Ichneumonidae în PDF

Am realizat ca anunțul în comentariu, nu are destulă vizibilitate. Pentru cei care așteptau Ichneumonidae în PDF (de descărcat gratis). Puteți găsi în Română aici și în Engleză aici.

Anunțuri

Ichneumonidae: Dilema teologică a lui Darwin și regândirea creației

Ichneumonidae: Dilema teologică a lui Darwin și regândirea creației

Am publicat traducerea cărții Ichneumonidae în limba română.

Cartea poate fi cumpărată pe CreateSpace, Amazon, sau descărcată în PDF pe gratis.

Comunicat de presa – clarificare

Intrucat unii au obiectat la unele afirmatii ale comunicatului de presa de la PR News Channel/ 27 June/Chicago, vreau  sa clarific urmatoarele:

Comunicatul apartine lui PR News Chanel. Originalul poate fi accesat la subsol.

Comunicatul a fost aprobat de mine, dar autorul este  probabil de la Amazon.

Am aprobare sa pun un link pe blogul personal, Twitter, FaceBook etc., ceea ce am intentionat sa fac.

Intrucat  Northlite a obiectat impotriva folosirii limbii engleze pe Oxigen 2, comunicatul a fost tradus si postat de el in limba romana.

Framantarile unui pastor intre stiinta si crestinism in o noua lucrare

Edmond Constantinescu impaca credinta cu necredina intr-o regandire a stiintei in “Ichneumonidae: Dilema Teologica a lui Darwin si Regandirea Creatiunii”

(PR NewsChannel) / June 27, 2012 / CHICAGO

În „Ichneumonidae: Dilema Teologica a lui Darwin şi Regândirea Creaţiunii” (ISBN 1475280629), Edmond Constantinescu oferă un limbaj modern pentru a vorbi despre credinţă şi religie într-o epocă în care triumful ştiinţei şi al raţiunii a eliberat omul în atât de multe feluri. Cartea este intitulata după paradoxul care l-a nedumerit pe Charles Darwin, om de stiinta secolului 19, care a pus bazele biologiei evoluţioniste. Darwin a observat atât de multa cruzime în natură, pe care religia pare neputincioasa a o explica, incat fostul credincios a devenit un agnostic.

În textul său, Constantinescu propune o solutie, sugerând unele rezoluţii posibile între ştiinţă şi religie, si privind conceptul de Dumnezeu in evolutia lui ca produs al mintii omului. Ca unul care a studiat religia pe tot parcursul vieţii, el concluzionează ca există două modele de bază care definesc relaţia lui Dumnezeu cu creaţiunea. Unul consideră că natura şi omul constituie obiectul absolut al acţiunii lui Dumnezeu, în timp ce celălalt, care a venit odata cu aparitia Iluminismului european şi a gândirii ştiinţifice, propune omul ca un subiect imputernicit de Dumnezeu al destinului şi mântuirii proprii. În esenţă, acesta susţine că Dumnezeu a creat natura şi a înzestrat-o cu propria putere de auto-creare.

Constantinescu pare să vindece o parte din nemultumirea lui Darwin. În timp ce omul de stiinta a fost un geniu, în capacitatea sa de a recunoaşte si clarifica principiul evolutiei aflat la baza tuturor formelor de viata pe Pamant, el nu a reuşit să vadă modul în care conceptul de Dumnezeu a evoluat la randul sau de-a lungul multor secole. Autorul se inspira din propria viata, de la pastor fundamentalist, convins de anumite doctrine rigide, la curajul maturitatii, care i-a permis să accepte o parte din incertitudini esenţiale ale vieţii.

„Ichneumonidae” va fi pe placul cititorilor educaţi care doresc să înţeleagă modul în care ştiinţa, religia, evolutia si creştinismul se inscriu in planul omenirii. Autorul nu încearcă să ofere explicaţii religioase, ca răspunsuri, ci mai degrabă încearcă să exploreze întrebări, lăsând răspunsurile finale în mâinile cititorilor.

Sursa

Ichneumonidae

La data aceasta cei mai multi au inteles ca Ichenumonidae este o viespe care paralizeaza omida pentru a fi rontaita de vie incetul cu incetul de larve. Mai putin inteles este probabil motivul pentru care un eseu despre istoria ideii de Dumnezeu poarta numele unei viespe parazitare. Raspunsul scurt este ca Ichenumonidae reprezinta Dumnezeul predicat in lumea crestina de la Augustin pana la tele-evanghelismul modern.

Un Dumnezeu care face din om obiectul absolut al cunoasterii si actiunii sale il reduce pe om la statutul de omida paralizata. Omul se naste vinovat de ceva ce nu a comis, se face apoi vinovat de pacate pe care nu poate sa nu le comita, si sfarseste intr-o judecata kafkaiana al carei verdict a fot dat inainte ca el sa existe. Este inutil sa mai amintesc si iadul. Sau sa fie iertat si dus intr-un cer la fel de absurd ca iadul, mai putin focul (nu ca inchinarea 24/7 ar fi altceva a decat o tortura vesnica).

In fata acestei cruzimi absurde omida nu are alta optiune decat sa iubeasca viespea si sa imbratiseze larvele care o mananca de vie. Este psihologia victimei care se agata de tortionar si isi imagineaza o expresie umana sub gluga inchizitorului.

De ce nu am ales ateismul? Pentru ca intre omida care canta si plange de bucurie, si omida care injura printre dinti, nu este nici o diferenta. De fapt este una. Omida care canta si plange macar se anesteziaza (thanks Karl). Locul lui Dumnezeu este luat de determinism biologic, de Big Brother, de sistem, de accidentul nefericit. Omida e paralizata, larvele mananca, filosoful rationalizeaza.

