exemplele negative ale “reprezentantilor”, nu vor putea convinge pe aparatorii uneia sau alteia dintre cele doua tabere. De aceea, sunt de acord ca dialogul ateism vs. credinta ar trebui sa aiba loc la nivel intelectual, nu la cel al mistocarelii sau al fumigenelor calomnioase.
Totusi am cateva obiectii:
1. Ateismul nu este intotdeauna argumentat intelectual. In istoria lui, la nivelul maselor, a fost promovat la un nivel simplist, al logicii simplei orbservatii senzoriale, sau al argumentului “zdrobitor”: arata-mi pe Dumnezeu daca exista; daca nu-l vezi, nu exista, ori la nivelul “mistocarelii” si al luarii in zeflemea din asa numita biblie hazlie, manualul de baza al oricarui ideolog comunisto-ateist din “epoca de aur”. De pilda, Gagarin, primul om care a zbuat in cosmos (in realitate, in spatiul cosmic destul de apropiat Terrei), la intoarcere a spus ca nu L-a vazut pe Dumnezeu si nici pe ingeri, deci D. nu exista. Iar, un altul, dupa ce a facut prima radiografie a spus: sufletul nu exista pentru ca radiografia nu-l arata.
Eu mi-am facut scoala generala si liceul in regimul comunist (1966 – 1980). Orele de biologie, fizica si chimie contineau si elemente de educatie ateista, de care profesorul tinea cont mereu sa i le bage pocaitului (adica eu) pe gat. Niciodata nu m-au convins, pentru ca am perceput nivelul simplist al observatiei senzoriale la care se aduceau argumentele. Ce sa mai spun de activistii de partid care la filosofie sau economie politica nu faceau decat sa puna religia in ridicol, aruncand in ea cu noroi sau spunand bancuri despre pocaitii care sting lumina la miezul noptii. Nu au reusit sa-mi trezeasca decat dispretul, atat prin incultura lor evidenta, cat si prin caracterul lor de brute arogante. Si ei fac parte dintre cei care mi-au dat un impuls spre credinta si spre biserica, prin reactia invers provocata.
Eu cred ca foarte dintre cei care se declara astazi atei si isi exprima online opiniile nu au o intelegere a ateismului mai inalta decat cea de la nivelul brut al simplei observatii senzoriale. Desigur, exista atei foarte culti si rafinati in argumentatia lor, (cred ca Polihronu este din pacate unul dintre ei), dar din ceea ce am observat, in dezbaterile video din youtube pe tema ateism vs. credinta nici apologetii crestinii nu se dovedesc mai prejos. Undeva se mentine balanta intre ei. De ce? Raspunsul meu este la pc. 2.
2. In al doilea rand, vad o problema in afirmatia: “crestinismul sau ateismul rezista sau nu intelectual”, care tine de limitele cunoasterii rationale. Amintesc in treacat cateva nume de filosofi ai stiintei care neaga categoric capacitatea intelectului (implicit si a stiintei) de a aborda si elucida arzatoarea tema a originilor (K. Popper, Thomas Kuhn, Paul K. Feyerabend), care este de fapt nodul gordian al conflictului. Un sistem unitar al cunosterii (teoria unica a intregului) la care viseaza iluzoriu sarmanul Stephen Hawking ( a mai spus si alte prostii care-l pun in ridicol) nu va fi posibil niciodata. Aici, si ateismul si crestinismul daca se misca doar la nivel intelectual (rational) se dovedesc neputincioase.
3. In timp ce ateismul functioneaza doar pe frecventa rationala (fie simplista, bruta si mistocareasca, fie intelectuala), crestinismul functioneaza atat pe frecventa rationala, cat si pe cea emotionala si spirituala. Asta il face mai puternic in inimile oamenilor, care se incapataneaza sa-l abandoneze. Crestinismul nu este doar gandit, ci este si trait. Iar, faptul acesta este un avantaj. Ba mai mult, crestinismul are vocatia fortificarii si revigorarii cand este pus la colt. Nu cunosc atei care sa fie dispusi sa moara pentru convingerile lor, dar stiu de o multime de crestini martiri, fie in antichitate, fie in actualitate.
