Impotriva Canonului

66 Responses to Impotriva Canonului

1. polihronu says:

   24 octombrie 2014 la 14:23

   Mai Edi, sa inteleg ca nu mai esti modernist? Nu mai e „veritas vos liberabit” motto-ul oxigenului? Distinctia decisiva dintre un modernist si un postmodern e tocmai incapatinarea primului de a tinde catre iesirea – oricit de morganatica – din iluzie. Sint eu, postmodernistul, mai modern decit tine?
2. Aurel Ionica says:

   24 octombrie 2014 la 18:56

   polihronu spune:
   Distinctia decisiva dintre un modernist si un postmodern …

   Si disctinctia decisiva intre un postmodern si un postmodernist care este? Aha, terminatia cuvintelor! Saracii de voi, nu mai credeti in „adevaruri,” dar credeti in jonglerii de cuvinte si terminatii! Una este sa fii ateu, si cu totul alta este sa fii ateist. Pai daca biserica asta adventista nu este asa de desteapta sa se numeasca Biserica Adventa si nu Biserica Adventista! Daca Edi ar fi asa de destept ca din modernist sa devina modern, atunci ar fi alta mincare de peste! Hai, marsh! ca ma faci sa vomit!
3. polihronu says:

   24 octombrie 2014 la 20:15

   Bai jula,

   Edi (sau oricare alt cetatean al secolului xxi) nu are cum sa fie sau sa devina modern, ca a consumat vrind-nevrind postmodernismul. Cu alte cuvinte, post-moderni sintem toti, da’ numa’ unii sintem postmodernisti. Da, si intre ateu si ateist ar putea exista, la rigoare, o diferenta: ateul poate fi total indiferent fata de ateism, ca ideologie. Pe de alta parte, „advent” nu e adjectiv. So, ia-ti prostia (si voma, nu ne suparam) si defileaza. Mars!
4. polihronu says:

   24 octombrie 2014 la 20:27

   Si-ntre bou si bouar tot o diferenta de terminatii e. Da’ e-al naibii de greu sa devii din bou bouar, cum e-al naibii de usor sa te crezi bouar cind esti doar bou.
5. emiidraulico says:

   24 octombrie 2014 la 20:55

   Dialogurile dintre polihronul si Aurel ionica ” e culte domne” e deștepți , bă ce atâta mangleală de periferie țărănească hai sa organizam o bătaie pe șleau , cum zic broscarii , de-i coglionii , mah ……..👎😂
6. polihronu says:

   24 octombrie 2014 la 21:02

   Ah, the resplendent beauty of stating the obvious while missing the point!
7. Edmond Constantinescu says:

   25 octombrie 2014 la 03:36

   Poli,

   Este adevarul despre adevar si despre iluzia iesirii din iluzie…
8. Capu-Varzã says:

   25 octombrie 2014 la 06:45

   Si dusurile reci continua tocmai cand credeam ca nimic de pe O2 nu ma mai poate soca :P. Probabil asta este parte din procesul maturizarii.
9. polihronu says:

   25 octombrie 2014 la 09:51

   Edi,

   pai fix adevarul despre adevar si despre iluzia iesirii din iluzie este cel care ma face, pe mine unul, sa tolerez mai greu comertul cu adevar si pledoariile pentru beneficiile iluziei. Samanul vindeca pe bune, cind ii iesea, cu fumigatii si dansuri. Preotul egiptean vindeca pe bune cu picior de broasca si ochi de porc. Si astazi adventistii trateaza cancere terminale cu sucuri si rugaciuni. Si, desi se moare in toate spitalele din lume, eu tot la spital ma duc cind sint bolnav. Tu, in modernismul tau paradoxal, recomanzi inca leacuri babesti.
10. beniamin51 says:

    25 octombrie 2014 la 11:05

    Poli

    Da, sint de acord ca tu nu nu pierzi esenta ideilor sau punctul asa cum afirmi..Insa nu crezi ca ar fi mult mai profitabil pentru multi si pentru tine sa stai in zona de abvios cu riscul de a pierde „punctul” , cand prinderea „punctului” ,te face sa scoti la iveala atitudinile inca nesfintite de Duhul lui Dumnezeu ,atitudini ce inca iti clocotesc in inima ta de piatra.si nu ma refer la o piatra pretioasa.

    Edi incearca sa educe o anumita categorie de credinciosi , tu nu faci parte dintre acestia , asa ca ai face mult mai bine sa-l ajuti si nu sa te revolti impotriva lui.

    Cunostinta ai destula de poti umplea o caruta trasa de toti boii , asa ca pune si tu umarul sau cel putin o buturuga mica si sa rastori caruta asta plina de informatii , pentru beneficiul acelora care ca mine inca nu au ajuns la nivelul tau ..

    Edi vorbeste despre originea canonului biblic si modul in care a ajuns pana la noi.Multi inca din cei ce citesc aici , habar nu au ce este biblia si cum a ajuns in forma pe care ei o poseda ,

    Ajuta putin pe Edi si nu sta doar pe tusa ,in cazul de fata poti fi de mai mult folos decat sa arunci in Edi cu sageti pline de veninul sarcasmului..

    Vorba lui Pavel cand citeaza pe stoici ;–orece lucru bun.,,orce lucru inaltator si demn de primit , acela sa te insufleteasca..
11. beniamin51 says:

    25 octombrie 2014 la 11:24

    Edi

    Ce coincidenta !

    Saptamina trecuta am facut un studiu despre originea canonului biblic si modul in care a ajuns pana la noi.

    Informatiile prezentate de tine sint adevarate iar cine inca nu le crede poate sa se informeze citind artocolul de mai jos ,articol ce trece in revista foarte detaliat , pas cu pas aparitia canonului biblic . din promele secole pana astazi.

    Intre neo-protestanti exista multa dezinformare la acest subiect.