Nu incerc sa il reinventez pe Dumnezeu ci sa dezgrop fantani vechi. Nu filosofez, fac istorie. Evreii si Grecii au fost popoarele vechi care au inteles ca Dumnezeu insemneaza omida care bate viespea. Isus a fost sinteza celor doua curente. Crestinismul istoric (si evanghelic) este Icheneumonidae.

Este meritul lui Luther ca a definit datele problemei. Relatia creator-creatura implica in mod necsar relatia viespe-omida paralizata. Este meritul lui Erasmus ca ne-a dat solutia. “Once God has given to the secondary causes, namely nature, the power to reproduce or act, he does nothing unless for special reasons he suspends the common action of nature.” Creatura nu este obiectul absolut al actiunilor Creatorului. Omida nu este paralizata. “Omul acesta huleste”. “Ca sa vedeti ca Fiul Omului are putere pe pamant…” – argumentul Bacon, Descartes si Hobbes este stiinta – nu ca contemplatie filosofica ci ca PUTERE. Ma refer la intreita solie ingereasca.

Dilema lui Darwin pleaca de la neputinata omizii paralizate in fata evolutiei. Multumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru ingerul al patrulea. “Der alte Gott lebt noch” (Nietzsche).

Despre viespi, flori si Dumnezeu

Ichneumonidae e un soi de eseu de istorie intelectuala. Are aspectul acut al unei harte launtrice si respiratia larga a universului insusi. Dumnezeu inca se cauta pe sine.

Nu va propun tocmai o recenzie. Am selectat din carte o serie de pasaje carora le contrapun gindul meu razlet. Am sa las citatele netraduse.

The modern opposition of Evangelical fundamentalism against evolutionary models is rooted in the historical rejection of Christian humanism by the Reformation, rather than in anti-scientific sentiments. Situatia e mai complicata. Adventismul insusi, una dintre cele mai vehemente enclave creationiste, ii datoreaza teologic mai multe lui Erasmus (via arminianism si metodism) decit lui Luther. Edi are insa dreptate daca vedem in „the historical rejection of Christian humanism by the Reformation” o chestiune de hermeneutica biblica. Umanismul crestin (ramas in viata chiar printre descendentii directi ai Reformei) l-a dat pe Schleiermacher; literalismul milenarist al Reformei (reinviat ca niciunde in revivalismul american de secol XIX) a dat-o pe Ellen White.

Faith is not another theory of reality. It is rather a new hermeneutics of existing theory and facts. Asta e totuna cu a spune ca orice text teologic e mitic. Eu as putea fi de acord. Ma indoiesc insa ca vreun credincios ar achiesa (cu exceptia lui K). Pentru cei mai multi, credinta nu e o lectura optimista a realitatii, ci pariul incapatinat pe o alta realitate.

Modern science is a Christian heresy. Banuiesc ca aici e miezul tare al cartii. Edi pariaza pe heterodoxie, adica fix pe stiinta ca erezie crestina. Nu e deloc singurul in crestinism, dar e aproape singurul in adventism.

The non-Euclidian intelligibility of the universe is much beyond what could be expected from simian brain adaptation. Si totusi, We landed on the Moon prompted by the same brain reactions that pushed the Devonian fish to land on the shore about 400 million years ago. We still have the Devonian fish inside us (Shubin). This is perhaps why there’s something fishy in our loftiest ideals. E colosala diferenta dintre Moise si Einstein, la o ipotetica distanta de vreo trei mii de ani. E mai mica distanta dintre Homo erectus si Moise, la vreun milion de ani.

When humanity itself is a cultural illusion, salvation becomes only the ultimate illusion. Ceea ce e perfect normal. Daca ne inventam pe noi, cu tot cu pacatul aferent, de ce nu ne-am inventa si mintuirea? We must turn to the Veiled Being for our salvation. Cum e „the Veiled Being” altceva decit o iluzie? Si n-a rupt Isus catapeteasma? Templul lui Moise (ma rog, Irod) e gol. Templul lui Platon (ma rog, Plotin) asisderea. Si daca nu era de ajuns, a mai venit si Derrida sa desire povestile toate.

Flowers and Ichneumonidae, symbiosis and parasitism, are only examples of using another species to enhance reproductive success. Whether the chosen method is exploitation or cooperation, it matters not to evolution. Nature is blind to our values. Binele si raul sint in ochii privitorului, vorba lui K(ant). L-am inventat pe Dumnezeu ca sa eludam povara de a fi inventat binele si raul.

Fiat creation and cultist eschatology are the two ends of a theology of defection. Ceea ce n-ar trebui sa ne mire. Man spent most of his evolutionary history crawling at the bottom of the food chain in Africa. His mind was shaped in fear. A se vedea splendida carte a lui Erich Fromm despre autoritarism si dogmatism, Escape from Freedom.

There is no free will without evolution. Propozitia asta merita o carte intreaga.

Flat materialism is a form of religious fundamentalism. They cohabit and dispute the same territory extraneous to the historical core of modernity. They are contingent upon the demise of metaphysical Christianity… In other words, did science find God missing because Christianity failed to grasp and communicate his true nature? Am putea la fel de bine intreba: Did science find God missing because… it went looking for him? Crestinismul ar fi trebuit sa stie (si sa comunice) ca Dumnezeu nu e decit un mod de a privi, teleologic, realitatea. O hermeneutica, nu?

So, here we are, naked in a blizzard, no mammalian fur or metaphysical illusions to protect us.

Well, I’m ok with that. Let the Spirit blow!