In plus, crestinismul, in ciuda tuturor criticilor fondate sau nefondate care i se aduc, are ceva ce tine de combustia interna auto-regeneratoare, o energie care-l propulseara de 2000 de ani, anume: iubirea. Nu parodia iubirii redusa la penis si vagina proclamata de marxismul cultural ateist, prin ideolgiile propulsate astazi in societatea globala, nici patologiile “iubirii” dintre dezaxatii paradelor gay pride, varful de lance al stangii globaliste si ateiste ridicole, nici macar nobila si inaltatoarea iubire sincera si curata dintre un barbat si o femeie, care sta la temelia familiei. Este vorba de ceva mai inalt, de iubirea sacrificiala, agape, iubirea neegoista si plina de abnegatie, iubirea care L-a dus pe Isus la cruce. Aceasta iubire manifestata in fapte, nu doar in vorbe, in istoria ultimelor 2 milenii, nu-i poate fi negata crestinismului.
Care a asociatie de atei militanti au format vreodata cluburi “misionare”, care sa trimita activisti plini de o netarmurita iubire sacrificiala, in zone ale mizeriei si salbataciei, precum au facut crestinii? Multi dintre ei si-au riscat sau si-au pierdut viata. Vezi filmul La Misión (1986) – Robert De Niro y Jeremy Irons (https://youtu.be/xUepC3IVCmw ) . Vezi in acest film unde sunt crestinii si unde sunt ateii declarati sau nedeclarati. Care asociatie de atei a infiintat vreo organizatie caritabila comparabila cu Caritas, Adra, etc.? a construit spitale, scoli, universitati, etc?. Nu-mi spuneti nimic de Unicef , Unesco sau de alte “distinse” organizatii imbibate de ideologii relativiste, neomarxism cultural, globalism si puse in serviciul antiumanismului. Intrebarile pot continua. . .
Daca reactia fata de ceea ce scriu aici este argumentul invechit, cu nas lung de pinochio, despre ororile si zecile de milioane de victime ale inchizitiei, sau participarea bisericii adventiste in genocidul din Ruanda (pai, daca un eveniment contemporan poate fi asa de ingrozitor mistificat, desfigurat si masluit, atunci la ce sa ne mai putem astepta cand vine vorba de mitul inchizitiei confectionat mult mai tarziu dupa evenimente), sau argumentul si mai stupid al cruciadelor, atunci nu facem decat sa ramanem blocati fiecare in propria sa dogma (da, si ateii au dogme si sunt uneori dogmatici si tari de cap, irationali si bigoti, nu numai credinciosii, cum le place lor sa spuna), cu singurul “castig”: refularea propriilor angoase si frustrari acumulate, eventual, in experientele nefericite sau chiar in dramele traite in relatie cu biserica. Ma includ.
Referitor la mitul inchizitiei va recomand doua lucrari fara egal in domeniul lor: Edward Peters, “Inquisition”, si Henry Kamen, “Spanish Inquisition”, in care sunt analizate “principalele trasaturi ale acestei institutii, iar concluziile la care ajung, pe baza unei minutioase munci de arhiva, se afla in raspar cu intreaga mitologie anticatolica”. Unul dintre cei doi este evreu, cred ca este vorba Henry Kamen, care n-ar avea nici o motiv sa falsifice istoria, avand in vedere ca printre cei mai afectati de inchizitie au fost fratii lui, evreii sefarditi (spanioli).
http://inliniedreapta.net/lavedere/horia-roman-patapievici-modernitatea-poate-fi-inteleasa-ca-opusa-crestinismului-numai-daca-negi-faptele/
Horia Roman Patapievici:
Modernitatea poate fi înțeleasă ca opusă creștinismului numai dacă negi faptele
„Am decis să vorbesc în conferința asta despre lucrurile care sunt trecute sub tăcere, respectiv, profunda filiație dintre civilizația modernității și civilizația creștină, și faptul că civilizația modernității nu a negat creștinismul, ci l-a încorporat. Asta e teza tare la care eu țin și cred ca este un fapt, nu este o interpretare.”