    E un articol lung ,insa cine are rabdare si nu este bigot are mult de castigat daca -l citeste pana la sfirsit.
    In articol este prezentata perspectiva romano-catolica , insa partea istorica nu este nici romano catolica nici adventista nici protestanta si cine nu este bigot are libertatea sa studieze si sa traga concluzii chiar daca nu este de acord cu concluzia catolica a autorului care a facut aceasta trecere in revista a istoriei bibliei .

    Aici este doar un segment mic insa foarte relevant ;

    „”(5) How long it will be before another Protestant version appears he would be a bold man who would venture to prophecy; but that others will spring up and add to the number of the wrecks that already strew the path we may confidently predict. I have given a goodly list of corrupt and erroneous versions; but please do not imagine for a moment that my catalogue is anything like complete. I have merely mentioned those that were more commonly used and secured a certain amount of popularity and authorisation from Protestant headquarters. But there are, I am safe in saying, hundreds of other editions that flooded this unhappy realm from the time of Tyndale, some from foreign countries, like Holland, and Germany, and Switzerland, and some produced at home, but all of them swarming with blunders and perversions. On glancing over a bookseller’s catalogue the other day my eye happened to light on some of those that have attained notoriety for their absurd mistakes. There is, for example, the ‘He’ Bible and the ‘She’ Bible, so called from the hopeless mixing up of these pronouns in the Book of Ruth; the ‘He’ Bible has one set of errors and the ‘She’ Bible another. There is the ‘Wicked’ Bible from the word ‘not’ being omitted from the 7th Commandment. There is the ‘Vinegar’ Bible, from printing ‘vinegar’ instead of ‘vineyard’, and so producing ‘The Parable of the Vinegar’. This Bible was printed by a man called Baskett, and is now vainly sought for by collectors on account of its numberless errors; indeed, it was wittily called the ‘Basket-ful of Errors’. There is the ‘Murderer’s Bible’, from the words of Our Lord being thus printed: ‘But Jesus said unto her, let the children first be killed’ (instead of ‘fed’). Then we have the ‘Whig’ Bible and the ‘Unrighteous’ Bible and the ‘Bug’ Bible, and the ‘Treacle’ Bible, and no end of other kinds of Bibles, all crammed full of mistakes and corruptions. The Pearl Bible, for instance, published by Field, the Parliamentary printer, has 6,000 errors in it. A famous book was written by a man named Ward in the seventeenth century, entitled Errata of the Protestant Bible, containing a formidable list of, I should not like to say how many thousand errors in the various versions. No one has yet succeeded in refuting Ward’s Errata. It stands as a gruesome commentary on the history of heretical treatment of the inspired text. I came across a curious and rare book one day in Glasgow University Library, written in 1659, by a Protestant, one William Kilburn, entitled Dangerous Errors in Several Late Printed Bibles to the Great Scandal and Corruption of Sound and True Religion. He enumerates the errors, omissions, and specimens of nonsense that he discovered in these editions, many of them imported from Holland, and mentions that a gentleman had unearthed 6,000 mistakes in one copy alone.””

    http://www.catholicapologetics.info/apologetics/protestantism/wbible.htm#CHAPTER IV

    Din categoria bibliilor de mai sus face parte si noua biblie facuta de adventisti , biblie in care s-a introdus o sumedenie de idei din visele Elenei white..
    Cineva care nu a citit o biblie crestina in viata lui si ai cade in mana biblia adventista ,va fi un om complet dezinformat despre mesajul bibliei.
12. Ianis says:

    25 octombrie 2014 la 12:40

    Beni
    Ce coincidenta! Edi tocmai a demolat idea traditionala de canon dar tot ce ai inteles tu din prezentarea lui este ca adventistii, ca de obicei, n-au dreptate, in timp ce penticostalii tai raman pe mai departe pastratorii adevaratului canon, ai adevaratei biblii crestine.

    In concluzie: ai dreptate ca Edi are dreptate cand sustine ce sustine pentru ca are dreptate in ceea ce n-ai dreptate.
13. polihronu says:

    25 octombrie 2014 la 12:51

    Beni,

    am pus umarul trei ani si jumatate. Daca mai intru pe aici, e doar pentru ca ma intereseaza itinerariul intelectual al lui Edi. Cit despre Aurica, i s-a inchis haru’.
14. Ianis says:

    25 octombrie 2014 la 12:54

    Poli
    Trei ani si jumatate inseamna ca ai calcat pe urmele lui Isus? Sa asteptam crucificarea, invierea si inaltarea? (nu neaparat in ordinea asta 😀 )
15. polihronu says:

    25 octombrie 2014 la 12:56

    Tragicomedia veacurilor

    Via crucis
16. beniamin51 says:

    25 octombrie 2014 la 13:45

    IanisIanis

    Mai Ianis , scumpul meu prieten ,ai grija ca ai citit printre randuri concluzia ta.
    Am inteles exact ce zice Edi si Luther si sint de acord cu concluzia lor.
    Faptul ca am postat articolul respectiv nu inseamna ca sint de acord cu concluzia autorului .

    Ps –te-ai cam grabit cu sinteza facuta de tine.
17. EvolutiaRatiunii says:

    25 octombrie 2014 la 13:58

    Cum poate fi salvat creștinismul pe baza teoriei evoluției(min. 11)?
18. EvolutiaRatiunii says:

    25 octombrie 2014 la 14:00

    De ce ar trebui salvat creștinismul?
19. beniamin51 says:

    25 octombrie 2014 la 14:42

    Poli

    Iarta-l pe Ianis , se pare ca a intrat din nou sub influenta „duhului”.

    Are el o minte iscoditoare si avida dupa presupuneri , dar in general este baiat bun.

    In ce priveste harul mantuitor , so fi aratat el la toti oamenii ,insa nu ai mantuieste pe toti.
    Mantuirea sau „viata vesnica” nu are nimic de a face cu corectitudinea doctrinelor bisericesti , fie chiar si doctrine declarate inspirate de consilii ecumenice catolice ,protestante sau chiar adventiste..

