Chicken Little

Chicken Little (Disney, 1943) este istoria vulpoiului Foxy Loxy, care predica timpul sfarsitului in ograda de pasari.  Pentru a supravietuii Apocalipsa, orataniile cauta adapost in vizuina lui.

Cum ajung pasarile sa intre de buna voie in vizuina vulpii? Foxy invata din Mein Kampf, (in versiunea needitata a filmului), tehnica de manipulare numita Minciuna Mare.

Ce este Minciuna Mare?

Este o minciuna care are ca scop sa inșele victima in a o face sa creadă informațiile spuse de cel care minte, ceva care va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja. În cazul în care minciuna este suficient de mare, poate reusi, datorită reticenței victimei sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricat. (Wikipedia).

Vulpoiul intelege, de asemenea, ca, pentru a avea succesul maxim, solia apocaliptica trebuie adresata in primul rand celor cu inteligenta mai scazuta. Chicken Little, reprezentantul proverbialului creier de gaina, este prototipul credinciosului care nu se indoieste.

Problema este acum cocosul Cocky Locky, liber cugetator intre gaini si gaste. Foxy, urmand instructiunile din Mein Kampf, il acuza pe Cocky de conspiratie sinistra impotriva credintei. Pasarile caraie, macane, si codcodacesc indignate.

Urmeaza apelul. Salvarea se afla doar in pestera lui Foxy.

Filmul se incheie cu imaginea macabra a furculelor pasarilor devorate, asezate in ordine de cimitir miltar in pestera.

Cand vad fetele crediniosilor din Loma Linda chickening out la avertismentele apocaliptice ale pastorului, e greu sa nu imi amintesc, iertati-ma, de ascultatorii lui Foxy. Predica pastorului este in ultima instanta un apel la intrarea sau ramanerea intr-o pestera. Obiectivul ultim este, ca si in film, ciolanul de ros.

Pastorul predica Minciuna Mare in contextul confuziei teologice si a paraliziei induse a gandirii logice. Nu lipsesc nici acuzatiile de conspiratie sinistra la adresa celor care gandesc liber. Conspiratia apocaliptica s-ar vedea din predictia ca Dumnezeu nu poseda personalitatea patologica pe care i-o atribuie unele din scrierile Vechiului Testament.

Aspectul de Minciuna Mare al predicii consta in primul rand in faptul ca acele scrieri  afirma “ceva ce va fi contrazis, probabil, de unele informații pe care victima le posedă deja”.

Departe de a fi o conspiratie a “timpului sfarsitului”, contradictia intre Tatal predicat de Isus si YHWH a fost o problema in teologia crestina inca din secolul II, mergand pana acolo incat unii au spus ca este vorba de doi dumnezei, opusi in caracter si scopuri. Chiar daca solutia lui Marcion a fost respinsa, Antitezele lui nu pot fi contrazise.

Augustin a rezolvat problema folosindu-se de Minciuna Mare. In loc sa incerce sa indulceasca atributele lui YHWH, le-a atribuit, amplificate exponential, lui Isus. Daca YHWH ti se pare prea sadic, sa vezi mania Mielului. YHWH te ucide si gata. Iadul e vesnic.

Papa Francis I a stiut ce face cand le-a spus credinciosilor ca nu exista Iad. Insa aici intervine iarasi pastorul. Daca pana acum doctrina Iadului a fost “vinul babilonului”, doctrina ca nu exista Iad este distilarea vinului in votca. Mare hot mai e si Satana asta si Antihristul lui.

Pentru noi, oamenii secolului, problema este simpla. Arheologia moderna a dovedit ca potopul, Sodoma si Gomora, si toate acele maceluri incununate cu pastrarea fetitelor ca trofeu de razboi, nu au avut loc niciodata. Sunt produse ale fanteziei preotilor si rabinilor, umiliti de victoria dusmanilor lui Israel. Mai precis, sunt manifestari ale Minciunii Mari, instrumente de propaganda nationalist-religioasa.