Horia Roman Patapievici a fost invitat de Asociaţia Studenţească Edictum Dei la Cluj, pe 13 martie, să vorbească despre “Dumnezeu şi experienţa modernităţii”.
Autorul a făcut o expunere a modalității prin care „civilizația modernității”, modernitatea, a decurs din, și este o consecință a „civilizației creștine”, a creștinismului. Abordând problema metodologic, nu teologic, HR Patapievici a vorbit despre „mecanismului mental și moral” creat de creștinism, concepția creștină asupra lumii care este la originea conceptelor moderne de libertate, drepturile omului, toleranță, egalitate, dreptate, democrație, domnia legii, universalitatea și protecție a mediului. Iar acestea nu ar fi existat fără „mecanismul mental” creștin, care a încorporat iudaismul (Primul Testament).
În funcție de atitudinea în fața acestui „fapt”, HRP identifică două timpuri de modernitate: „una care neagă faptele și se află în negare de sine, pe care am legat-o de refuzul de a menționa în preambulul proiectului de Constituție Europeană a moștenirii creștine” și o a doua, „modernitatea care acceptă acest lucru și nu are nici o problemă cu moștenirea creștină”.
„Dacă înțelegi cum anume civilizația modernității s-a născut din civilizația creștină și cum anume mintea modernă nu poate fi înțeleasă și nu ar fi apărut niciodată fără mintea creștina, atunci nu ai nici o problemă cu prezența creștinismului în toată Europa, în toate muzeele, pe toate străzile șamd. Nu ai nici o problemă cu faptul că creștinismul este constitutiv felului în care noi privim lumea. „
Reiau mai jos transcrierea a două fragmente din conferință (transcrierea este o adaptare a textului publicat de edictum.ro)
– Academia Chineză de Ştiințe Sociale despre succesul occidentului
În 1992, la Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Chinez, a fost produs un raport referitor la condițiile necesare unei creșteri economice sustenabile (jargonul progresist). În acest raport apar trei concluzii: (1) drepturile de proprietate; (2) legea ca element de protecție pentru indivizi; (3) o morală ca sprijin pentru drepturile de proprietate și pentru libertatea schimburilor. Pare Straniu.
Ca să vedeți cât e de straniu în 2003, într-un raport oficial, un cercetător al Academiei Chineze de Ştiințe Sociale spune așa: „La început am crezut în cercetarea noastră că motivul ascendenței Occidentului asupra lumii erau armele mai puternice decât ale noastre. Apoi ne-am gândit la faptul că Occidentul a avut parte de sisteme politice mai bune. Apoi, am cercetat sistemul economic. Dar în ultimii 20 de ani, am înțeles, în urma cercetărilor noastre că în centrul culturii occidentale este creștinismul. De aceea a fost Occidentul atât de puternic. Fundația moral-creștină a vieții social-culturale a făcut posibilă apariția capitalismului și apoi tranziția plină de succes la o politică democratică.”
În 2006, tot un cercetător chinez spune că un rol decisiv, în acceptarea de către oameni a pluralismului în societatea și politica Occidentului a fost jucat de înțelegerea creștină a transcendenței: „Doar dacă acceptăm această înțelegere a transcendenței drept criteriu vom putea pricepe înțelesul real al unor concepte precum cele de libertate, drepturi ale omului, toleranță, egalitate, dreptate, democrație, domnia legii, universalitate și protecție a mediului.” Evident că acest șir răspunde problemelor pe care le au oamenii în societatea chineză. Distrugerea mediului este un fapt acolo, deci sunt preocupați de cum să dezvolte o atitudine de protecție a mediului.