    Da si eu sint interesat de evolutia filozofica religioasa a lui Edi ..
    Amindoi ati putea face o echipa foarte buna.
20. beniamin51 says:

    25 octombrie 2014 la 14:53

    Evolutia ratiunii

    Esti baiat destept si cu ratiune evoluata si inca nu ti-ai dat seama ca religia crestina are un raspuns la adecvat pentru problemele cu care se confrunta rasa umana.

    Lui Edi ca si lui Pavel nu-i este rusine sa iasa pe piata cu IMPULSUL DE LA ISUS , plus comentariile lui Erasmus si crestinismul lui umanist..

    Bucura-te ca nu mai citeaza frecvent ca pe vremuri din „spiritul profetic” !

    Poli ca un inainte mergator pe un drum paralel cu al lui Edi ,ai tot trimite ocheade si-l ademeneste sa sara de pe linia lui ,sau ca poate undeva paralela lor se va intersecta .

    Daca Edi este un crestin autentic , el niciodata nu-l va crucifica pe Isus din nou si aceasta nu pentru ca nu ar fi temtat de factori atragatori ,ci pentru faptul ca el Edi este tzinut in mana lui Isus si duhul lui Dumnezeu il face sa persevereze pana la sfirsitul vietii lui.

    Ps–intrebarea ta este foarte intrebatoare ! am inpresia sau este chiar adevarat ca incepi sa-ti reanalizezi unele idei pe care le-ai lepadat cam pripit.?

    sa ai o zi buna.
21. beniamin51 says:

    25 octombrie 2014 la 15:03

    pentru cine este inca interesat de o lista a istoriei canonului biblic poate citi pe site-ul de mai jos
    http://www.bible-researcher.com/canon8.html

    Mai jos este un site , un baptist ce se poate lua de mana cu un adventist reformist in evaluarea documentelor pe care le citeste.

    Comentariile lui sint un exemplu clasic de denatuarae si citate in afara contextului pentru al calomnia pe Luter .

    Cine nu cunoaste teologia si gandirea lui Luter , citind „dovezile” de mai jos ar putea sa creada ca acest baptist are dreptate.

    http://www.jesus-is-savior.com/False%20Religions/Lutherans/truth_about_martin_luther.htm
22. Ianis says:

    25 octombrie 2014 la 16:44

    Beni
    Mai vinzi mult lapte praf? Tu nu vezi ca noi consumam alimente solide?
23. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 01:34

    Identificati autorul.

    Die Zukunft der Religion, so viel steht fest, gehört nicht länger den Verwaltungsbeamten eines müde gewordenen, schläfrigen Gottes; sie gehört allein den sich Wagenden: den Propheten, den Therapeuten, den Dichtern, und sie wird wahr in dem Augenblick, wo diese drei Seiten der menschlichen Wirklichkeit sich in ein und derselben Person zusammenfinden: der Prophet, indem er den Menschen verbindet mit der Macht, die es erlaubt, inmitten einer unmenschlichen Welt die Menschlichkeit zu finden und nie mehr aus den Augen zu verlieren, der Therapeut, indem der den Menschen mit der inneren Natur verbindet, und der Dichter, indem der den Menschen zu der Schönheit und Größe der äußeren Natur hin öffnet. Setzen wir, daß der Prophet der Wahrheit, der Therapeut dem Erkennen und der Dichter dem Glück des Lebens Ausdruck gibt, so stehen wir derselben „Dreifaltigkeit“ des Göttlichen gegenüber; so verstehen wir, auf welche Weise Gottes „Wort“ in unsere Herzen Eingang finden kann.
24. beniamin51 says:

    26 octombrie 2014 la 02:47

    ianis

    Oare chiar asa sa fie ?

    „”alimente solide –lapte praf „” ce facem acum , ne intoarcem din nou la limbaj de lemn ?

    Ai grija ca nu tot ce se vinde ca „hrana tare ” este si comestibila” , uneori poate sa-ti stea in gat si sa-ti produca stricaciuni colaterale pe linga faptul ca poti sa-ti dai si duhul..ca efect secundar..

    Ianis , fa mai bine niste comentarii la subiectul prezentat de Edi.
25. Ianis says:

    26 octombrie 2014 la 06:55

    Poli
    ein deutscher katholischer Theologe, suspendierter Priester, Psychoanalytiker und Schriftsteller Eugen Drewermann
26. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 08:55

    Ala.
27. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 10:47

    Despre gindirea lui Drewermann, sintetic, din Encyclopedia of Psychology and Religion (pe care v-o recomand).

    Four basic interrelated ideas of Drewermann’s work will be highlighted in this entry: first, that the purpose of religion is to calm uniquely human forms of anxiety and that the measure of healthy religion depends on whether it increases or calms human anxiety; second, that a hermeneutics of religious texts and experiences is needed which pays equal attention to the evolutionary roots of religious symbols and to the vicissitudes of the subjective, historical human experience of self-reflection; third, that healthy religion is essential to a resolution of the human propensity to inflict psychological and physical violence; and, fourth, an exploration of the emergence of the notion of God as a person and its relation to the emergence of the human experience of personhood.

    The second aspect of Drewermann’s work addresses the nature of religious symbolism and its relation to historical reality and truth claims. Historical criticism, comparative religious studies, psychoanalytic theory, and recent brain research provide insurmountable evidence that stories collected in sacred texts, for the most part, do not report objective “external” historical facts but rather poetic and narrative retellings of significant “internal” subjective experiences which, Drewermann, attempting to address the imageless Protestant vacuum created by the demythologization of the Bultmann school and dialectical theology, argues, are by no means less historical than physical events but rather more so because they transmit what a powerful experience meant to the people who experienced it or who were touched by it. The story of the virgin birth of Jesus, for instance, aims not to declare Jesus’ mother Mary to be biologically a virgin but rather uses a motif resembling Egyptian mythology, where Pharaoh is declared as eternally being born of a virgin and son of God only from the day of his enthronement, to convey that the people who encountered Jesus experienced him as someone whose authority as a person was not born from humans but from God. As such, the symbol of the virgin birth became a democratic symbol expressing the belief that every person receives a place and right to exist in the world directly from God, thus relativizing all oppressive human authority, both internally and socioculturally. In the course of Christian history, however, this mythic symbol turned into the exact opposite when historicized and metaphysicized by Christian institutions as a “belief” to be accepted about the external historical state of Mary’s sexuality and thus used to control the private lives of people.

