„Manquer” nu inseamna „a manca” stimabililor

In comedia clasica O Noapte Furtunoasa, Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea si Nae Ipingescu citesc impreuna in articolul lui Rica Venturiano ca “nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune…”. Rica foloseste frantzuzismul a manca de la manquer – a se lipsi. Jupan Dumitrache si Nae Ipingescu inteleg ca nimeni nu trebuie sa manance Constitutia.

„Sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului…” citeste mai departe Ipingescu. Substantivul “masa” ii ajuta pe cei doi sa inteleaga sensul filozofic al verbului “a manca”. “E scris adânc” conclude Jupan Dumitrache.

„… A manca poporul mai ales, este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă…”, continua lectura Ipingescu. Jupan Dumitrache este de acord ca “cine mănâncă poporul să meargă la cremenal”. Exegeza articolului este deplina atunci cand cei doi intalnesc termenul “sufragiu universale”. Adica “știi: masă… sufragiu”-sufragerie – explica Nae.

I-am recunoscut pe Titirca Inima-Rea si Nae urmarindu-i pe Valentin Danaiata si Daniel Burtescu discutand Constitutia Statelor Unite la emisiunea Intreaba Cuvantul. Trec peste exegeza Apocalipsei, facuta dupa aceleasi criterii ca si exegeza articolului lui Rica Venturiano in piesa. Chiar si limbajul este caragialenesc: “Babilonul sunt acele biserici care nu iubesc dragostea de Dumnezeu”. Ma voi oprii doar asupra lectiei de drept constitutional de la Loma Linda.

La fel ca Titirca si Nae, cei doi par sa confunde  manquer cu a manca. Ei cred ca a nu frustra pe cineva de drepturile lui constitutionale inseamna a-i da voie sa manance Constitutia intr-o sufragerie rezervata doar tie.

Constitutia Americana, sustin cei doi, este bazata, “desi nu explicit”, pe texte biblice. Cum ar spune Jupan Dumitrache: “e scris adanc”. Asta, ni se spune mai departe,  “se poate vedea din documente istorice”.

Danaiata si Burtescu par sa ignore faptul ca orice constitutie se mananca doar cu texte explicite.  Daca Constitutia este bazata pe texte implicite, poti sa o sucesti cum vrei, pentru ca fiecare implica ce vrea. Insa, din fericirei, Constitutia nu este Scoala de Sabat.

In ce priveste filozofia politca care sta explicit la baza Constituiei, aceasta este Declaratia de Independenta.  Orice om are dreptul inalienabil la viata, libertate, si cautarea fericirii. Inclusiv satanistul si homosexualul. Asa cum vor ei sa o caute.

Deasemenea, Constitutia stabileste clar  des-institutionalizarea politica a religiei. De aceea, nu poti acuza Curtea Suprema ca ignora religia si traditia in aplicarea ei. Aceiasi Constitutie apara dreptul celor care aleg sa urmeze relgia si traditia in viata personala.  Sunt doua fete ale aceleiasi monezi. 

In sfarsit, aceste drepturi sunt intemeiate pe Iluminism, nu pe Biblie, care nu stie nimic de separarea puterilor in stat, secularism, si drepturile omului. De fapt, drepturile omului sunt, in ultima instanta, dreptul de a calca opt din zece porunci. 

In ce priveste documentele fondatoare, pentru ca nu ni se ofera nici unul, oferim noi doua:

The government of the United States is not, in any sense, founded on the Christian religion. John Adams

Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances. First Amendment.

Curtea Suprema nu a redefinit institutia familiei, cum sustine Daniel Burtescu. A aplicat  Primul Amendament, in egala masura, atat la cuplurile homosexuale, cat si la dreptul patisierului de a refuza  sa faca un tort pentru unul din ele. Ambele decizii au starnit pasiuni politice, insa juristii au aplicat Constitutia independent de emotii. Nu este treaba judecatorului, sau a Statului prin oricare din ramurile lui, sa defineasca sau sa re-defineasca  institutiile civile dupa criterii ideologice sau teologice. Acestea exista ca urmare a evolutiei societatii civile, si justitia apara doar accesul egal la fiecare din ele.

Se pare ca cei doi romani prefera o societate condusa de emotii politice si prejudecati religioase uneia condusa de Lege. Nu ca ne-ar surprinde. In cele din urma, acesta este normalul pe care il cunosc.