Dar faptul că acest cercetător chinez, care nu poate fi bănuit de simpatii pro-occidentale sau de ceea ce, în ochii postmodernilor de astăzi a devenit eroarea categorială majoră, europocentrism, sau prin extensie, falocentrism pentru bărbații care vorbesc, sau logocentrism pentru cei care folosesc rațiunea pentru a înțelege lucrurile și nu cine știe ce intuiție sau empatie șamd. Nu poate fi bănuit occidentalocentrism, europocentrism sau creștinocentrism.
Este cercetarea unor oameni pragmatici care în rapoarte confidențiale către șefii lor, pe linie de partid, au încercat să meargă la rădăcina lucrurilor. Și din punctul de vedere al unui chinez de la începutul secolului 21, miezul lucrurilor este înțelesul creștin al noțiunii de transcendență.
Că anume, această noțiune i-a stârnit interesul cercetătorului chinez, sau grupului de cercetători chinezi, nu este o întâmplare. Știți foarte bine din tratatele serioase de istorie a religiilor că noțiunea unui „Dumnezeu transcendent” este foarte greu de explicat unei culturi de tip China. Pentru că acolo nu a fost elaborată o structură mentală pentru care această noțiune să fie uzuală. Ce înseamnă că nu a existat o „structură mentală”? Prin analogie cu un calculator: ca un calculator să meargă aveți nevoie de un hard și de un limbaj de operare. O noțiune precum aceea de „Dumnezeu transcendent” este o noțiune care formatează mintea; creează în minte anumite structuri operaționale, care pot fi folosite în multe alte locuri.
– Despre Evul Mediu „întunecat”
Știința modernă a naturii nu se naște în secolul al XVII-lea odată cu Galileo Galilei, se naște în Evul Mediu, într-un mediu dominat de teologie, în care savanții sunt ei înșiși călugări teologi sau magiștri, și în care contribuțiile lor nu doar că nu intraseră în coliziune cu Biserica, dar erau produse în interiorul Bisericii și erau susținute ca parte din programul educativ al Bisericii. Prin această extraordinară breșă în prejudecata, care era lege istorică la sfârșitul secolului al XIX-lea, derivată din Lagrange, că între Arhimede și Galileo Galilei s-au scurs 18 secole de beznă, în această breșă a intrat revelația fapului că Evul Mediu nu a fost o epocă de beznă.
S-a știut că nu a fost o beznă teologică, prin extensie, prin cercetători ca Étienne Gilson, s-a știut că nu este o beznă filozofică, dar nu este nici o beznă științifică. Contribuțiile pe care s-a bazat Galileo Galiei, iar acest lucru este astăzi demonstrat, știm pertinamente cum la Collegium Romanum el a învățat contribuțiile făcute cu 150 de ani mai devreme de cei de la colegiul Merton. […]
Faptul pozitiv, și insist pe faptul că acesta este un fapt, nu este o interpretare, faptul pozitiv este acela că știința modernă a naturii nu s-a născut în secolul al XVII-lea. Nu a existat o revoluție științifică. […] Știința modernă a naturii s-a născut prin progrese punctuale, continue, prin prefaceri majore, care au dus de la școala lui Iordanus Nemorianus, sfârșitul secolului al XII-lea, începutul secolului al XII-lea, până la Galileo Galilei.
N-am nicio intentie sa raspund punctual la fiecare idee, mai ales cind autorul nu e implicat in mod direct in discutie. Asa ca punctez:
Ateismul si crestinismul NU sint egale intelectual. Limitele cunoasterii (ele insele o forma de transcendenta, perfect confortabila pentru un umanist ateu) nu cautioneaza, ci condamna dogma religioasa. Faptul ca eu nu-ti pot raspunde la orice intrebare nu este o permisiune ca tu sa vii cu orice raspuns vrei. Cu alte cuvinte, ateul este crestinul care si-a dat seama ca Dumnezeu e doar o intrebare (absolut legitima), si niciodata un raspuns.