    While Drewermann’s analysis focuses primarily on Christian symbols and dogmas, it always takes place within the comparative study of religions. Such study shows that the content of key symbols of Christianity, such as virgin birth, cross, resurrection, ascension into heaven, walking on water, or transfiguration is not unique to Christianity but is shared among the world’s religions. The uniqueness of Christianity must be sought not in the content of its symbols but in the way those symbols function(ed) to express the process of calming unique human anxiety through an encounter with the person of Jesus who, as evidenced by the signature phrase “Do not be afraid,” portrayed God ultimately as the one who can be absolutely trusted and need not be feared. The Christian use of what Freud, Jung, and their varied followers recognized as universal images or archetypes of the psyche and what ethology terms “innate release mechanisms” is decisively therapeutic. The universality of psychic imagery, albeit in sociocultural variations, allows stories from the past to be read as personal stories in the present. Central to Drewermann’s thought is that the message of Jesus aimed to heal religion itself from the ambivalent projections into the God image and from the violence so often done in the name of God intrapsychically, interpersonally, and between groups.
28. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 10:58

    Si:

    In a postmodern world leaving behind the early Christian councils’ Greco-Roman speculations about the divine cast within a type of thinking in terms of metaphysical being or substance as well as the Thomistic theological pseudo-rationalism, Drewermann argues in light of neurological, biological, and cosmological research that popular conceptions of the soul or spirit as a kind of substance or energy and of Christ as a being or substance ruling from above are no longer tenable. Similarly, tempting as it may be, God can no longer be thought of in natural philosophical terms of a principle of explanation for first causes nor for why the world is as it is. Modern sciences, as atheists like Dawkins or Dennett have argued convincingly, do not need the God hypothesis in order to explain anything in the universe. Religion, and specifically belief in God, does not explain the world, but rather emerged anthropologically and is needed existential-philosophically to interpret the world so that humans do not go mad in the face of the cruelty, indifference, and senseless suffering in nature. Discussing the alternative approach of Buddhism on how to deal with suffering and nothingness, Drewermann argues based on neurological research on consciousness and self-awareness and on modern infant research conducted by Daniel Stern and others that the conception of the divine as a person is indispensable in a therapeutic form of religion. While Drewermann agrees with the analysis of existential philosophers and psychologists on the radical nature of anxiety, he argues that “ontological insecurity” requires a genuinely religious answer in which religious symbols become catalysts for a calming of existential anxiety in an unconditionally accepting encounter with an absolute person, called God in religions. This experience occurs through the interpersonal human experience of love and then extends to our encounter with the nonhuman world in the form of compassion. It need not necessarily involve God language to occur. Without an absolutely accepting person in the background of the world, all religious symbols remain open to ambivalent uses for purposes of oppression. The idea that God must be imagined as a person is not meant to make an objective statement that can be abstracted from personal, subjective experience. Applying the notion of therapeutic transference developed by Freud and his school (rather than Girard’s notion of mimesis), Drewermann holds that for humans any calming of personal anxiety at the deepest level inevitably occurs by means of the psychic language of the personal dimension. To humans, God becomes most personal in the form of a person. In this sense, the religious is always personal and the personal is always religious. It is religion’s function as a remedy for anxiety that requires humans to conceive of the absolute as an absolutely trustworthy person, God. Only in this context can the Cross, so often interpreted in sadomasochistic ways when conceived projectively as something God did to Jesus or as Jesus sacrificing himself to God for humans, become a symbol for working through human aggression by placing it where the cycle of violence can be broken: onto God who is conceived of as being able to suffer the aggression without feeding the cycle of retaliation and counterviolence. Though God, Drewermann argues with Kant, can never be proven to exist objectively as a person apart from subjective human experience of the divine but is in a way always bound to the projective mechanisms of the human mind and thus remains a postulate, the subjectivity of this experience does not exclude an objective reality corresponding to it, just as all of our experience is by definition subjective in the sense that we are the experiencing subject of it and yet can at the same time correspond to an objective reality beyond our senses. Religion only becomes mere projection in the sense of the Feuerbachian critique when it is used by external religious or quasi-religious secular institutions to alienate humans from themselves rather than enabling them to truly unfold freely as unique persons in relation to each other. Experience of God, for Drewermann, is by definition poetic, and the attempt to explain the existence of God by objective means would be equal to confusing explanations about hormones with the ecstatic experience of love or explanations about syntax with the rapture experienced at the reading of a poem.
29. beniamin51 says:

    26 octombrie 2014 la 15:04

    Poli

    Sint sigur ca absolut orce ideie pe care ti-as prezenta-o nu ar fi o noutate pentru tine , esti un om foarte erudit , placut in inter-relatiile cu semenii tai , sint sigur ca iti iubesti familia si tot asa de sigur sint ca vrei sa-ti faci viata cat se poate de frumoasa si plina de sens atit din punct de vedere material cat si spiritual.

    Dupa o definitie mai larga a cuvintului -spiritual- tu esti chiar foarte spiritual ,si asta apreciaz foarte mult la tine,Religiozitatea ta este aproape de zero ,insa aspectul spiritual este pe crestele cele mai inalte, .si in continua ascensiune.

    Te-ai intrebat vreodata , de ce desamagirile pe care le experimantam in viata , pe unii ai apropie mai mult de Dumnezeu iar pe altii ai departeaza tot mai mult de Dumnezeu ?

    Raspunsul poate sa fie foarte complex ,si esti intelept sa nu te multumesti cu un raspuns superficial.