Ironia este ca Titirca si Nae de la Loma-Linda cred ca drepturile lor constitutionale vor fi mancate  de fiarele din Apocalipsa,  si gasesc un argument in faptul ca aceleasi drepturi nu manquer in fata unor presiuni politice mult mai puternice decat defunctele legi albastre sau lobby-ul anemic pentru protectia Duminicii. Ei se tem ca religia va fi re-institutionalizata politic si se plang ca nu este institutionalizata politic. Cum bine zice tot nenea Iancu, curat murdar

Papa vrea sa ne rugam corect politic


Intr-un interviu acordat radio-jurnalistului NPR Robert Siegel la All Things Considered, preotul iezuit James Martin justifica decizia papei Francis I de a corecta propozitia si nu ne duce in ispita in rugaciunea Tatal Nostru. Rugaciunea, ne aminteste popa iezuit, a fost tradusa din aramaica in greaca. Papa considera ca traducerea este incorecta. “Traducerea corecta” ar fi “protejeaza-ne de ispita”.

Uite popa, nu e popa, popo. Cum poti corecta traducerea cand nu cunoasti originalul?

Martin: (Razand) Idea ca Dumnezeu ne-ar duce in ispita nu face sens. Am oferit un exemplu usor de inteles (homey) acum cateva zile, daca treci strada – esti un copil care trece strada cu parintele lui… stiti, trebuie sa spui parintelui, stiti, protejeaza-ma de masini – stiti, masinile care vin. Nu vei spune, nu ma baga in fata masinii.

[Noi preferam un exemplu la fel de homey cu un parinte care isi duce copilul la preot, stiti, si copilul se roaga cu lacrimi, stiti “ tata/mama nu ma duce la Padre”, pentru ca, stiti…]

Argumentul ignora aspectul subversiv al rugaciunii Tatal Nostru. Ucenicii i-au cerut lui Isus un text liturgic care sa formalizeze inchinarea. Textul oferit de Isus este destul de “cuminte” pentru orice sinagoga pana ajunge la problema ispitei. In mijlocul petitiilor si flatarilor traditionale la adresa Divinitatii, acel „nu ne duce in ispita” ne trezeste la realitatea ca cel caruia ne rugam este un parinte care isi traverseaza copilul prin spatele autobuzului.

Soren Kierkegaard in Frica si Cutremur remarca in mod corect ca ispita lui Avraam, atunci cand i s-a cerut sa-l aduca jertfa pe Issac, a fost etica. Diferenta intre jertfirea lui Isaac si jertfirea Ifigienei de catre Agamemnon si a ficei lui Iefta, sau executia fiilor lui Brutus sub supravegherea tatalui lor, este ca Iefta, Agamemnon si Brutus actioneaza etic atunci cand isi sacrifica familia pentru binele cetatii. In cazul lor, ispita este sa acorde prioritate relatiei personale asupra eticii. Avraam, dimpotriva, sacrifica etica universala pentru relatia personala cu Dumnezeu. Ispita lui este imperativul categoric.

Kierkegaard crede ca religia il ridica pe Avraam deasupra eticii rationale. Sunt curios ce ar fi spus teologul danez daca ar fi apucat vremuruile lui ISIS. Noi le-am apucat si avem ceva de obiectat.

Intr-un context mai putin dramatic, cunoastem exemplul idiot cu evreul din debara si rezolutia eroica a credinciosului sa nu minta agentii Gestapo pentru ca Dumnezeu este atotputernic si poate sa il salveze daca vrea sa traiasca. Diferenta este aici ca frica si cutremurul nu este de partea credinciosului ispitit de etica ci a vecinului Shlomo. “Unde erai tu cand am creat Universul?” – raspunde Dumezeu ca in cartea lui Iov celor care intreaba de soarta lui Shlomo. Mai putin credincios decat Iov, Shlomo intreaba: “ Daca esti asa puternic, unde erai cand eu inspiram Zyclon B pentru ca vecinul meu ti-a onorat porunca?”

Un bun exemplu de cadere in ispita eticii este Saul. Porunca de a extermina pe toti urmasii lui Amalek pentru un razboi de aparare purtat in urma cu patru secole apare monstruoasa chiar si in contextul sangeros al epocii fierului. Saul este lepadat pentru ca, la fel ca Francis I, interpreteaza porunca divina sa “faca sens”.