NU este deloc adevarat ca ateismul „funtioneaza doar pe frecventa rationala”. Ba chiar sint tot mai multi atei proeminenti care vorbesc despre cultivarea unei spiritualitati atee. Iar a renunta la raspunsurile facile ale teologiei nu inseamna a pierde niciuna dintre dimensiunile umane din care se nutreste si fenomenul religios – nici macar dragostea sacrificiala (care isi are radacinile in comportamentul animal). Apropo, cind renunti la mitul ‘dragostei-agape’?
Nu am vorbit niciunde despre „participarea bisericii adventiste in genocidul din Ruanda”, dar participarea unor adventisti in genocidul din Ruanda e bine documentata. Evident, n-o sa tina sa-mi spui ca aia nu erau „adevarati adventisti”.
Revizionismul istoric cu privire la Inchizitie e departe de a intruni vreun consens. „Demistificarile” sint mai curind de nuanta si detaliu decit de substanta. Iar protestantii sint primii vinovati de reimaginarea propagandistica a Inchizitiei.
Despre conferinta lui Patapievici si opiniile lui recente la subiect am mai scris – povestea ma plictisteste deja profund. Pe scurt, nimeni nu neaga datele istorice ale problemei, dar concluziile lui sint complet nejustificate. Inca mai important, credinciosii sint prea grabnici sa citeasca ce vor in spusele lui, care, mai ales luate in contextul mai larg al liberalismului secular la care subscrie Patapievici, nu sint deloc argumente pentru vreo afiliere confesionala sau vreun militantism dogmatic.
GB,
Aprecierea noastra pentru tine este reciproca, personal gasesc ca esti um om inteligent, dar in acelasi timp ma socheaza sa vad cum pui ” botul ” prea usor la multe prostii. Mai jos am sa incerc sa deconstruiesc unele dintre afirmatiile tale si nu de dragul argumentatiei, si pentru ca mi se par ne-adevarate.
” Aceasta iubire manifestata in fapte, nu doar in vorbe, in istoria ultimelor 2 milenii, nu-i poate fi negata crestinismului.”
Explica te rog, in ce consta iubirea asta de 2000 de ani? caci in istoria aceasta reala nu am vazut nici un fel de iubire din asta agape, ci numai popoare supuse la crestinism prin SABIE, toate popoarele Europei, indienii din America de Nord si Sud, Africa, Japonia, China.
” Care a asociatie de atei militanti au format vreodata cluburi “misionare”, care sa trimita activisti plini de o netarmurita iubire sacrificiala, in zone ale mizeriei si salbataciei, precum au facut crestinii?”
Uite vezi, asta te strica! Cateva considerente: acei misionari care sau dus ei prin mizerie si salbaticie, nu i-a chemat nimeni acolo, i-au dispretuit pe acei oameni care locuiau in acele locuri de mii de ani, le-au schimbat cultura, traditiile i-au decimat prin bolile si virusii transmisi involuntar si au plecat cu desagii plini cu aur.
Un alt lucru la care vad ca esti strain este ca majoritatea fondurilor si misiunile caritabile actuale sunt facute de catre societatile seculare, nicidecum de biserici, care in Romania sunt 18.300 de bucati, in afara de mastodontul national care se construieste in Bucuresti.Iar spitale doar 425.
”Care asociatie de atei a infiintat vreo organizatie caritabila comparabila cu Caritas, Adra, etc.? a construit spitale, scoli, universitati, etc?. Nu-mi spuneti nimic de Unicef , Unesco sau de alte “
Nu, nu-ti spun nimic de Unicef, ci doar de Adra care se ascunde in spatele unei pungi de zahar si malai pentru a face prozelitism. Halal agape!