    Repostez sfirsitul de la comentariul de mai sus:

    „”Experience of God, for Drewermann, is by definition poetic, and the attempt to explain the existence of God by objective means would be equal to confusing explanations about hormones with the ecstatic experience of love or explanations about syntax with the rapture experienced at the reading of a poem””

    In timp ce citeam comentariul , si inainte sa ajund la ultimele propozitii , ma gande-am exact la aceleasi idei expuse de cel ce concluziona ideile lui Drewermann.

    „”Experienta cu Dumnezeu pentru Drewermann este prin definitie o experienta cu caracter poetic si orce incercare de a explica existenta lui Dumnezeu prin mijloace obiective , ar fi la fel de nerationala si incurcata precum incercarea de a explica experienta dragostei doar prin reactii chimice la nivel hormonal , sau incercarea de a explica extazul experimentat la citirea unui poem doar prin o analiza gramaticala a poemului respectiv.””

    (Am tradus pentru prietenii nostri ce nu inteleg lb engleza.)

    Ideia centrala in crestinism este ca orce persoana care intra pe „terenul sfint” al existentei lui Dumnezeu ,trebuie sa creada ca EL EXISTA si ca El recompenseaza intr-un anumit fel pe cei ce se apropie de EL CU CREDINTA>.

    Atit in VT cat si in NT -ideia este ca cel neprihanit TRAIESTE PRIN CREDINTA .

    Nici un om nu poate EXPERIMENTA obiectiv sentimentul iubirii doar prin a analiza reactile chimice la nivel hormonal a persoanelor care se iubesc cu adevarat. si cu aceasta cred ca esti de acord cu mine.

    Un om care experimenteaza viata cu Dumnezeu , nu experiente cu „biserica” sau mai stiu eu ce doctrine , este un om pe care Dumnezeu nu-l va desamagii niciodata.

    Dumnezeu nu ne-a promis ca ne scuteste de incercarile vietii , ci ne incurajeaza sa fim tari in incercari ca EL este cu noi si ne ajuta sa iesim biruitori la celalat capat ..

    Dragostea si recunostinta fata de Creatorul nostru , dragoste ce ne-a fost daruita in ISUS este cel mai puternic factor ce poate motiva o statornicie in trairea vietii in mijlocul tuturor incercarilor frumoase sau neplacute prin care trebuie cu toti sa trecem pe acest pamint..
    Vorbesc din experienta nu doar din teorii predicate de la amvoane.
    Isus spunea:
    „” in viata veti avea necazuri ,indrazniti sa traiti , eu am biruit lumea si voi fi cu voi pentru totdeauna””

    Pavel calcind pe urmele lui Isus spunea:

    „pot totul in Isus care ma intareste si sint pe deplin incerdintat ca atunci cand Dumnezeu incepe o lucrare in mine EL ESTE CREDINCIOS si este capabil sa o duca la bun sfirsit””

    Daca Dumnezeu este pentru noi ,cine poate sa aduca vreo condamnare pentru cei ce sint IN ISUS ?

    Isus a sfirsit pe cruce , lui Pavel i s-a tait capul si totusi amindoi au trait o viata plina de sens si au revolutionat lumea.
    Daca ne punem increderea numai in viata aceasta si ne lepadam de ideia de Dumnezeu si viata dupa moarte sintem ca toti ceilalti oameni , oameni fara speranta si fara nici un dumnezeu in lume.
    Poli–sper ca intr-o zi Dumnezeu sa-ti deschida inima sa crezi si sa experimentezi aceasta iubire a lui Dumnezeu ,arata-ta in Isus si nu doar sa o analizezi filozofic , logic sau mai stiu eu cu ce fel de rationalitate RR sau OR ..

    Pana vei ajunge sa experimentezi harul mantuitor , imi pare bine ca beneficiezi de harul general pe care Dumnezeu il revarsa atit peste cei buni (datorita lui Isus ) cat si peste cei „rai” (care inca nu-l au pe Isus ca rascumparator)si inca traiesc dupa mersul lumii acesteia.si plutesc ca frunza pe apa ,manati de tot felul de invataturi si , filozofii ,folozofii care vorba lui Aurel Ionica, intotdeauna sint drumuri infundate sau drumuri care nu duc nicaierea..

    Pana si un ateu ,cand este in transee si bombele cad in jurul lui ,este capabil sa lase filozofia la o parte si sa zica DOAMNE ai mila de mine ;–salveaza-ma.
    Sa ai o zi buna !!
30. sonatalunii says:

    26 octombrie 2014 la 16:20

    Poli,

    De vreme ce prezinti pasaje lungi din comentariile la adresa abordarii lui Drewermann, sa inteleg ca esti de acord cu acele comentarii si cu viziunea lui Drewermann? Parca n-as crede! Cunoscand optiunile tale (din discutiile mai vechi), as vrea sa te intreb: tu ce rezolvare gasesti -sau ai gasit- la ceea ce este numit „the radical nature of anxiety”? Bach? 🙂
31. beniamin51 says:

    26 octombrie 2014 la 18:11

    sonata lunii
    http://www.bible-researcher.com/brenton1.html
    Ca emisiunea lui edi este –impotriva canonului– , si ca scumpul nostru Ianis este pe deplin incredintat ca Edi chiar este impotriva canonului , cand de fapt Edi este doar impotriva unei anumite perceptii ce este foarte populara printre neo-protestanti si adventisti.,citeste te rog informatia de mai sus despre cum crestinii si evreii au abordat chestiunea V.testament.

    Ideia ca biblia asa cum o avem noi astazi este insuflata de dumnezeu si fiecare cuvint este inspirat si are valoare egala pentru informarea si modelarea caracterului nostru este de fapt o legenda urbana repetata de la amvoane pe care cu siguranta pastorii cat de cat informatii ,nu o cred absolut deloc.

    este predicata asa doar pentru a crea o AUTORITATE cu care sa controleze enoriasii ce pun cuvintul pastorului la egala autoritate cu cuvintul lui Dumnezeu.

    Se pare ca pana la un punct eEi este de acord cu perspectiva lui Luther in ce priveste identificarea a ceea ce este inspirat si ceea ce nu este inspirat in biblie.