„Nu face sens” a fost si motivul bisericii medievale atunci cand a unit primele doua porunci ale Decalogului intr-una singura si a impartit porunca a zecea in doua. „Dumnezeu nu a intentionat sa aseze sotia alaturi de bou si magar in lista inventarului gospodaresc”, au gandit papistasii. Ba exact asta a intentionat. Locul femeii este alaturi de robi si animalele de curte. Tot ce trece peste aceasta se numeste umanism. Vine de la cel rau.

Dupa criteriul aceleiasi hermeneutici uite popa nu e popa, saptamana trecuta, pastorul Valentin Danaiata incerca sa ne convinga ca “pomul din mijlocul gradinii… bun de mâncat şi plăcut de privit şi …de dorit ca să deschidă cuiva mintea” se afla doar in mintea femeii, pentru ca Dumnezeu nu ispiteste. Sunt de acord cu el ca pomul din mijlocul gradinii este doar un produs al mintii, desi nu al mintii femeii. Insa mesajul este clar: Dumnezeu a asezat ispita si agentul ei in locul cel mai vizibil. Cine cumpara spatiu de reclama in centrul orasului si prezinta produsul in imagini care aprind beculetul lui Pavlov, o face pentru ca vrea sa isi vanda marfa.

La fel ca parintele lor, Papa Francis I, James Martin si Valentin Danaiata incearca sa faca Bibila corecta politic. Macane.

Cererea ucenicilor pentru o rugaciune liturgica a fost prima incercare de canonizare a invataturii lui Isus. Propozitia si nu ne (mai) duce in ispita” aseaza o bomba cu explozie intarziata chiar la temelia structurii. In mod similar, povestea caderii aseaza sub semnul intrebarii doctrina pacatului originar. Biblia se auto-subversioneaza facand sa cada orice structura teologica construita pe temelia ei. Este de fapt singurul argument in favoarea relevantei ei permanente. Nu incercati sa o corectati.

Un pupat romanesc pe papucul Sultanului

Intr-o prezentare recenta la Biserica Romana din Loma Linda, pastorul Valentin Danaiata ne ofera cliseul redundant al dictatorului neinteles. Stiti la ce ma refer. Hitler a fost un strateg genial dar nu a fost inteles de generalii sai. Ceausescu ar fi adus Romania in randul tarilor dezvoltate dar romanii au fost prea lenesi. Iliescu voia binele tarii dar opozitia nu a vrut sa-l asculte.

De ce, se intreaba indurerat pastorul Danaiata, nu au incercat delegatiile apusene sa faca efortul minim de a intelege bunele intentii ale Presedintelui? De ce a fost ignorat votul majoritatii la San Antonio? De ce au fost “leaked” aspectele indoielnice si masinatiile politice din spatele documentului pentru “refacerea unitatii”. De ce s-au cramponat reprezentantii celor 3-5 %  de viciile de forma ale procedurii pentru a bloca vointa majoritatii?

Intrebarea este, spune pastorul Danaiata, ce fel de biserica suntem? Suntem o bisericia care se lasa “condusa” sau, doamne fereste, vrea sa se auto-conduca? La Loma Linda problema nu a fost hirotonirea femeii ci supunerea fata de autoritate. “Autoritatea lui Hristos” completeaza Dorin Lataianu, mai putin versat in politica bisericeasca. Danaiata il corecteaza: pe Hristos nu l-a vazut nimeni, dar Presedintele este aici, langa noi.

Membrii bisericii, hraniti cu teorii conspirative despre teoria Big-Bang revelata iezuitilor via Fecioara din Fatima si cum vor homosexualii sa aseze steagul in curcubeu deasupra amvonului lor, nu realizeaza ca nu mai au nevoie de Francisc I pentru implinirea Apocalipsei. TW = Vicarius Filii Dei = 666.

Va propun sa facem un scurt experiment de gandire si sa ne imaginam ca toti membrii comunitatii romane din Loma Linda ar fi facut parte din delegatia GC. Cum ar fi votat? In mod sigur, asa cum le-ar fi spus pastorul, pentru ca el cunoaste voia Domnului. Nu mai amintesc faptul ca cei mai multi ar fi considerat ca isi dau votul impotriva infiltrarii catolice in biserica.