” Unul dintre cei doi este evreu, cred ca este vorba Henry Kamen, care n-ar avea nici o motiv sa falsifice istoria, avand in vedere ca printre cei mai afectati de inchizitie au fost fratii lui, evreii sefarditi (spanioli).”
Dar ce Tomás de Torquemada avea ceva impotriva fratilor lui? Doamne fereste! https://en.wikipedia.org/wiki/Tom%C3%A1s_de_Torquemada
” HR Patapievici a vorbit despre „mecanismului mental și moral” creat de creștinism, concepția creștină asupra lumii care este la originea conceptelor moderne de libertate, drepturile omului, toleranță, egalitate, dreptate, democrație, domnia legii, universalitatea și protecție a mediului. Iar acestea nu ar fi existat fără „mecanismul mental” creștin, care a încorporat iudaismul (Primul Testament).
Cum masa ( mama lui ) se face ca din toata aceasta creatie de libertate, egalitate, toleranta si cate mai insira acolo, nu se vede in nicio biserica sau societate religioasa, de ieri sau de azi ?
” refuzul de a menționa în preambulul proiectului de Constituție Europeană a moștenirii creștine”
Ce treaba are Cezarul, cu imparatia care nu este din lumea aceasta ?
”Dacă înțelegi cum anume civilizația modernității s-a născut din civilizația creștină și cum anume mintea modernă nu poate fi înțeleasă și nu ar fi apărut niciodată fără mintea creștina,”
Asta nu este o lauda, nu stii cum ar fi aratat civilizatia moderna ( probabil mai inaintata ceva de secol 40 ) daca continua pe societatea greceasca antica, ca sa nu mai spun ca mai toate doctrinele crestine referitor la natura lui Dumnezeu, sau trinitate sunt ale filozofilor greci. In alta ordine de idei, nu degeaba se spune ca in crestinism sunt o gramada de traditii si datine pagane.
”concepte precum cele de libertate, drepturi ale omului, toleranță, egalitate, dreptate, democrație, domnia legii, universalitate și protecție a mediului.”
Tu vrei sa te cred ca un chinez a scris astea intr-o carte in China?
”miezul lucrurilor este înțelesul creștin al noțiunii de transcendență”
Am inteles, se fac toti chinezi crestini, mai ales ca ei au asa un dar al copiatului.
Despre inchizitie, las’o balta sa nu te mai auda careva. Nu a negat nimeni ca cei care au contribuit la renastere sau iluminism ar fi crestini, ci ca acestia au fost ciomagiti bine pentru ca ce propuneau ei contrazicea Bilia si biserica. Ce ai fi vrut sa fie acestia, budisti? macar ca se nascusera intr-un loc care a fost cucerit in trecut de armatele bisericii, nicidecum de acei misionari amarati plini de iubire agape.
.
Cartea Christianity and Freedom – recenzie.
http://www.libertylawsite.org/book-review/the-march-of-freedom/
„Given that lack of historical precedent, it is only because of prior Christian thought about liberty and human dignity that the Enlightenment could build at all… Some Christians have perpetrated acts of violence and oppression, but they have been a disappointment to their faith, not its natural working-out.”
„That lack of historical precedent” era in propozitia anterioara „little historical precedent”. Iar cind te apuci sa studiezi chestiunea, nu poti sa nu vezi ca precedentu’ cu pricina nu-i deloc mic. E vorba de mai bine de jumatate de mileniu de problematizare si experimentare a libertatii si tolerantei la indieni, persani sau greci. „Some Christians” e deja discutabil, dar faza cu „a disappointment to their faith, not its natural working-out” e o minciuna sfruntata. Cu Biblia in mina au fost sustinute si sclavia, si intoleranta, si monarhia absolutista, si razboaiele religioase, si antisemitismul etc.