    Distintia pe care Edi o face in prezentare , adica:–perspectiva lui Erasmus si perspectiva lui Luther este valida si amindoua sint adevarate cand sint puse in contextul adecvat.
    Principiile crestinismului umanist ale lui Erasmus sint valoroase pentru functionarea societatii in general , dar daca pe baza practicarii acestor principii cuiva i se spune ca poate sa fie acceptat de Dumnezeu si sa aiba viata vesnica , Luther avea dreptate–omul care crede asa ceva se inseala. .
    In ce priveste subiectul ;-cum este omul mintuit , raspunsul nu este :–prin practicarea in viata de zi cu zi a crestinismului umanist..

    Citeste prefata lui Luther la epistola catre Galateni si Romani .si iti promit ca vei vedea lucruri care pana acuma ti-au scapat..
    drive safely !
32. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 20:27

    sonata,

    l-am inclus pe unul ca Drewermann in discutie doar pentru a largi contextul dialogului cu Edi. Nu sintem noi primii care sa ne punem problema viitorului religiei sau, in mod special, al crestinismului. Cu „radicalitatea anxietatii” umane ma tot intilnesc de doua decenii macar, de cind l-am luat in serios pe Eclesiast. Daca e sa fie „radicala”, anxietatea asta nu are solutii, in niciun caz facile.
33. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 20:32

    „DOAMNE ai mila de mine – salveaza-ma!”

    Sau „Allahu akbar!”
34. beniamin51 says:

    26 octombrie 2014 la 21:40

    Poli

    Esti pe o linie foarte promitatoare chiar daca deocamdata acest strigat ti se pare irelevant.

    „Daca e sa fie “radicala”, anxietatea asta nu are solutii, in niciun caz facile.”

    Mai gandeste-te , Sf. augustin avea raspuns pentru aceasta anxietate (neliniste) care te framinta si pe tine de cand esti.

    Aminteste-ti afirmatia lui:

    „”Doamne nu-i da odihna in anxietate (lui Poli ,) pana cand acest om isi va gasi odihna in Tine”

    Daca Dumnezeu nu devine o realitate pentru tine , esti sortit sa te scalzi in aceasta anxietate radicala pentru tot restul vietii tale..

    Isus apunea:
    „”veniti la mine toti cei truditi si impovarati de tot felul de anxietati , luati jugul meu , jugul meu este usor si Eu va voi da odihna sufletelor voastre.””

    Nu ar fi exlus ca tu sa fi „un Petru” care dupa ce s-a intors real la Domnul a fost de un mare ajutor fratilor lui de credinta.
35. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 21:58

    „jugul meu este usor”

    Tocmai deplingeam apelul la solutii facile.
36. beniamin51 says:

    26 octombrie 2014 la 22:28

    Poli

    cred ca timpul e tarziu unde te afli tu .
    Cand vei intelege „jugul lui” nu o sa-l mai vezi ca o solutie facila.
    Noapte buna !
37. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 22:36

    Mai e mult pina-n miezul noptii 🙂 „Jugul lui” nu are cum sa fie DECIT o solutie facila. Crestinii, cind se suie pe cruce, nu fac decit sa intregeasca suferinta LUI. Nimeni nu-si poate infrunta nefiinta urcat pe crucea altcuiva.
38. polihronu says:

    26 octombrie 2014 la 22:53

    Nu mai vorbesc ca, in crestinism, mielul fuge de pe altar – cum spuneam aici.
39. beniamin51 says:

    27 octombrie 2014 la 01:52

    Poli

    „”Chiar si in ordine teologica, invierea lui Isus este un deznodamint aberant. Niciuna dintre jertfele aduse la sanctuarul levitic nu si-a primit viata inapoi, dupa ce si-a pierdut-o la altar. Daca Isus a inviat, moartea lui nu face nici cit o ceapa degerata.””

    Da imi amintesc de aceste comentarii facute de tine in 2012 .
    Daca ai ramas tot la aceasi intelegere , intelegere ce se pare ca era generata din perspectiva adventista asupra jertfelor din vechiul testament , aceasta inseamna ca nu ai prea progrest in ultimii doi ani.

    Dar dupa cate stiu se pare ca ai eliminat interpretarea adventista in care caprele si boii reprezentau jertfa lui Isus ce trebuia sa vina.

    Asa ca ideia ca moartea lui isus in contextul pus de tine ,facea sens in 2012 ,insa astazi sper ca ai adoptat o alta perspectiva..

    Sint cateva lucruri fortate in exemplul tau cu mielul care fuge de pe altar..
    esti si tu destul de destept sa vezi sucitura facuta chiar de tine.

    Vise placute si lasa mielutele sa zburde libere si nestingherite.
    Noapte buna !
40. polihronu says:

    27 octombrie 2014 la 10:07

    Nu un adventist a scris cuvintele astea: „Iata mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!” Nici acum, nici acum doi ani, critica mea nu depinde(a) de vreo interpretare adventista.
41. beniamin51 says:

    27 octombrie 2014 la 12:57

    Poli

    Vorba lui Edi:
    E important ce citesti dar este si mai important CUM citesti.

    Nu este cazul sa-ti fac eu o exegeza asupra spuselor lui Ioan , dar daca citesti atent in crestinismul primar Isus NICIODATA nu a fost comparat cu caprele si boii sau porimbeii ce se aduceau jertfa la templu.
    Cel mult Isus este asemanat cu mielul de Paste , miel care nu era adus jertfa pe nici un altar.

    Isus implineste mai mult simbolistica mielului ce trebuia mancat de Paste pentru a avea viata si de aceea El mentioneaza :””daca cineva nu maninca si nu bea trupul si singele meu nu va avea viata…..”

    Promisiunea data inainte de darea Legii , promisiune data lui Avram ca in saminta lui adica in Isus omenirea va fi binecuvintata , este similara cu promisiunea data tot inainte de darea Legii , ca cine stropeste usa cu singele mielului de Paste va avea viata.