Un amestec de gene, istorie, si religie face ca lumea sa fie impartita intre tarile pe care le numim generic “Apusul”, in care individul este asezat deasupra colectivitatii, si “Rasaritul”, unde individul este vazut ca functie a tribului. Tensiunea se ramifica in atitudini opuse cu privire la relatia intre ratiune si traditie, stiinta si mistica, locul femeii in societate, si relatia fata de autoritate.

Romanii sunt rasariteni chiar si atunci cand sunt protestanti. Interpreteaza lumea in termeni mistici si gandesc cu turma care urmeaza pastorul. Nu-i vorba ca si Biblia, saturata de cultura tribala/despotica a Orientului, ofera destule argumente impotriva autonomiei individuale pentru cel care nu crede oricum in primatul ratiunii atunci cand o consulta. De aceea bisericile romane sunt gazdele favorite ale predicatorilor reactionari, si Loma Linda nu face exceptie asa cum se poate vedea pe saitul lor.

Aici este problema. Ted Wilson nu este conservator ci reactionar. Oponentii lui nu sunt liberali ci conservatori. Uniunile si conferintele care resping erdoganizarea bisericii si refuza sa devina raiale si pasalacuri ale CG, lupta disciplinat dupa traditiile parlamentare Anglo-Saxone. Dizidenta si disobedienta civica nu sunt acte de anarhie ci instrumente legitime ale democratiilor apusene, la fel ca dreptul la transparenta politica aparat in situatii extreme prin “leaks” si “whistleblowing”. Democratiile apusene nu sunt democratii de CAP sau Kolkhoz, cum ar vrea batranii de la Loma Linda, scoliti in cultura Adventismului rosu. Valentin Danaiata ar face mai bine sa isi educe membrii (dupa ce s-a educat pe sine) cu privire la natura societatii in care au imigrat.

Geniul politic al lui Ted Wilson consta faptul ca a reusit sa uneasca cele doua aripi ale extremismului reactionar, fundamentalismul ierarhic de extrema dreapta si egalitarianismul multicultural de extrema stanga. La dreapta se afla lobbisti ASI care nu au tinut vreodata in mana alte carti decat Biblia si cartea de cecuri. La stanga se afla hoarda africana care l-a huiduit pe ex-presedintele Paulson la San Antonio. La dreapta se afla legalismul rigid de Amazing Facts si WYC. La stanga sunt pastori exorcisti care tolereaza poligamia si sunt tolerati la randul lor in exploatarea sexuala a femeilor vulnerabile. La dreapta sunt credinciosii naivi care cred ca Ted Wilson este pe lista neagra de asasinate a Vaticanului. La stanga sunt pastori si presedinti complici la genocid tribal. Alianta este perfecta.

Dupa ce a sucit mainile opozitiei la San Antonio, Ted Wilson a avut surpriza extremistului care ajunge la putere in America. Este mai usor sa castigi voturile decat sa implementezi programul. In aceasta situatie, a apelat la retorica clasica a dictatorilor: refacerea unitatii. A se citi nopatea cutitelor lungi, stare de urgenta, procese staliniste, optiune nucleara, si alte expresii care au imbogatit vocabularul politic al secolului XX in numele “unitatii”.

In conditiile erdoganizarii si putinizarii bisericii, Danaiata apeleaza la instincte formate sub papucul fanariot si cizma muscala, si rafinate in perioada unitatii de nezdruncinat in jurul conducatorului iubit. Imi aminteste de Principele, romanul lui Eugen Barbu despre Putere la romani. Principele este contemporan cu Iluminismul european si are cultura apuseana, insa isi tine tara in ignoranta si superstitie, nu construieste scoli si nu tipareste carti, dar face danii la biserici, unde isi afiseaza regulat fata lunga intru admiratia gloatei nestiutoare. Grecul din Fanar stie ca religia este opiumul romanului dar stiinta inseamna sfarsitul despotismului rasaritean. Devotiunea lui fata de religie este intrecuta doar de devotiunea fata de Sultan. Pentru ca Principele intelege ca puterea la romani depinde totdeauna de pupatul papucului, cismei, sau pantofului Gucci, oriunde s-ar afla Inalta Poarta, Istanbul, Moscova, sau Silver Spring.

Pastorul incheie cu o invitatie la supunere. Daca americanii, europenii, si australienii nu stiu sa saruta papuci, le putem da lectii. Noi am fost mai fost candva raia sub ocrotirea Marelui Calif si a robului sau Voda cand femeia isi cunoastea locul la bucatarie. Avem experienta.