Logos 18 – Lama lui Occam

Logos 17 – Scolasticismul

Balaur Bondoc, cu Iulian Alexandru

James Joyce și Duhul Sfînt

16 iunie 1904. Una dintre zilele celebre ale istoriei. Nu, nu pentru că pe 16 iunie 1904 James Joyce începea o lungă relație cu Nora Barnacle – deși acest lucru este un fapt istoric. Ci pentru că același James Joyce a ales să localizeze temporal acțiunea din Ulysses în ziua aceasta de semnificație personală. Așa se face că, an de an, în fiecare 16 iunie, se sărbătorește Bloomsday (dupa numele personajului central). Avem prin urmare – da, și la început de secol XXI – o celebrare cît se poate de reală a unei ficțiuni.

Apropo, daca nu ați citit Ulysses, e musai să o faceți (în originalul englezesc sau în monumentala traducere romănească a lui Mircea Ivănescu). Veți înțelege mai bine Biblia. De ce? Pentru că romanul lui Joyce este o crestomație stilistică. Deși acțiunea e foarte strîns localizată în timp și spațiu (Dublin-ul unei singure zile), scriitura reface (și face) istoria literaturii engleze. De la limbajul arhaic al cronicilor medievale la modernistul flux de conștiință, trecînd prin poezie și teatru, Joyce topește în romanul său o mulțime de genuri, o mulțime de epoci, o mulțime de coduri lingvistice (dacă, după ce ați citit cartea, vreți detalii hermeneutice, accesați de exemplu seria de podcast-uri Re:Joyce a unui alt romancier irlandez – titlu preluat de la editia americană a unei celebre cărți dedicate, acum 45 de ani, lui Joyce de către Anthony Burgess, care și ea merită citită).

Dacă intertextualitatea și unitatea tematică biblice nu sînt doar iluzii, dacă putem într-adevăr detecta o unică instanță auctorială în spatele antologiei pe care o numim Biblia, atunci avem multe de învățat de la James Joyce. Și ne putem obișnui cu gîndul că nu e nimic aberant în a-ți organiza viața, măcar în mică măsură, în jurul unei fascinante ficțiuni.

Geneza 09 – Geneza in Timp Abisal

Logos 16 – Profetul si Profetesa

Logos 15 – Argumentul lui Ansel

Logos 14 – John Scot

Und Leider auch Theologie

“Und Leider auch Theologie” -si din pacate (am studiat) si teologia – spune dezamacit Dr. Faustus in poemul lui Goethe. Oricine a studiat teologia intelege dezamagirea lui Faust. Teologia cere pasiune si disciplina academica, putere de analiza si sinteza, eruditie, dedicatie. La urma te intrebi daca nu cumva ti-ai irosit timpul.

Care este obiectul teologiei? Dumnezeu? Spuneti-o samariteanului milos. Biblia? Daca Filip era teolog, famenul etiopean primea o lectura despre diferenta dintre Isaia 53 in LXX si Biblia Hebraiaca si trecea pe langa apa cu capul plin de critica textuala.

Cine are nevoie de teologie? Biserica este suspicioasa fata de teolog. Lumea nu este interesata.

Am ajuns la concluzia ca nu biserica ci lumea are nevoie de teologie. Nu ma intelegeti gresit. Nu sustin ca lumea are nevoie de teolgie pentru ca nu cunoaste evanghelia. Evanghelistii si predicatorii cei mai cu succes sunt semidocti in teologie (stiu ce spun). Lumea are nevoie de teologie pentru ca nu se cunoaste pe sine.

Avem nevoie de teologie pentru ca evul mediu nu a murit si evul mediu poate fi vazut doar prin ochelari teologici. Nu este nevoie sa adaug ca evul mediu poate fi periculos.

Toate institutiile si ideile moderne au radacini in teologia apuseana. Acesta este un fapt. Ideile si instituiile moderne sunt bolnave. Acesta este alt fapt. Viermele se afla la radacina.

Aceasta este o ipoteza.

Logos 13 – Marea Prabusire