    Se pare ca mai faci si tu greseli exegetice si mahrama lui Moise inca nu ti-a cazut complet de pe fata .
    Deci ideia ta ca mielul a fugit de pe altar este complet deplasata . Mielul de paste nu trebuia dus la altarul templului ca sa aiba de unde fugii asa cum este ideia ta.

    Eu nu pretind ca stiu sa-ti clarific orce indoiala pe care tu o ai referitor la credinta crestina , si chiar daca as putea sa-ti clarific orce indoiala , tu tot nu ai crede IN ISUS cu tot ce cuprinde aceasta expresie .Credinta mantuitoare este DARUL LUI DUMNEZEU si aceasta credinta nu vine din faptul ca tu nu mai ai nici o intrebare nelamurita.

    Din copilarie probabil ai fost influentat sa crezi ca mantuirea este strins conditionata de CORECTITUDINE doctrinelor pe care TREBUIE sa le crezi .
    Acum ca te-ai facut om mare ,ai descoperit ca doctrinele distinctive ale religiei in care ai crescut au fost doar inventii ale pionierilor adventismului aprobate si sigilate prin visele Elenei White.

    Ai facut exact aceasi greseala pe care o fac majoritatea copiilor de adventisti care incep sa gandeasca :–ai aruncat copilul impreuna cu apa in care ai incercat sa-l speli.

    Daca ai observat eu nu te judec niciodata de ce nu CREZI in lucrarea facuta de ISus si nu vezi in ea nimic relevant pentru viata ta.
    Isus spunea;
    „”lucrurile despre imparatie , daca nu-ti este DAT , s-ar putea sa le intelegi la nivelul mintii , insa nu le vei crede „”

    Daca Isus este cu adevarat pastorul tau intr-o zi cand vrea el , cand iti va deschide inima sa-l crezi , iar tu il vei urma fara sa-l mai parasesti vreodata.
    Deocamdata esti doar un mielusel pacalit de toate caprele si sari zburdalnic printre stinci si locuri fara apa .Eu sint pe deplin incredintat ca daca Dumnezeu iti va deschide inima vei vedea ca insotirea ta cu caprele nu te reprezinta pe tine ca om ales de Dumnezeu., , si te vei intoarce , vei gasi pasune si odihna sufletului tau.
    Aceea anxietate radicala va disparea si viata ta va fi plina se sens si semnificatie.
    Dar pina atunci putem bea o bere impreuna cand ne intilnim , si putem fi chiar si prieteni.
    Nui bine si sanatate !,
42. polihronu says:

    27 octombrie 2014 la 13:34

    beni,

    viata mea e plina de „sens si semnificatie” tocmai pentru ca nu tin sa inec „anxietatea radicala” intr-un pahar de vorbe. Altarul de pe care fuge jertfa lui Isus nu e al vreunui templu anume, nici macar un altar propriu-zis. Ma refeream la faptul, valabil si pentru jertfa pascala, ca e absurd sa vorbesti despre o JERTFA al carei sacrificiu nu e definitiv. „Mi-am dat viata pentru omenire, da’ numa’ asa, vreo doua zile, ca doar n-o sa ma iau in serios sa-mi dau viata pentru omenire” – asta e jertfa cristica. Moartea e doar o ciorba din care gusti. Crestinismul nu e raspuns la „anxietatea radicala”, e doar un mod de a o evita pe aceasta cu totul. Not for me – not now, not ever again.
43. polihronu says:

    27 octombrie 2014 la 13:49

    Ca sa fiu si mai clar, sufletele odihnite ma sperie si ma ingrozesc. Asta in cel mai bun caz. De obicei, sufletele odihnite ma plictisesc de moarte.
44. beniamin51 says:

    27 octombrie 2014 la 14:00

    Poli

    Daca vrei te rog elaboreaza putin ,ce intelegi tu prin suflete odihnite.,si poate iti voi intelege groaza si sperietura de astfel de specimene.

    S-ar putea sa fiu de acord cu tine .
45. polihronu says:

    27 octombrie 2014 la 14:26

    „vei gasi pasune si odihna sufletului tau”

    Spune-mi tu mai intii ce vrei sa spui prin cele de mai sus 😉
46. beniamin51 says:

    27 octombrie 2014 la 14:34

    Poli

    „”“Mi-am dat viata pentru omenire, da’ numa’ asa, vreo doua zile, ca doar n-o sa ma iau in serios sa-mi dau viata pentru omenire” – asta e jertfa cristica. Moartea e doar o ciorba din care gusti.””

    argumentul tau ar fi valid daca Isus ar fi iesit din mormint exact cu aceleasi caracteristici .
    Exista o mica(sau mare) dar esentiala diferenta intre omul muritor Isus de pe cruce si omul inviat ce a iesit din mormint..

    Ucenicii lui , la fel ca si tine au avut dificultati in a intelege fenomenul invierii , insa mai pe urma nimic nu i-a mai putut deturna de la concluziile lor si ce urmeaza stim cu totii ;–au revolutionat lumea lor si aceasta revolutie in gandire a transformat lumea barbara de atunci in ceea ce noi numim astazi lumea civilizata.

    Istoria poate fi contestata dar nu desfiintata.

    Catolicismul , ortodoxismul si protestantismul au produs lumea in care tu traiesti si zici ca esti bine ,mercy si fara anxuetati .

    Neo-protestantismul este o incercare de a duce oamenii inapoi in evul mediu., iar sectele adventismul , mormonii si martorii lui Iehova vor sa-si duca enoriasii inapoi in epoca bronzului..

    Dupa cum bine sti adventismul sabatarian prin excelenta inca de la inceput a fost o secta bazata pe visele unei femei .si inca se mandreau ca ei nu sint o biserica neo-protestanta .
    Asa ca incercarea lor astazi de a fi acceptati ca o miscare neo-protestanta este de fapt o degenerare a credintei lor originala.