Intelegem de asemenea ca seceta cronica in Palestina este consecinta naturala a unui accident geografic, ca norii de lacuste apar ca urmare a unor mecanisme epigenetice in timp de seceta, ca lepra este o infectie bacteriala, ca bolile mintii nu sunt posesiuni demonice.

Omul modern poseda instrumentul de analiza care ii lipsea lui Marcion, in critica cultural-istorica a textului. Nu avem nevoie sa credem ca exista doi dumnezei sau ca Dumnezeu si-ar fi schimbat procedurile in timp. Istoria este o apa agitata in cerul se oglindeste fragmentat si diform.

Aici intervine al doilea aspect al Minciunii Mari, cel al “reticenței victimei  sa creadă că un neadevăr de o asemenea mărime ar fi într-adevar, fabricat”. Ne este mai usor sa credem ca cel care care apeleaza la “informații pe care victima le posedă deja” si arata contradictiile logice ale Minciunii Mari, face parte dintr-o conspiratie demonica impotriva adevarului.

Doctrina ca Dumnezeu nu folosește teroarea vine din  teosofie, declara pastorul de la inaltimea amvonului.  Teosofie – auzi tu soro. Adica spiritism, explica pastorul, preocupat sa isi educe enoriasii. De spiritism stiu ei din Marea Lupta si de la  Roger Monroe si Walter Veith. Bietul Francis e acuzat de marxism la orice talk-show AM din US, dar de teosofie si spiritism inca nu l-a acuzat nimeni pana acum.

Gandirea individuala este cadelnita lui Core pe care l-a inghitit pamantul intr-un exemplu despre felul cum pedepseste Dumnezeu si cum se manie cand iti folosesti creierul mai mult decat o gaina pioasa. Toti credem ca gandim bine, spune pastorul, dar de unde stim daca gandim bine? Problema e serioasa. Daca gresesti in gandire se despica pamantul sub tine. Nu degeaba s-a cascat deja o falie de 1200 km in California sub La Sierra si alte sodome si gomore ale gandirii libere.

Solutia este supunerea mintii la autoritate profetica. CONFERINTA GENERALA – VOCEA LUI DUMNEZEU PE PAMANT – tuna pastorul de pe Sinaiul amvonului. Apoi ne aminteste ca are  “colegi” care cred ca biserica e o democratie si ca au dreptul sa dezbata ce porunceste Dumnezeu prin unsul sau. Pacatul lui Core este cu atat mai evident de vreme ce unsul si-a lasat barba. Este tot ce lipsea semnelor unui profet adevarat.

Intrebarea daca gandimi corect ne preocupa si pe noi. Marea contributie a rationalismului este ca ne-a invatat sa ne indoim de propria gandire si ne-a oferit criteriile dupa care sa o examinam. De exemplu: principiul non-contradictiei. Mie principiul non-contradictiei imi spune ca GC nu poate fi in acelasi timp aleasa prin vot (cu masinatiiile inerente oricarui act politic) si infailibila. De cand se supune Dumnezeu majoritatii de 51%? Tot rationalismul ne-a invatat ca apelul la autoritate este un fals argument.

Insa aici avem iarasi reticenta victimei sa creada ca neadevarul “rationalismul e de la Diavolul” a putut fi fabricat de siretenia popeasca pentru a ne controla mintea. Exemplul lui Core si perspectiva despicarii pamantului este suficient pentru credinciosul simplu sa chicken out de la riscul folosirii creierului.

Salvarea se afla in pestera supunerii oarbe la autoritatea clericala. Aici ne amintim de celalalt aspect al manipularii vulpoiului Foxy: audienta trebuie sa aiba mintea inchisa.

Aspectul tragic este ca oamenii nu au creier de pasare, dar se tem sa il foloseasca la capacitatea normala. Dumnezeu ne-a dat creier, cea mai complexa realitate din Univers, cu mai multe conexiuni posibile decat toti atomii din marele necuprins, doar pentru a fi spalat in biserica. E pacat sa il folosesti. Dumnezeu cere ascultare, adica negandire. Biserica a devenit o scoala de negandire.