    Faptul ca acum vezi aceste adevaruri este un progres pentru tine ,insa este un salt prea mare si ai sarit peste cal , cazind in categoria celor ce zic in inima lor ca daca adventismul sabatarian nu are tot adevarul , atunci cu siguranta Dumnezeu nu exista.

    Gandirea -alb-negru nu este monopolul doar al crestinilor fundamentalisti , se pare ca este folosita cu foarte mare succes chiar si de atei..
    Vorba lui Solomon –fiecare lucru isi are timpul lui .
    Fundmentalismul adventist de ziua a saptea ,este foarte clar ca nu ti-a folosit sa te apropie de isus si de fapt a fost o frina in a intelege lucrarea lui .
    Esti o dovada clara ca biserica sau doctrinele nu sint capabile sa transforme pe cineva intr-un crestin.E doar o observatie fara nici o intentie de acuzare.

    Intre toti ateii de pe acest site , tu si cu clovnul sinteti ateii mei preferati..
47. beniamin51 says:

    27 octombrie 2014 la 14:36

    Poli

    Hai sa pastram ordinea , eu te-am intrebat primul . raspunde-mi daca vrei si dupa aceea iti voi raspunde si eu . Sar putea sa fiu de acord cu definitia ta .
48. polihronu says:

    27 octombrie 2014 la 16:59

    beni,

    si tu? Si tu uiti ca am trecut de la adventism, fara sa fi fost vreodata fundamentalist, la ateism nu printr-un salt, ci prin spectrul tuturor temeiurilor posibile de credinta? Resping crestinismul nu pentru ca am respins adventismul, ci pentru ca resping teismul. Cind ridici problema hermeneuticii Noului la Vechiul Testament (asa-zisele „profetii mesianice” de pilda), asa cum am facut eu, nu ataci doar vreo specie a crestinismului, ci crestinismul insusi. Iar cind iei teismul insusi la puricat, nu respingi doar crestinismul, ci oricare alta religie a revelatiei. Etc etc. N-ai decit sa-ti spui la infinit povestea asta cu trecerea mea de la adventism la ateism – e doar o caricatura. Iar crestinismul nu e singurul lucru care a modelat (in bine sau in rau) lumea in care traim, nici nu e o aparitie fara pedigri.

    „Exista o esentiala diferenta intre omul muritor Isus de pe cruce si omul inviat ce a iesit din mormint.”

    Care? Cum e ea relevanta pentru critica mea cu privire la absolutul jertfei? Apropo, afirmatia asta a ta („daca citesti atent in crestinismul primar Isus NICIODATA nu a fost comparat cu caprele si boii sau porimbeii ce se aduceau jertfa la templu”) ar trebui sa-ti fie in mod clar falsa – doar ai citit Catre evrei. Unde mai pui ca neglijezi un lucru important – mielul era jertfa de capatii a cultului levitic, si anume tamid-ul. Again, asta nu afecteaza cu nimic critica mea (desi merita observat ca tamid-ul era o „ardere de tot„).

    N-o sa fii de acord cu definita mea 😉
49. beniamin51 says:

    28 octombrie 2014 la 00:44

    Poli

    Scuza-mi intirzierea ,insa este este ora 20:30 si de abia am intrat in casa.

    „””Apropo, afirmatia asta a ta (“daca citesti atent in crestinismul primar Isus NICIODATA nu a fost comparat cu caprele si boii sau porimbeii ce se aduceau jertfa la templu”) ar trebui sa-ti fie in mod clar falsa – doar ai citit Catre evrei. Unde mai pui ca neglijezi un lucru important – mielul era jertfa de capatii a cultului levitic, si anume tamid-ul. Again, asta nu afecteaza cu nimic critica mea (desi merita observat ca tamid-ul era o “ardere de tot“).””

    Poli-sper ca este clar ca nu vreau sa te agasez cu comentarii aiurea si nici nu cred ca te pot convinge ca esti gresit . Pocainata este tot un dar de la Dumnezeu ,sint convins de aceasta si niciodata nu voi incerca sa preiau locul Duhului sfint.

    Am o intrebare:
    tu chiar mai crezi ca epistola catre evrei incearca sa-l prezinte pe Isus ca o IMPLINIRE a jertfelor din VT ??

    Si o citire doar cursiva a textului ,scoate in evidenta ca Isus NU este „tipul ” care a intilnit „anti-tipul” sau invers .

    Epistola catre Evrei e foarte clara in a mentiona ca Isus este o „poveste” noua , superioara si nespus mai buna, si nu are nici o asemanare cu jertfele VT.

    Primii evrei care au devanit crestini cu siguranta nu se asemanau ca adventistii sabatarieni in interpretarea jertfelor din VT..

    Doar o simpla comparare intre pacatele pentru care trebuia sa se aduca jertfe in VT si pacatele pentru care se zice ca a murit Isus , ar trebui sa clarifice mintea orcarui om ce citeste atent si neinfluentat de „spiritul profetic”.

    Interesanta afirmatia ta ca tu nu ai trecut din adventism direct la ateism ci ai avut o perioada intermediara .
    as vrea sa stiu mai multe despre aceasta perioada daca se poate .

    Trimite-mi numarul tau de telephon si am sa te sun eu.
    beniamin51@gmail.com

    Incearca sa raspunzi la intrebarea din comentariul precedent daca vrei .
50. polihronu says:

    28 octombrie 2014 la 01:31

    Nu e prima data cind vorbesc despre „perioada intermediara” – vezi de exemplu aici. Despre discontinuitatea dintre „legaminte” am scris amplu, adesea. Doar ca discontinuitatea asta e detaliata de autorul Evreilor tocmai prin comparatie cu ritul mozaic. In fine, pierd deja prea mult timp oxigenindu-ma. Daca ai rabdare, vorbim in vacanta mea de iarna (incepe la mijlocul lui decembrie).

    Poftim: „sufletele odihnite” sint oamenii nedilematici. Oamenii care cred ca marile teme ale reflectiei omenesti ar putea fi altceva decit interogatii.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.