E trist sa vezi oameni care au venit in America cu toate riscurile si depasind orice obstacol  pentru a se inchide intr-o pestera mai ingusta si decat a fost Romania lui Ceausescu in perioada cea mai intunecata. Imaginea lugubra a cimitirului de furcule din pestera lui Foxy vine in minte ca deznodamant al acestui exod intr-o gaura neagra. Spun asta pentru ca iubesc multe din fetele tot mai imbatranite si mai amortite pe care le vad in sala si asi vrea sa regasesc in ochii lor sclipirea de odinioara.  

 

Paradoxul fake-news: sfarsitul Minciunii Mari si o sansa unica pentru Adevar

Nu am intrat in era post-adevar. Ne aflam in era post-Minciuna Mare.

Notiunea de era post-adevar implica existenta erei adevarului. E vorba de timpurile bune in care publicul primea adevarul de pe buzele politicienilor, de la posturile TV, si de la amvoane, in loc sa cumpere teorii conspirative si realitati alternative din zona umbrita a Internetului.

Asa zisa era pre-post-adevar era caracterizata prin existenta unei harti cognitive pe baza careia politicienii, presa, si publicul larg, navigau realitatea impreuna. Naratiunea oficiala facea posibil consensul democratic. Aceasta naratiune oficiala nu avea insa nimic in comun cu adevarul ci cu interesul.

Strategia Minciunii Mari, in ultimele trei decenii, a fost aceea de a vinde publicului o singura naratiune “post-ideologica” pe fondul careia au lasat loc pentru conflicte ideologice controlate. Oamenilor li s-a lasat astfel iluzia alegerii libere. Orice ar alege, naratiunea oficiala nu se schimba. Democratia de spectacol este un match intre partide politice in care suporterii isi dezlantuiesc instinctele tribale in tribuna. Scopul matchului este sa aduca profit celor care il organizeaza.

Conflictele intre stanga si dreapta, pro-life si pro-choice, pro LGBT si anti LGBT, etc., au avut loc in contextul unei naratiuni unice. Adevaratul conflict, acela intre naratiunea oficiala si realitatea obiectiva, intre interesele catorva si interesul public, a fost ascuns.

O alta strategie este aceea de a substituii analiza obiectiva cu naratiuni sentimentale. Publicul este miscat de apelul la emotii primare dar este indiferent la ratiune.

Incepand din anii ‘80 si, mai ales, dupa demisia comunismului, naratiunea oficiala a fost subordonata tot mai mult catorva interese private. Este fapt atat in politica cat si in biserica. Cei mai multi oameni sunt indiferenti fata de adevar insa au un instinct puternic sa dedecteze minciuna, atunci cand serveste interese straine. Publicul si-a dat seama ca este mintit si a inceput sa adere la naratiuni tribale care serversc interese mai inguste. Minciuna Mare a fost inlocuita cu minciunile mici.

Fake-News a fost inlocuit cu fake-news. Vechile argumente au fost inlocuite cu acuzatii reciproce de fake-news. De unde grija Puterii sa ne protejeze de fake news. Exista un graunte de legitimitate in aceasta ingrijorare. Minciuna Mare are avantajul ca zideste consens. Minciunile mici ne impart in triburi digitale si politice. Insa teama de fapte este mai mare decat teama de fake news. Dimpotriva, fake-news joaca un rol de protectie fata de Fake-News, pentru ca produce confuzie. Intre atatea teorii conspirative, este usor sa denunti o investigatie jurnalistica reala ca pe o alta teorie conspirativa.

Aspectul cel mai ridiol are loc atunci cand conducatorii religiosi ne avertizeaz cu privire la fake-news din jurnale stiintifice, in aceleasi reviste sau la aceleasi posturi TV unde sunt raportate exorcisme si invieri facute de misionari in zone primitive.

Criza prezenta consta in faptul ca inca nu a fost gasita o noua Minciuna Mare care sa o inlocuiasca pe cea veche. Este o sansa unica pentru Adevar, pana va fi inventata noua Minciuna Mare. Nu avem timp de pierdut.

Ușurința de a fi mințit